Am mers la doctor...

Am mers la doctor, i-am spus: mă doare cum mor copacii

- Nu pot să te ajut, ești sănătoasă.

I-am spus: mă dor clopotele și câinii și măruntaiele orașului

Văd cum crapă zidurile de singurătate

Mă dor ferestrele și apusurile și tramvaiele vechi

Și nopțile liniștite

Când mă gândesc cum seacă apele parcă simt un nod în gât

Mai ales lumina dimineților senine mă doare în coșul pieptului

Aud cum curge nimicul prin vene și sufăr

- N-am ce să îți fac, trebuie să rabzi, ești sănătoasă!

N-ai nimic, mi-a spus doctorul, ani în șir. Ești perfect sănătoasă!

Deși abia mă țineam pe picioare.

Într-o zi m-am trezit liniștită.

Lucrurile stăteau la locul lor, nici unul nu scâncea, nu se zvârcolea.

Doctorul m-a văzut schimbată, m-a consultat.

- Nu-mi mai pasă, nu mai vreau să știu!

- Acum pot să te ajut, mi-a zis. Am o pastilă care îți deschide ochii

Să vezi cum seacă apele, cum degeră câinii, cum mor copacii, cum crapă zidurile de singurătate.

Ilinca Bernea