Seymour Bernstein, mesagerul muzical al zeilor..

Despre Seymour Bernstein ajuns la frumoasa varsta de 87 ani, nascut in Newark, New Jersey  si ramas cetatean newyorkez de cateva decenii se pot da destule date biografice interesante. Acestea informeaza, amintesc, dar evident sunt departe de a defini muzicianul unic, universal, daruit in totalitate vocatiei sale, care traieste in si pentru muzica si atat. Exclusiv. Marcat de afirmatia tatalui sau ”Am trei fete si un pianist” prin care transparea clar nemultumirea ca nu are un adevarat baiat dotat cu toate atributele unui baiat, Seymour e drept ca si-a dorit de mic copil un pian. Din pacate nu l-a obtinut decat tarziu, incepandu-si lectiile abia la 15 ani. Primele lacrimi provocate de frumusetea muzicii au aparut curand cand intr-o noapte exersand, mama sa l-a gasit plangand  de fericire caci facuse cunostiinta cu “cea mai frumoasa melodie din lume”, serenada lui Schubert. Sentimentele puternice, adevarate, chiar extreme fata de frumusetea muzicii l-au caracterizat de fapt intreaga sa viata pe Seymour Bernstein.
Profesori i-au fost muzicieni celebri, adevarati apostoli ai muzicii: Clara Husserl, Alexander Brailowsky,  Sir Clifford Curzon, Jan Gorbaty, Nadia Boulanger si  Georges Enescu.

Tanar fiind, Seymour a trait experienta terifianta a razboiului din Korea, dand concerte pentru militarii din linia intai a frontului. Aici a ajuns sa inteleaga ca  el poseda o misiune  grava, aceea de a aduce mesajul muzici spre o larga audienta. Ca urmare, lungile turnee facute in Asia, Europa, America. Acestea i-au creat impresia ca a reusit sa-si fructifice misiunea.

Pe masura insa ce Seymour s-a adancit in cunoastere si s-a lasat purtat de extazul provocat de muzica, el a inceput sa se confrunte cu dileme existentiale:
Cu cat prin exercitii, inteligenta, emotie te apropii mai mult de perfectiunea sunetului si intelegerea muzicii, realizand acordul intre sinele personal si sinele muzical, cu atat constientizezi contrastul cu lumea inconjuratoare. Apare o stare de nervozitate care pe de o parte ascute instinctual frumusetii dar pe de alta parte te determina sa simti nevoia imperioasa de deconectare de lumea pe care o simti adesea ostila, neatenta, indiferenta. Nu te poti apara in special de snobismul si comparatiile facile si lipsite de intelegerea profunda a muzicii.

Seymour, ajunge in jurul varstei de 50 ani sa aibe impresia delimitarii clare intre viata sa interioara, plina de muzica si incantare si corbii care zburau in afara acesteia. Asadar, paraseste cariera solistica si se dedica celei componistice si cu deosebita vocatie, celei de profesor, de deslusitor al muzicii fata de cei tineri ce abia deschideau cu sfiala usa din Altar.

Ii invata pe copii si tineri cateva din secretele tale:

• -          Cu cat ai mai multa rabdare in a da drumul notelor, cu atat efectul acestora e mai aproape de tihna si frumusete. Nuantele de piano sunt cele care dau valoare interpretarii si masura virtuozitatii
• -           Daca vrei sa pictezi o crizantema, te uiti 10 ani la ea pana cand ai certa convingere ca esti si tu o crizantema si ai inteles orice respiratie a acesteia. ( invatatura zen, aplicabila de minune interpretului)
• -          Capacitatea de a interpreta o partitura in stil soft, tender, melancolic, linistit este rar intalnita dar denota intelegere superioara a partiturii  si un spirit sensibil de sorginte feminina. De altfel Seymour credea ca Bethowen avea un astfel de spirit feminin pe care incerca sa-l subjuge. Dovada -  existenta in stare pura a acestui spirit in Sonata lunii
• -          Rabdarea, forta de a rezista la indiferent ce recluziuni sau dureri o poseda doar muzicienii (mind set-ul se dezvolta incomparabil mai bine la muzicieni)
• -          In performanta unui interpret de muzica intalnesti atat doze mari de armonie cat si doze de disonanta. Acestea se conciliaza prin rezolutia luata de muzicianul caruia i se cere sa aibe personalitate si contributie personala . Acesta este un creator.

O raritate printre muzicieni, o curiozitate printre interpretii ajunsi in varful carierei  Seymour a uimit intreaga suflare muzicala retragandu-se din viata concertistica in plina glorie intrucat legatura cu lumea exterioara nu-l satisfacea.

Seymour este unul dintre putinii alesi care a putut patrunde ordinea universului prin ascensiunea sa continua interioara. El a gasit in muzica o extensie fireasca si completa a sa, castigandu-si astfel dreptul de a socoti ca prin muzica el a ajuns la stele. Intamplare unica spre care de obicei se tinde si nu se poate spune:  “Nu am crezut ca cu doua maini se poate atinge cerul””. El a trait si a exprimat acest lucru.

Toate gandurile acestea mi le-a sugerat de fapt vizionarea filmului  Seymour: An Introduction (2015), in regia debutantului regizor si mai putin debutant actor,  Ethan Hawke'

                                                                                                                                                                      GN