Alexandru Botu Mda! "Dar oare ar putea oare viata
fiecaruia sa devina o lucrare de arta?"
Violeta
Olaru ......si totusi daca am fi mai
atenti la "amanunte",daca am privi cu sufletul in jurul ns. am
descoperi ....multa arta.....vis a vis de noi......am multe
exemple............!!! iertati ma,!
Simona Iordanescu Cred
că viața oricui poate sa.se transforme într-un roman (deci tot un obiect -
cartea )💕
Harald Paech Many
many thanks !!!! Smaranda.
Mihai Ion
Turcu Obiectele
manufacturate iau viata de la creatorul lor si daca sunt insusite de cine le
are parte din viata posesorului,un inel purtat de mama este "inelulo mamei
Octavia
Petri Domnul M.Foucalut este in error!
Ah,ce ma bucur sa pot sa spun ca fara proiectiile noastre si fara obiectivarea
lor prin tot felul de gesturi semnificative obiectele de arta nu ar exista..Ca
insasi existenta lor e reflectie a existentei noastre colective si
individuale,a modului in care simtim si gandim lumea! Error,deci,in
insasi formularea problemei care formulare are gust de utopie!😍
Smaranda
Dobrescu Imi amintesc ca am citit candva
un elogiu al pictorului Manet, facut intr-o conferinta cred, de catre Foucault
exemplificand contributia creatorului in general prin tabloul "„Barul de
la Folies – Bergere”.El considera ca contributia esentiala a pictorului consta
in aceea ca el reinventeaza tabloul-obiect ca materialitate iluminata de lumina
exterioara.. Nu cred ca gandea ca doar in aceasta reinventare a realitatii
consta arta, caci ar fi exclus nu putine curente din pictura. In citatul de mai
sus eu am inteles ca el deplange faptul ca doar cei care creaza obiecte noi cu
mana proprie sunt artisti si ca ceilalti, nedotati, nu-si pot considera viata,
gandurile, facerile ca o opera de arta. Evident, nu a vorbit de excelenta, ci
doar despre creatie. Aici intra evident mult mai multe fiinte dotate decat
tagma pictorilor.
Octavia
Petri Da,Smaranda,asa e! Doar ca
artistii,indiferent de genul pe care-l servesc sunt oameni ai uni
veac,impartasesc in comun cu toti ceilalti valori,aspiratii si proiecte de
viata! Indiferent cat de inovatare sunt viziunile pe care artistii le
promoveaza, ele sunt expresia epocii in care traiesc, a limtarilor ei,precum si
a aspiratiilor ei si a proiectiilor ei spre viitor....Creativitatea este un har
personal dar ea se concentreaza in jurul unui TIP de probleme pe care o epoca
le are in mod essential...
Smaranda
Dobrescu Eu am vazut altfel citatul: un
filosof elitist care deplange lipsa de capabilitati artistice din viata multora.Acestia
sunt cam "neterminati", sau , ma rog, lipsiti de acel dat divin. Ori
eu cred ca fiecare la randul sau incearca, se apropie, se afunda, aspira. Dar,
nu-i pot nega citatul oarecum tangential imaginii. :-)
Octavia
Petri Citatul are doua chestiuni in
discutie,asa cum vad eu:
1.Caracterul tot mai putin democratic al artei,accesul la ea
tot mai ingradit (din cauza artistilor si a celor ce se invart in jurul lor)
2.Daca viata fiecaruia ar putea deveni o opera de arta?
Punerea in legatura a chestiunii 1 cu chestiunea 2 mi se pare
cu tenta prea moralizatoare si prea ...elitista! Nu suntem
sfinti,Domne,iarta-ma,suntem supusi greselilor de tot felul ,chiar daca
aspiratiile noastre spre Lumina nu pot fi negate si nici stradaniile noastre
concrete nu ar fi chiar de ignorat...
Smaranda
Dobrescu Octavia draga, m-am mai gandit
peste noapte si am gasit un alt unghi, o alta abordare, in care incerc sa descopar
si dreptatea lui Foucault.
. Și viața poate fi înțeleasă și asumată ca o operă de artă și
ea e o formă de creație. Dar viața *(care este în fapt cea a individului)
este un bun privat, chiar intim, nu poate fi cuantificată și ar fi o infamie să
fie expusă judecății unui public exterior. Nu are nimeni măsura în viața
altuia, or arta e un bun de larg consum, o valoare interumana, de aceea e
important să își păstreze caracterul obiectual. Pe o piață, chiar și a ideilor
și stimulentelor sensibile, sunt puse la bătaie obiecte. Viața e, pe de-o
parte, incomensurabilă și pe de altă parte evanescență, nu are o identitate
precisă și îi aparține de facto subiectului. Nu e integral accesibilă decât
subiectului în vreme ce opera-de-artă-obiectuală e accesibilă tuturor și toți
sunt chemați să o evalueze în egală măsură. Cine ar accepta de bunăvoie să îi
fie viața judecată de mulțimi de devoratori de estetică existențială?
1Octavia
Petri Ce frumos gandul tau si ce frumos
scrisul tau,Smaranda!
M-am gandit si eu peste noapte fiindca vara noptile sunt mai
scute si mai frumoase iar concluzia la care am ajuns este identica cu cea pe
care tu ai formulat-o deja.
Nu as avea nimic de adaugat la cele scrise de tine.Mare lucru
sa admit integral afirmatiile cuiva,fara sa las un semn de ...nuantare!
Zi minunata sa ai ! Sunt norocoasa ca te-am intalnit!
Di Discutie pe FB din .07.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu