Am ascultat o nocturna de Chopin interpretata de Seymour. Mi-am propus sa fac precum spunea el cu privitul crizantemei inainte de a o picta pana simti ca esti si tu o crizantema. Relaxata, am avut viziunea unei maini intoarsa cu partea anterioara in sus. Am fixat incheietura alba, fina, cu o vinisoara abia zarita careia ii simteam pulsatia. Am mangaiat-o cu gandul ca trebuie sa fie abia simtita atingerea. Asa, usor, usor.. In final m-am aplecat si tot asa, fara contact aproape mi-am apropiat buzele de acel dos de incheietura care s-a risipit in neant. Aveam o senzatie de multumire...
Seymour Bernstein: CHOPIN, Nocturne in B-flat Minor, Op. 9; Mazurka in C Major, Op.24, No. 2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu