Abordare poetica in Romania actuala

Putoarea
Ilinca Bernea

Femeia de care m-am temut cel mai tare
locuieşte acum în sufrageria mea
se lăfăie în aşternuturile mele
îmi foloseşte laptopul noapte de noapte

se umflă cu ciocolata pe care o păstrez pentru copiii care îmi trec pragul

Femeia pe care o dispreţuiam cu năduf la douăzeci de ani
o înjuram în trei limbi, din putoare n-o scoteam,
stă acum în poziţii indecente pe canapeaua mea nou nouţă
îi fac unghiile cu ojă, îi pensez sprâncenele,
o ung cu creme parfumate

îi inventez poveşti ca să-i alin amarul
îi promit că poate părea oricât de proastă o visează prinţul

femeia de care m-am temut cel mai tare
face gimnastică în fiecare zi
numără calorii
plânge din te miri ce
n-are pic de mândrie
stă închisă într-un turn de cărţi
şi visează să-l arunce în aer

şi să ia totul de la capăt
de undeva de la nivelul mareelor primordiale

E o nimfă care a eşuat într-o viaţă străină străină
ca o balenă albă dusă de furtună pe un ţărm deşertic

Am făcut-o albie de porci prin poeme
am scris sloganuri umaniste împotriva ei

îmi ieşeau bube ori de câte ori mă gândeam
la voluptatea cu care una ca ea îşi oferă inima
oricărei fiare înfometate

şi acum locuieşte chiar în casa mea
în mintea mea
în ispitele mele
în carnea mea
în oglinzile mele

foto: Dinu Lazar

nebunul
Ofelia Prodan

umblam din cârciumã în cârciumã

cu o muiere goalã şi oarbã în spate
şi întrebam de o camerã şi un pat
iar cârciumarii îşi suflecau mânecile
mã priveau în ochi apoi clãtinau din cap

pentru tine şi târfa ta e un loc dar
pe lumea ailaltã a spus de sub masã
un cerşetor beat mort dar stai aşa
se luminã el la fațã e peste drum
unul cam dus cu capul nu-­i intrã nici
dracu’ în voie dar o noapte pe an
are un obicei ciudat primeşte musafiri

nu conteazã pe cine atunci se face bun
la suflet îşi dã şi cãmaşa de pe el
ei se pare cã ai noroc e noaptea
în care nebunul primeşte musafiri
spuse bâlbâit cerşetorul beat apoi se bãgã
de tot sub masã trãgând zdravãn la mãsea

am sãltat mai bine muierea în spate
luminat şi eu la fațã şi‑am ciocãnit
la uşa de peste drum şi a deschis unul cu pãrul
lung încãrunțit şi‑o barbã încâlcitã
cu ochi adânci şi goi de nebun
îmbrãcat într-­un costum negru elegant

ne‑a privit pe mine şi pe muierea mea
de sus pânã jos apoi a zâmbit din tot sufletul
şi ne‑a zis intrați sunteți bineveniți la mine
mulțumim am îngãimat eu şi el râse
muierea ta oarbã şi goalã îmi aduce
aminte de muierea mea moartã de un an

pãi râd eu şi muierea mea tot moartã e
eşti nebun omule zise îngrozit nebunul
îngroap-­o degrabã cã în 3 zile se-­mpute
nici nu mã gândesc o tot plimb aşa
de 40 de zile şi 40 de nopți
cât a postit ea în pustie şi miroase doar a mir

muierea asta e o sfântã dar e atât de oarbã
încât nu vede nimic din rai
pune mãcar o hainã pe ea e pãcat s­-o vadã
lumea goalã nici nu mã gândesc zic eu

ea a stat goalã în fața Domnului
şi nu s‑a ruşinat o clipã pãi de ce m‑aş ruşina eu
şi nebunul începu sã râdã în hohote
şi sã‑şi sfâşie costumul de pe el pânã rãmase gol
şi urlã scos din minți uite‑mã Doamne

gol sunt şi eu şi nu mã ruşinez deloc
fã­-mã sfânt Doamne nu mã mai chinui atâta
sau mai bine aratã­-Te la fațã
cã multe avem de lãmurit noi doi

şi în timp ce ascultam cu teamã
tavanul s-­a fãcut limpede ca oglinda
şi preț de o secundã am zãrit‑o
pe muierea mea oarbã
ațintindu‑mã cu ochii goi şi adânci ai nebunului

foto: enoki toshiyuki