Lecturi pasionante cu si despre femei..

“Otrava iubirii”

Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă la Libraria Humanitas de la Cişmigiu marţi, 8 martie, la ora 19.00, la lansarea romanului Otrava iubirii, o nouăcarte de Eric-Emmanuel Schmitt, scriitor premiat de Academia Franceză şi deţinător al Premiului Goncourt pentru nuvelă. La eveniment vor vorbi Oana Pellea, Mihaela Dedeoglu, Adina Diniţoiu, Marius Constantinescu şi Denisa Comănescu.

Prietene bune, Julia, Colombe, Raphaëlle şi Anouchka sunt la vârsta întrebărilor pe care nu îndrăznesc să le rostească, aşa că îşi consemnează în jurnalele personale cele mai ascunse gânduri. Aflăm astfel că în jurul lor dragostea, un sentiment care le este încă străin, modelează destine, uneşte şi destramă familii, pune în primejdie şi salvează vieţi, ca într-o inegalabilă dramă shakespeariană. Nevoia de iubire se va insinua treptat în fiecare gest şi gând al celor patru adolescente, ca nevoia de un drog ce aduce extazul şi ale cărui consecinţe sunt periculoase. Când povestea lui Romeo şi a Julietei, pe care liceenii o vor pune în scenă, îşi va arunca umbra nefastă asupra realităţii, se va dovedi dragostea atât de puternică încât să vindece rănile pe care tot ea le-a provocat?

„Modelele de ieri nu sunt neapărat şi cele de azi, în schimb pasiunea se dezlănţuie cu aceeaşi violenţă şi mânie.În acest sens, Romeo şi Julieta sunt şi rămân arhetipurile pasiunii eterne”, consideră Eric-Emmanuel Schmitt.

Muntele Familiei Gray

Peste 275 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume.

”Din punct de vedere al vremii, era o zi frumoasă şi senină şi Samantha simţea nevoia unei plimbări. O luă la pas prin SoHo. Îşi sună tatăl dintr-o cafenea pustie. Marshall Kofer fusese cândva un avocat strălucit, specializat în procese intentate companiilor aeriene după incidentele aviatice. Îşi clădise o firmă agresivă, de success, în D.C., petrecându-şi şase nopţi pe săptămână prin hotelurile din întreaga lume, fie în căutare de noi cazuri, fie judecându-se. Făcuse o avere, aruncase cu bani în stânga şi în dreapta şi Samantha realizase încă din adolescenţă că familia ei era mai înstărită decât familiile colegilor ei de la şcoala pregătitoare.

În vreme ce tatăl ei trecea de la un caz la altul, mama sa o creştea discret, urmărindu-şi totodată cu cerbicie propria carieră din Departamentul de Justiţie. Samantha nici nu-şi dădea seama dacă părinţii ei se certau; tatăl său nu dădea mai deloc pe-acasă. La un moment dat, nimeni nu avea să ştie cu exactitate când o tânără şi frumuşică asistentă juridică apăruse în peisaj şi Marshall se lăsase dus de val. Aventura se transformase într-o relaţie amoroasă, apoi într-o poveste de dragoste şi, peste câţiva ani, Karen Kofer intrase la bănuieli. Şi-a luat soţul la întrebări, acesta a minţit la început, însă în scurt timp a recunoscut adevărul. Voia să divorţeze: îşi găsise iubirea vieţii sale.

Întâmplarea face ca tocmai în acele clipe, când complica viaţa familiei sale, Marshall să mai ia şi alte decizii proaste. Printre acestea se număra şi o tentativă de a obţine un onorariu gras în străinătate.

Samantha avea un dosar gros cu editoriale şi articole de investigaţii care vizau tentativa stângace de evaziune a tatălui ei. El fusese prins, umilit, făcut de râs pe prima pagină, condamnat, dat afară din barou şi băgat la închisoare pentru trei ani. Fusese eliberat condiţionat cu două săptămâni înainte ca ea să termine facultatea la Georgetown.

• Tată, am fost concediată, rosti ea încet în celular. Cafeneaua era pustie, dar barmanul era prin preajmă.

Marshall Kofer învăţase să asculte sau, cel puţin, să-şi asculte fiica. La un moment dat el păru gata să izbucnească în plâns”.

În viaţa Samanthei Kofer nu era loc de surprize. Fiică de avocaţi, beneficiind de cea mai bună educaţie oferită de instituţii prestigioase, curtată de firme de top după terminarea facultăţii, ea alege să lucreze pentru cel mai mare cabinet de avocatură din lume, Scully & Pershing. Toate planurile îi sunt însă date peste cap de izbucnirea crizei din 2008. Peste noapte, Samantha se vede silită să se mute din Manhattan în Brady, Virginia, orăşel uitat de soartă din inima Munţilor Apalaşi. De la un salariu anual de 180.000 de dolari, ea ajunge să ofere asistenţă juridică gratuită persoanelor nevoiaşe din bazinul carbonifer american. Şi totuşi, pentru prima oară în viaţă, Samantha simte că poate face ca lucrurile să se schimbe.

În acest roman, John Grisham prezintă lumea periculoasă a exploatării cărbunelui, acolo unde legile sunt încălcate, regulile ignorate, reglementările dispreţuite şi comunităţile dezbinate.

Într-un bazin carbonifer exploatat la sânge de companii fără scrupule, Samantha se vede târâtă într-o luptă dură şi periculoasă din care scapă cine poate.

Muntele familiei Gray nu este un simplu thriller juridic, ci şi povestea unei regiuni frumoase, dar sărace a Americii.

„Această descindere în mijlocul jocurilor politice ale unui orăşel de provincie reprezintă unul dintre cele mai bune thrillere juridice scrise de Grisham în ultima vreme. Marea atracţie nu constă în elementul de mister, ci în pleiada de personaje care o ajută pe eroină să îşi descopere pasiunea”, scrie Associated Press.

”Cel mai bun scriitor de thrillere în viaţă”, scrie Ken Follett.

John Grisham s-a născut la 8 februarie 1955 în Jonesboro, Arkansas. După o copilărie grea petrecută în Sud şi un început relativ normal în cariera de avocat, John Grisham şi-a descoperit adevărata vocaţie în sala de judecată atunci când a auzit mărturia unei fetiţe de 12 ani ce fusese violată. Tema dezvoltată în primul său roman, ...Şi vreme e ca să ucizi, a reprezentat punctul de pornire pentru un şir lung de bestseller-uri, vândute în sute de milioane de exemplare, traduse în 40 de limbi şi ecranizate în filme de succes. Când nu scrie, îşi dedică timpul unor acţiuni caritabile.

“Sex, shopping şi un roman”

Sex, shopping si un roman este o poveste modernă despre dragostea din zilele noastre, scrisă în inconfundabilul şi seducătorul stil al lui Alain de Botton.

O diagrama a minţii îndrăgostite, o formulă inedită a aventurii romantice, printre ingredientele căreia se regăsesc rock'n'rollul şi filozofia, economia de piaţă şi revistele glossy, curentele de modă şi multă banalitate. Alain de Botton surprinde momentele universale ale vrăjirii şi dezvrăjirii din acest parcurs romantic, punând întrebări despre sex, cumpărături, romane, tipologia sărutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence, Rousseau, George Bernard Shaw sau Proust îi răspund printre rânduri.

„Numai un romancier de mare talent poate transforma întâmplările şi rutina dintr-o poveste de dragoste obişnuită într-un studiu rafinat despre iubire în lumea contemporană. Asta a făcut Alain de Botton”, afirmă The Times.

Alice lucrează în publicitate, Eric – în domeniul bancar. În casa ei domneşte stilul vintage, iar în apartmentul lui – minimalismul monocrom. Ea are complexe, el este dezinvolt. Amândoi sunt însă tineri şi atraşi unul de altul, aşa că toate diferenţele dintre ei sunt argumente ale îndrăgostirii – un proces pe care scriitorul îl analizează stendhalian, îmbogăţindu-şi naraţiunea cu toate nuanţele unui eseu erudit, dar amuzant. Între cosmopolita Londră contemporană şi paradisul insulelor tropicale, povestea de dragoste a lui Alice şi Eric parcurge toate etapele imaginabile. La finalul ei, după ce binomul celor doi îndrăgostiţi tinde, pentru o scurtă vreme, spre un triunghi amoros, cititorul va trebui să tranşeze, alături de protagonişti, eterna dilemă a cuplului – „extremele se atrag“, sau „cin' se-aseamănă se-adună“?

Alain de Botton s-a născut în anul 1969, la Zürich. În 1977, familia lui se stabileşte în Marea Britanie, unde scriitorul şi-a făcut studiile şi trăieşte în prezent. Este fondatorul şcolii londoneze The School of Life (2008), care promovează o nouă viziune asupra educaţiei, şi al organizaţiei Living Architecture (2009). Până acum, i-au apărut 14 cărţi de factură eseistică, dezbătând într-o manieră neconvenţională teme fundamentale, precum dragostea, religia, frumosul etc. Eseuri de îndrăgostit(Essays in Love, 1993; Humanitas, 2003; Humanitas Fiction, 2013), prima lui carte, l-a consacrat rapid pe scriitorul de numai 23 de ani, devenind bestseller internaţional.

Alain de Botton publică în ritm constant lucrări de mare succes, care sunt traduse în 30 de ţări: Sex, shopping si un roman (The Romantic Movement. Sex, Shopping, and the Novel, 1994), Kiss & Tell (1995), How Proust Can Change Your Life (1997), The Consolation of Philosophy (2000), The Art of Travel (2002), Status Anxiety (2004), The Architecture of Happiness (2006), The Pleasures and Sorrows of Work (2009), A Week at the Airport (2009), Religion for Atheists (2011), How to Think More About Sex (2012), Art as Therapy (2013) şi Ştirile. Manualul utilizatorului (The News: A User's Manual, 2014; Humanitas, 2015).

Alain de Botton a fost ales în 2011 Fellow of the Royal Society of Literature.

“Amantul japonez”

Un nou roman al îndrăgitei scriitoare Isabel Allende a fost lansat recent la Libraria Humanitas de la Cişmigiu

Isabel Allende: 21 de cărţi publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 ţări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanţă de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profunda înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

Irina Bazili este tânăra îngrijitoare charismatică a Almei Belasco, la azilul de bătrâni Lark House. Trecutul ei e un secret la fel de bine păzit ca şi al bătrânei doamne. Fascinată de personalitatea Almei, Irina reuşeşte, cu ajutorul nepotului acesteia, Seth, să descopere o frumoasă poveste de iubire interzisă, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Treptat devine însă limpede că povestea nu s-a încheiat niciodată, pentru că dragostea nu are vârstă, şi Irina însăşi hotărăşte să îi dea o şansă lui Seth.

„Monumental. O poveste care se desfăşoară pe mai multe generaţii, despre soartă, război şi puterea dragostei”, notează Harper's Bazaar.

Isabel Allende, nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende, s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, în Peru. Îşi petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de 15 ani şi lucrează ca ziaristă. În 1982, primul ei roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant şi devine imediat bestseller internaţional. În 1984 publică Despre dragoste şi umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) şi Planul infinit(1991). În 1992, fiica scriitoarei, bolnavă de porfirie, moare. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De mult succes se bucură volumul Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) şi Portret in sepia (2000), volumul de memorii Ţara mea inventată (2003) şi romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, în 2007, volumul autobiografic Suma zilelor, în 2009, romanul Insula de sub mare, în 2011, Caietul Mayei, iar în 2012, volumul Dragoste. În 2014 vede lumina tiparului thrillerul Jocul Ripper şi în 2015, romanul Amantul japonez.

În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a fost primită în American Academy of Arts and Letters.

“Frica. Scrisoare de la o necunoscută”

Opera lui Stefan Zweig, unul dintre marii scriitorii ai lumii, a inspirat filme de succes, precum The Grand Budapest Hotel (2014, regia Wes Anderson), câştigător a patru Premii Oscar şi cinci Premii Bafta.

Protagonista povestirii Frica, Irene, frumoasa soţie a unui avocat prosper, găseşte viaţa plictisitoare, simte că nu-i mai aduce nimic bun, iar asta o împinge să-şi caute ocupaţii noi. Într-o zi cunoaşte un tânăr pianist cu care intră într-o relaţie ferită de indiscreţiile lumii şi îndepărtată de căldura cuminte a familiei. Legătura clandestină o ajută să se regăsească într-o altă fiinţă, îi dă speranţe noi, o face să se simtă mai vie ca niciodată… Până într-o zi când, ieşind de la iubitul ei, întâlneşte o femeie ciudată. Din acel moment neaşteptat, mica aventură salvatoare, toate planurile ascunse se topesc, iar teama se insinuează în liniştea fiecărei zile.

Neaşteptată este şi clipa când un scriitor de succes, personajul-cititor din Scrisoare de la o necunoscută, primeşte un plic de la o admiratoare pe care nu ţine minte s-o fi întâlnit. Parcurge lungul mesaj şi află că femeia care-i scrie şi care îl iubise în taină încă din copilărie a făcut sacrificii de neimaginat ca să-i poată fi în preajmă, că într-o bună zi, fără să-i spună nimic despre pasiunea ei, au împărţit întâi câteva pahare de vin, apoi plăcerea unei nopţi din care după nouă luni s-a născut un copil. Povestea propriei vieţi zugrăvite de admiratoarea necunoscută se sfârşeşte la câţiva ani după teribila epidemie de gripă din 1918 şi culminează cu un sacrificiu pe care el, fără să ştie, fără să fi avut măcar de ales, l-a provocat.

Volumul Frica. Scrisoare de la o necunoscută, de Stefan Zweig, a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom”, în traducerea Gabriellei Eftimie.

Povestirea Scrisoare de la o necunoscutăa inspirat în 1948 o producţie cinematografică în regia lui Max Ophüls; filmul i-a avut în distribuţie pe Joan Fontaine, Louis Jourdan şi Mady Christians.

„Zweig a pus la punct o metodă literară şi psihologică remarcabilă, pe care Frica o exemplifică fără cusur. Strălucirea şi stranietatea ei lasă în mintea cititorului o impresie de neşters”, apreciază Salman Rushdie.

„Stefan Zweig aparţine şirului de maeştri ai povestirii cărora le datorează propria formare: Maupassant, Turgheniev şi Cehov… El iubeşte imperfecţiunile, aspiraţiile şi frustrările personajelor sale, bărbaţi sau femei, pe care le analizează cu afecţiune şi înţelegere”, afirmă Paul Bailey.

Născut în familia unui industriaş înstărit, Stefan Zweig (1881-1942) şi-a făcut studiile la Berlin şi la Viena. Călătoreşte mult încă din tinereţe (în Statele Unite, Franţa, Anglia, India), o cunoaşte pe prima sa soţie, Friederike von Winternitz, şi se stabileşte la Salzburg. În 1930 este deja unul dintre cei mai traduşi scriitori austrieci în viaţă, iar povestirile şi biografiile lui devin bestseller aproape imediat după apariţie. Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Zweig părăseşte Austria, pentru diverse destinaţii: Londra, Bath, New York, Ossining şi, mai târziu, Rio şi Petrópolis.

A scris proză (Scrisoare de la o necunoscută, Frica, Amoc, Simţuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei), biografii (Maria Antoaneta, Maria Stuart, Erasmus de Rotterdam, Magellan) şi memorialistică (Lumea de ieri). În 1942, când se sinucide alături de cea de a doua soţie, Lotte, în Petrópolis, Stefan Zweig este deja unul dintre scriitorii celebri ai lumii.

“Aristocraţi români în lumea lui Proust. Anton Bibescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles, Elena Bibescu”

Această carte, semnată de Mihai Dimitrie Sturdza, are patru eroi. De fapt cinci, cu Marcel Proust, care le este prieten şi confident. Cu toţii iubesc artele, spectacolele de teatru, frecventează saloanele literare, adoră viaţa mondenă şi cu toţii sunt atinşi de o maladie care, în atmosfera de Belle Époque, doar la elite e firească şi cumva obligatorie: snobismul. Dar, dincolo de imaginea unor aristocraţi români care fac parte din lumea bună pariziană, descoperim un diplomat discret şi eficient, Anton Bibescu, o scriitoare care ţine să străluceasca şi în cercurile influente, Martha Bibescu, o poetă căreia contemporanii îi spun „divina contesă“, Anna de Noailles, şi o pianistă care uimeşte prin virtuozitate, Elena Bibescu.

„Anne de Noailles şi Constantin Brâncoveanu, Marthe Bibesco şi Anton Bibescu au jucat în cultura europeană a vremii lor un rol ce nu poate fi trecut cu vederea. Eroii volumului au fost prieteni apropiaţi şi admiratori ai lui Marcel Proust, încă din vremea când acesta era un necunoscut în afara cercurilor mondene ale Parisului. Acolo, multă vreme, lui Proust nu i s-a dat nici o importanţă. Şi din acest motiv, pe care nici nu-l puteau bănui la acea vreme, cei patru români au ocupat un loc deloc neglijabil în «Galaxia Proust», în lumea personajelor care au contribuit la geneza suitei În căutarea timpului pierdut, astăzi obiect de preţuire universală. Tot ei au fost antemergătorii altei generaţii de români, cea a lui Emil Cioran, Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, care, ca şi Proust, sunt astăzi nume şi repere de neocolit...”, afirmă Mihai Dimitrie Sturdza.

Consideraţiile istorice, erudiţia, observaţiile şi notele uneori ironice ale lui Mihai Dimitrie Sturdza, precum şi şansa de a înţelege, ca urmaş al unei importante familii boiereşti româneşti, etosul personajelor sale fac din aceasta carte mai mult decât un eseu biografic. E o veche fotografie de grup în alb şi negru pe care autorul a înnobilat-o colorând-o cu nuanţele potrivite.

Mihai Dimitrie Sturdza s-a născut în 1934, la Bucureşti, într-o familie boierească veche şi importantă, care, numai în viaţa politică, a dat doi domni în Moldova, Ioan Sandu Sturdza şi Mihail Sturdza, şi un prim-ministru, D.A. Sturdza. Copilăria şi-a petrecut-o la Iaşi, până în vara anului 1944, când familia s-a refugiat la Bucureşti. Liceul l-a făcut la „Dimitrie Cantemir“. În 1952, în loc să meargă la universitate, a fost aruncat în închisoare, dimpreună cu mai mulţi tineri purtători ai unor nume la fel de ilustre, pentru omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară. A primit trei ani de pedeapsă administrativă, adică a fost condamnat fără a fi judecat. Din fericire nu i-a executat pe toţi, fiindcă în 1954 a fost eliberat, după ce a trecut pe la Jilava, prin lagărul de triere de la Ghencea şi prin lagărele de muncă forţată de la Bicaz şi Oneşti. A studiat italiana la Facultatea de Filologie din Bucureşti, deşi, datorită pasiunii sale pentru genealogie, şi-ar fi dorit să urmeze istoria. A absolvit în 1959, dar licenţa a avut dreptul să o susţină doar în 1960. A primit repartiţie, ca învăţător, la şcoala din comuna Merenii de Jos (astăzi în judeţul Teleorman), unde a funcţionat numai un an, reuşind apoi să ocupe un post de traducător de documentaţie tehnică la un institut de cercetare din Bucureşti. În paralel a întreprins cercetări de istorie modernă, pe care le-a continuat şi în perioada şederii în Franţa, unde s-a stabilit în 1964. La Paris, între 1968 şi 1985, a lucrat la Departamentul de schimburi culturale cu străinătatea al Ministerului francez de Externe, fiind şi interpretul oficial al preşedinţilor Franţei Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing. Şi-a completat studiile obţinând o diplomă a Institutului de Ştiinţe Politice din Paris. Între 1986 şi 1995 a fost redactor politic la Departamentul român de la Institutul de Cercetări al postului de radio Europa Liberă din München. În România a revenit în 1991. A publicat numeroase articole în presa culturală şi ştiinţifică din ţară şi din străinătate, iar reputaţia de genealogist şi-a câştigat-o cu volumul de 668 de pagini in-quartoDictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople, publicat la Paris în două ediţii, în 1983 şi în 1999, care a fost premiat de Academia Internaţională de Heraldică şi Genealogie. În ţară a publicat şi alte lucrări, dar cele mai importante sunt cele trei volume din Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică (Editura Simetria, 2004; 2011; 2014), al căror coordonator şi autor principal este.

Romanul “Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu”, un bestseller de Dan Lungu

Fetiţa care se juca de-a Dumnezeua apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi se află pe lista de bestselleruri a editurii. În anul 2015, a obţinut Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi.

Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu este un roman surprinzător, emoţionant şi plin de umor, care explorează, prin ochii inocenţi ai Rădiţei şi cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund România postcomunistă: emigraţia temporară. Pentru a-şi scoate familia din impas financiar, Letiţia hotărăşte să plece la muncă în străinătate pentru câteva luni. Prin intermediul unei cunoştinţe ajunge la Roma, în Italia, unde face menaj şi îngrijeşte de bătrâna familiei Bosse, Nona. Întâmplător, întâlneşte o fostă colegă de liceu, Laura, o veterană a locurilor de muncă precare, fire puternică, spontană şi onestă, care îi deapănă povestea ei de emigrantă. Acasă, au rămas cele două fetiţe: Rădiţa – sensibilă, introvertită – în grija bunicilor şi Mălina în cea a soţului Letiţiei, Vali. Aflată la început de şcoală şi puternic ataşată de mama sa, Rădiţa suferă în urma despărţirii aşa cum numai copiii pot să o facă, cu tot corpul şi toată imaginaţia. Cele câteva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor suferă mereu schimbări, iar efectele secundare ale plecării se dovedesc imprevizibile. Ne aflăm în faţa unui roman tulburător, în care sunt îmbinate subtil o varietate de teme: copilăria, inocenţa, înstrăinarea, confruntarea mentalităţilor, relaţiile de cuplu sau reconfigurarea identităţii. Totul într-o construcţie plină de tensiune şi cu un limbaj proaspăt, efervescent.

Dan Lungu (n. 1969) este director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, membru al Uniunii Scriitorilor din România. La Polirom a publicat romanele Raiul găinilor (fals roman de zvonuri şi mistere),2004, 2007, 2010, 2012, Sînt o babă comunistă! (2007, 2010, 2011, 2013; ecranizat în regia lui Stere Gulea; în 2010, premiera piesei de teatru Baba comunistă pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; în 2013, premiera maghiară la Teatrul „Katona József” din Budapesta, iar la Ateneul Tătăraşi din Iaşi premiera naţională a piesei; versiunea franceză a cărţii dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet, Franţa, 2008; versiunea poloneză nominalizată la Premiul pentru literatură central-europeană Angelus, 2011), Cum să uiţi o femeie (2009, 2010, 2011) şi În iad toate becurile sînt arse (2011, 2014), volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (2005, 2013) şi Proză cu amănuntul(2008) şi a coordonat, în colaborare, volumele Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008), Str. Revoluţiei nr.89 (2009) şi Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014).Cărţi ale sale au fost traduse în franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă, norvegiană şi turcă.

Romanul Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu, va apărea la începutul anului 2017 în limba bulgară, la Colibri Publishers, în traducerea Lorei Nenkovska. Este prima traducere a celui mai recent roman semnat de Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români.

MAGDALENA POPA BULUCPublicat Marţi, 08 martie 2016