Despre Oscaruri Fragmentarium Politic

Fara competitie, societatea degenereaza, devine o sandrama (lectia comunismului): Cotele de Oscaruri pot ascunde necompetitivitatea sub presul corectitudinii politice. Asa a inceput comunismul. Cu cote ideologice. De origine sociala. Analfabetii si necalificatii s-au trezit peste noapte privilegiatii regimului. Precaritatea spirituala a luat locul valorii. Cotele de lumpen (haimana in germana) au napadit toate esaloanele puterii, de la cele politice si de siguranta, cu atotputernicii activisti si draconicii securisti, pana la cele culturale, cu nulitatile culturnice.O asemenea subrezire a societatilor nu avea cum sa reziste. Sandramalele s-au prabusit in 1989-1991. Consecintele filosofiei comuniste a voluntarismului si ateismului le mai vedem, azi, in ideea Ciuce, din societatea nord-coreeana. Nimeni nu ar fi crezut, insa, ca tezele ideologice ale cotelor de origine, de aceasta data rasiala, vor trece oceanul si se vor cuibari in politica americana, privind cultura si arta. Interventia sefului Casei Albe in favoarea unor cote de Oscaruri pe criterii rasiale, sub motivatia diversitatii, este vazuta ca un nepermis amestec ideologic in cultura si arta, care va eroda competitia si autenticitatea valorilor. Interventia politica a venit dupa ce un cineast de culoare a decis sa boicoteze gala Oscarurilor, datorita lipsei candidatilor de culoare pentru al doilea an consecutiv. Industria cinematografică ”ar trebui să procedeze la fel ca oricare altă industrie, și anume să caute talente și să ofere oportunități tuturor”, a susținut Barack Obama. ”Dezbaterea referitoare la Oscar nu este decât expresia acestei chestiuni mai ample: facem ce trebuie ca să ne asigurăm că toți au șanse egale?”, a sintetizat el. Academia Americană de Film a anunțat că va lua o serie de măsuri pentru o mai mare diversitate. Personalitati prestigioase si analisti sofisticati afirma ca il inteleg pe Obama, dar cred ca acesta se raporteaza la o falsa problema. Argumentele pe care le aduc sunt de tip competitional si juridic. Multe persoane de culoare au obtinut rezultate exceptionale in multe competitii sportive si culturale internationale, fara sa fi fost nevoie de o favorizare politica. Cu alte cuvinte, nu exista un handicap. De abia incepand cu cotele de premiere pe criterii de rasa apar problemele reale, jignitoare pentru unii, discriminatoare pentru altii. Egalitatea de sanse se refera la neingradirea juridica a posibilitatilor de dezvoltare personala si de participare sociala. O potentialitate egala, deci, valorificabila sau nu, care depinde de alegeri si de abilitati. Cele mai pertinente comentarii sunt cele care provin chiar din interiorul industriei cinematografice. Doi mari actori britanici, Charlotte Rampling și Michael Caine, susțin că „diversitatea etnică” nu poate fi un criteriu pentru nominalizarea la Oscar. „De ce trebuie să facem categorii? Oricând va putea veni cineva care să spună „Ești prea nu știu cum, prea negru, prea alb sau mai puțin frumos…Și atunci ce facem, catalogăm ca să facem tot felul de noi minorități?”, a spus Rampling, de 69 de ani, recompensată cu numeroase premii de-a lungul carierei sale de actriță, cântăreață și fotomodel. „Există mulți actori negri. Până la urmă, nu poți vota în favoarea unui actor pe motiv că este negru. Nu poți să spui „îl voi vota, nu e bun, dar e negru”, a explicat, la rândul lui Caine, de 82 de ani, în cursul unui interviu pentru BBC Radio 4. Deținător a două premii Oscar, veteranul a recomandat artiștilor de culoare să „aibă răbdare”, amintind că și el a făcut același lucru timp de „mulți ani” pentru a ajunge printre laureați. O atentie dezaprobatoare au atras si vociferarile impotriva interpretarii unui rol de film despre Michael Jackson de catre un actor alb, britanicul Joseph Fiennes, desi, se stie, cantaretul a vrut sa fie alb, reusind sa-si schimbe culoarea. „Sunt o persoană albă, un tip din clasa de mijloc, din Londra. Sunt la fel de şocat ca şi voi. Jackson a avut cu siguranţă o problemă, o problemă legată de pigmentare, iar eu cred asta. Era mai aproape de culoare mea decât de culoarea sa originală“, a declarat actorul, de 45 de ani. Observatorii subtili ai tensiunilor din relatiile interrasiale americane sustin ca acestea s-au amplificat, in mod paradoxal, in timpul presedintelui Barack Obama. Putin probabil, se estimeaza, din cauza electoratului, care l-a votat pentru doua mandate. Aluziile sunt legate de culpabilizarea rasiala a politiei si de ciudatul acord intre Washington si orasul Ferguson pentru reformarea politiei, se pare tot pe baza de cote. Unele analize merg si mai departe, identificand un inceput de dizidenta culturala, in cursul actualei administratii, de protest fata de discriminarea albilor. Dizidenta este comparata cu cea anticomunista, din anii razboiului rece, fata de persecutarea elitelor culturale. Prognosticurile privind dizidenta anticapitalista a „gulerelor colorate”, cum pot fi numiti creatorii de cultura si arta, sunt rezervate. Nu se exclude insa posibilitatea, daca tezele ideologice ale lui Obama, din ianuarie 2016, care ascund necompetitivitatea sub presul corectitudinii politice, vor fi preluate de administratiile viitoare, ca dizidenta intelectualitatii culturale si artistice sa fie urmata de o dizidenta a inteligentelor stiintifice si tehnice. In aceasta ipoteza, lectia neinvatata a comunismului se va repeta: fara competitie, societatea degenereaza, devenind o sandrama.