11.03 Serban Foarta
Tudor Banus
Tudor Banus
În van, dotat cu furculinguri,
vrei zeama lungă să ţi-o găţi,
când ea şi tu nu sunteţi singuri,
ci-ntre chiţcanii cu mustăţi,
cu scări, cu flamuri şi cu surle
ce-or să te zboare de pe tron,
cum suie,-n juru-ţi, nu pe turle,
ci din castron în alt castron,
ne’ngăduind să-ţi treacă bolul
alimentar prin tub, ca să-ţi
priască, – fi’nd mata simbolul
tantalicei inanităţi,
prin care circulă, anhidre,
ca-n cele două jumătăţi
ale apaticei clepsidre,
nisipuri, iar nu bunătăţi;
pe când, din crenvurşti, ţi se-nfruptă
chiţcanii lacomi cu mustăţi
şi coadă nemaiîntreruptă
de fălci de mâţ, ca-n alte dăţi,
încât feştila, cât mai arde
în sfeşnicul de-alamă, fă-ţi
bocceaua,-n ochii ăstei hoarde,
urmând să nu te mai arăţi…
O clipă, mai întâi, consacră-mi,
spre-aţi spune, de nu ţi s-a spus,
că ciorbelor, două-trei lacrămi
le-adaugă un şmac în plus.
Observator cultural
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu