CITITORILOR NOSTRI
LE URAM
SARBATORI CU MULTA LINISTE SI LUMINA!
Robert Creeley, RIP
In Memoriam to Robert Creeley
Born: May 21, 1926, Arlington, Massachusetts
Died: March 30, 2005, Odessa, Texas
Robert Creeley, one of the most influential American poets of the 20th
Century, died March 30th in Odessa, Texas at the age of 78. Creeley had just
begun a two-month residency in Marfa as a resident of the Lannan Foundation
when he took ill and was rushed to the hospital in Odessa. Among his many
awards, he has received the prestigious Bollingen Award in 1999 and the
Lannan Lifetime Achievement Award in 2001. Creeley has always been a crucial
influence on my work as a poet, writer and publisher.
"I believe in a poetry determined by the language of which it is made. I
look to words, and nothing else, for my own redemption. . . . I mean the
words as opposed to content."
Poet Robert Creeley died in Odessa, Texas, of all places. A Creeley
poem would have smiled at the irony, wondering in short gasping breaths
about sadness in the Ukraine at the edge of the Black Sea, wondering if that
human sadness was the same sadness he saw in the face of the black nurse in
Texas who was watching him die. Then a few days later the Pope died in Rome.
Where he was supposed to die. The media made sure that the whole world
followed the Pope on the journey to his new status as Holy Cadaver and
Future Saint. But news of Creeley¹s death, not withstanding his importance
to American cultural history, was muted, traveling mostly by short newspaper
obituaries, emails and telephone calls. For poets of my generation the news
was like a switchblade slicing across the chest. It wasn¹t supposed to
happen, but it did happen. Quickly, almost painlessly.
During the extravagant media-driven spectacle of the Pope¹s dying while
still carrying my own personal sadness for Creeley¹s death, I was reminded
of Paul Blackburn¹s poem "Obit Page" where Paul bemoaned the death of Roger
Hornsby, the greatest right-handed hitter of all-time, and then shortly
thereafter the great American poet William Carlos Williams followed Hornsby
into the void. Blackburn¹s short eulogy was a celebration of pure Americana
and the American idiom. WCW had entered the Hall of Fame where he belonged.
But Creeley and the Pope within a few days of each other? Creeley was an
existentialist poet, a romantic, a believer of words as he wrote them on a
blank white page or on a computer screen when that time came transforming into a poem, content and life always in a state of change and
becoming. Here he was riding in a rickety boat crossing the River Styx with
El Papa, the last great Sun King, the man who had been perched atop the
monolithic throne where truth and answers were promised packaged neatly in a
book. This image is the antithesis of Blackburn¹s elegiac celebration. It¹s
more like a good lucha libre bout on Mexican television.
Creeley was 78 when he died, a member of the remarkable generation of poets
that Donald Allen immortalized in the Grove Press anthology The New American
Poetry, 1945<1960. In the 60s I was young man at the University of Arizona
BCW (Before "Creative Writing") first experimenting with the making of
poems. Creeley and a host of his peers came through to read, thanks to the
largesse of the Ruth Stephan Poetry Center and its board of teachers and
writers like Keith Wilson and Barney Childs who were plugged into the Allen
anthology. We heard folks like Creeley, Robert Duncan and Gary Snyder, among
others.
And Creeley became my hero. His poems were intense personal revelations that
seemed so accessible at first reading, but the closer I got to them, the
more mysterious and deep they became. His poems find so extraordinary about Creeley and his generation of poets exactly the poet who was writing them. Form was the constant subtext, his
poems seemed to say, the place where a true revolution was being waged. The
"new American poem" was an organic mechanism, a reflection of the poet in
constant flux, but more like staring into a creek or a lake than staring
into a static mirror. The "New American Poets" gave my generation this gift,
and they had received it likewise from Williams and Pound who had received
it from Whitman. Etcetera.
Creeley was a handsome and charismatic guy in a disheveled and very personal
sort of way. He had been blinded at an early age, so he wore a patch over
his bad eye, which made him even more attractive. He loved fervent
conversation, especially about poetry. He took young poets seriously and
easily invited us into his circle. He would sit in his chair, elbows on the
arms of the chair, hands clasped; he would lean forward and peer at us at us
with that one eye; and he would answer our questions about how a poem is
made. He would talk about content becoming form and form becoming content,
about using a typewriter or a pencil, about legal-sized pads of yellow paper
opposed to notebooks, about all these many things. And he would tell us
stories about Kerouac, Ginsberg, Gregory Corso, Charles Olson and Williams
Carlos Williams. Not gossiping stories, but stories with an intent to reveal
something about poetry and living life like a poet with eyes and ears wide
open. His stories became parables in our hearts. It was a paradise. I wanted
so much to be a poet.
Creeley and his poems were addictive. If you read too much Creeley, which I
of course did, then you started writing like him with short perfect lines,
simple nouns and verbs, short little ditties that were oblique and
tantalizing with innuendo. Opening up any poetry magazine of the time you
could find young poets scattered across the United States who had been
snorting and smoking too much Creeley. But if you were serious about your
craft, and you understood Creeley¹s ideas about form, then you would go find
other poets and sources that led you back home to yourself. It was
exhilarating.
As the years passed I¹d bump into Bob Creeley in various places. We¹d talk
like old friends and compare notes, we¹d drink wine and laugh, and he¹d tell
me stories about poets and poems, peering at me through that one mysterious
eye. The cadences of his conversation were the same cadences of his poetry.
I was always scuttling back to his poems, more sure of myself, reading them
and being amazed. And I would always be reminded of the sense of a community
of poets that Creeley had passed along to me and my peers. I still feel that
when I hear and read poems I like, and when I write poems, or an essay like
this. I feel like I am participating in community. That together we are
feeding the luminous beast which is poetry.
Ezra Pound said poets and artists are the antennae of their race, and
Creeley loved to remind his listeners of that statement, wondering aloud
what it meant. That¹s why I put Creeley and Pope John Paul II together on
Charon¹s rickety boat floating on the River Styx toward the other shore. The
Pope feels confused and out of place afloat the dark waters. His tenure on
the Spaceship Earth was as the spiritual leader of a feudalistic institution
that wields enormous sway in the world he has just departed, but its symbols
and paraphernalia of a God-ordered universe no longer seem to catch hold.
Its power and majesty are subsiding. In the quiet of his heart the Pope
understood that the struggle was about ideas and mythos, but he was never
able to grasp evolutionary theory and the New Physics. Those ideas didn¹t
fit comfortably inside the Cathedral. And now the Pope sits facing his
companion, a goofy one-eyed poet with an unkempt beard. The guy seems
nervous and unsure of himself, but he¹s scribbling on a piece of paper.
Charon, the ancient ferryman, dips his pole into the dark water and pushes
his boat toward the other shore. He says absolutely nothing. He never will.
**An excellent place to begin researching Robert Creeley¹s life and work can
be found at http://epc.buffalo.edu/authors/creeley/
==================
THE ABOVE WAS CULLED FROM
Bobby Byrd for The Texas Observer.
America
Robert Creeley
-------------------------------------------------------
America, you ode for reality!
Give back the people you took.
Let the sun shine again
on the four corners of the world
you thought of first but do not
own, or keep like a convenience.
People are your own word, you
invented that locus and term.
Here, you said and say, is
where we are. Give back
what we are, these people you made,
us, and nowhere but you to be.
Age
Robert Creeley
------------------------------------------------
Most explicit--
the sense of trap
as a narrowing
cone one's got
stuck into and
any movement
forward simply
wedges once more--
but where
or quite when,
even with whom,
since now there is no one
quite with you--Quite? Quiet?
English expression: Quait?
Language of singular
impedance? A dance? An
involuntary gesture to
others not there? What's
wrong here? How
reach out to the
other side all
others live on as
now you see the
two doctors, behind
you, in mind's eye,
probe into your anus,
or ass, or bottom,
behind you, the roto-
rooter-like device
sees all up, concludes
"like a worn-out inner tube,"
"old," prose prolapsed, person's
problems won't do, must
cut into, cut out . . .
The world is a round but
diminishing ball, a spherical
ice cube, a dusty
joke, a fading,
faint echo of its
former self but remembers,
sometimes, its past, sees
friends, places, reflections,
talks to itself in a fond,
judgemental murmur,
alone at last.
I stood so close
to you I could have
reached out and
touched you just
as you turned
over and began to
snore not unattractively,
no, never less than
attractively, my love,
my love--but in this
curiously glowing dark, this
finite emptiness, you, you, you
are crucial, hear the
whimpering back of
the talk, the approaching
fears when I may
cease to be me, all
lost or rather lumped
here in a retrograded,
dislocating, imploding
self, a uselessness
talks, even if finally to no one,
talks and talks.
Water Music
Robert Creeley
--------------------------------------------------------------------------------
The words are a beautiful music.
The words bounce like in water.
Water music,
loud in the clearing
off the boats,
birds, leaves.
They look for a place
to sit and eat--
no meaning,
no point.
Born: May 21, 1926, Arlington, Massachusetts
Died: March 30, 2005, Odessa, Texas
Robert Creeley, one of the most influential American poets of the 20th
Century, died March 30th in Odessa, Texas at the age of 78. Creeley had just
begun a two-month residency in Marfa as a resident of the Lannan Foundation
when he took ill and was rushed to the hospital in Odessa. Among his many
awards, he has received the prestigious Bollingen Award in 1999 and the
Lannan Lifetime Achievement Award in 2001. Creeley has always been a crucial
influence on my work as a poet, writer and publisher.
"I believe in a poetry determined by the language of which it is made. I
look to words, and nothing else, for my own redemption. . . . I mean the
words as opposed to content."
Poet Robert Creeley died in Odessa, Texas, of all places. A Creeley
poem would have smiled at the irony, wondering in short gasping breaths
about sadness in the Ukraine at the edge of the Black Sea, wondering if that
human sadness was the same sadness he saw in the face of the black nurse in
Texas who was watching him die. Then a few days later the Pope died in Rome.
Where he was supposed to die. The media made sure that the whole world
followed the Pope on the journey to his new status as Holy Cadaver and
Future Saint. But news of Creeley¹s death, not withstanding his importance
to American cultural history, was muted, traveling mostly by short newspaper
obituaries, emails and telephone calls. For poets of my generation the news
was like a switchblade slicing across the chest. It wasn¹t supposed to
happen, but it did happen. Quickly, almost painlessly.
During the extravagant media-driven spectacle of the Pope¹s dying while
still carrying my own personal sadness for Creeley¹s death, I was reminded
of Paul Blackburn¹s poem "Obit Page" where Paul bemoaned the death of Roger
Hornsby, the greatest right-handed hitter of all-time, and then shortly
thereafter the great American poet William Carlos Williams followed Hornsby
into the void. Blackburn¹s short eulogy was a celebration of pure Americana
and the American idiom. WCW had entered the Hall of Fame where he belonged.
But Creeley and the Pope within a few days of each other? Creeley was an
existentialist poet, a romantic, a believer of words as he wrote them on a
blank white page or on a computer screen when that time came transforming into a poem, content and life always in a state of change and
becoming. Here he was riding in a rickety boat crossing the River Styx with
El Papa, the last great Sun King, the man who had been perched atop the
monolithic throne where truth and answers were promised packaged neatly in a
book. This image is the antithesis of Blackburn¹s elegiac celebration. It¹s
more like a good lucha libre bout on Mexican television.
Creeley was 78 when he died, a member of the remarkable generation of poets
that Donald Allen immortalized in the Grove Press anthology The New American
Poetry, 1945<1960. In the 60s I was young man at the University of Arizona
BCW (Before "Creative Writing") first experimenting with the making of
poems. Creeley and a host of his peers came through to read, thanks to the
largesse of the Ruth Stephan Poetry Center and its board of teachers and
writers like Keith Wilson and Barney Childs who were plugged into the Allen
anthology. We heard folks like Creeley, Robert Duncan and Gary Snyder, among
others.
And Creeley became my hero. His poems were intense personal revelations that
seemed so accessible at first reading, but the closer I got to them, the
more mysterious and deep they became. His poems find so extraordinary about Creeley and his generation of poets exactly the poet who was writing them. Form was the constant subtext, his
poems seemed to say, the place where a true revolution was being waged. The
"new American poem" was an organic mechanism, a reflection of the poet in
constant flux, but more like staring into a creek or a lake than staring
into a static mirror. The "New American Poets" gave my generation this gift,
and they had received it likewise from Williams and Pound who had received
it from Whitman. Etcetera.
Creeley was a handsome and charismatic guy in a disheveled and very personal
sort of way. He had been blinded at an early age, so he wore a patch over
his bad eye, which made him even more attractive. He loved fervent
conversation, especially about poetry. He took young poets seriously and
easily invited us into his circle. He would sit in his chair, elbows on the
arms of the chair, hands clasped; he would lean forward and peer at us at us
with that one eye; and he would answer our questions about how a poem is
made. He would talk about content becoming form and form becoming content,
about using a typewriter or a pencil, about legal-sized pads of yellow paper
opposed to notebooks, about all these many things. And he would tell us
stories about Kerouac, Ginsberg, Gregory Corso, Charles Olson and Williams
Carlos Williams. Not gossiping stories, but stories with an intent to reveal
something about poetry and living life like a poet with eyes and ears wide
open. His stories became parables in our hearts. It was a paradise. I wanted
so much to be a poet.
Creeley and his poems were addictive. If you read too much Creeley, which I
of course did, then you started writing like him with short perfect lines,
simple nouns and verbs, short little ditties that were oblique and
tantalizing with innuendo. Opening up any poetry magazine of the time you
could find young poets scattered across the United States who had been
snorting and smoking too much Creeley. But if you were serious about your
craft, and you understood Creeley¹s ideas about form, then you would go find
other poets and sources that led you back home to yourself. It was
exhilarating.
As the years passed I¹d bump into Bob Creeley in various places. We¹d talk
like old friends and compare notes, we¹d drink wine and laugh, and he¹d tell
me stories about poets and poems, peering at me through that one mysterious
eye. The cadences of his conversation were the same cadences of his poetry.
I was always scuttling back to his poems, more sure of myself, reading them
and being amazed. And I would always be reminded of the sense of a community
of poets that Creeley had passed along to me and my peers. I still feel that
when I hear and read poems I like, and when I write poems, or an essay like
this. I feel like I am participating in community. That together we are
feeding the luminous beast which is poetry.
Ezra Pound said poets and artists are the antennae of their race, and
Creeley loved to remind his listeners of that statement, wondering aloud
what it meant. That¹s why I put Creeley and Pope John Paul II together on
Charon¹s rickety boat floating on the River Styx toward the other shore. The
Pope feels confused and out of place afloat the dark waters. His tenure on
the Spaceship Earth was as the spiritual leader of a feudalistic institution
that wields enormous sway in the world he has just departed, but its symbols
and paraphernalia of a God-ordered universe no longer seem to catch hold.
Its power and majesty are subsiding. In the quiet of his heart the Pope
understood that the struggle was about ideas and mythos, but he was never
able to grasp evolutionary theory and the New Physics. Those ideas didn¹t
fit comfortably inside the Cathedral. And now the Pope sits facing his
companion, a goofy one-eyed poet with an unkempt beard. The guy seems
nervous and unsure of himself, but he¹s scribbling on a piece of paper.
"What are you doing?"
"Writing a poem."
"About what?"
The poet leans forward and says, "Well, I don¹t know yet. I let the poems
bubble up from the mud. It¹s sort of like everything else."
"But what does your poem say so far?"
"It says, Death is so much emptiness, huh?"
"Well, maybe," the Pope says.
Charon, the ancient ferryman, dips his pole into the dark water and pushes
his boat toward the other shore. He says absolutely nothing. He never will.
**An excellent place to begin researching Robert Creeley¹s life and work can
be found at http://epc.buffalo.edu/authors/creeley/
==================
THE ABOVE WAS CULLED FROM
Bobby Byrd for The Texas Observer.
America
Robert Creeley
-------------------------------------------------------
America, you ode for reality!
Give back the people you took.
Let the sun shine again
on the four corners of the world
you thought of first but do not
own, or keep like a convenience.
People are your own word, you
invented that locus and term.
Here, you said and say, is
where we are. Give back
what we are, these people you made,
us, and nowhere but you to be.
Age
Robert Creeley
------------------------------------------------
Most explicit--
the sense of trap
as a narrowing
cone one's got
stuck into and
any movement
forward simply
wedges once more--
but where
or quite when,
even with whom,
since now there is no one
quite with you--Quite? Quiet?
English expression: Quait?
Language of singular
impedance? A dance? An
involuntary gesture to
others not there? What's
wrong here? How
reach out to the
other side all
others live on as
now you see the
two doctors, behind
you, in mind's eye,
probe into your anus,
or ass, or bottom,
behind you, the roto-
rooter-like device
sees all up, concludes
"like a worn-out inner tube,"
"old," prose prolapsed, person's
problems won't do, must
cut into, cut out . . .
The world is a round but
diminishing ball, a spherical
ice cube, a dusty
joke, a fading,
faint echo of its
former self but remembers,
sometimes, its past, sees
friends, places, reflections,
talks to itself in a fond,
judgemental murmur,
alone at last.
I stood so close
to you I could have
reached out and
touched you just
as you turned
over and began to
snore not unattractively,
no, never less than
attractively, my love,
my love--but in this
curiously glowing dark, this
finite emptiness, you, you, you
are crucial, hear the
whimpering back of
the talk, the approaching
fears when I may
cease to be me, all
lost or rather lumped
here in a retrograded,
dislocating, imploding
self, a uselessness
talks, even if finally to no one,
talks and talks.
Water Music
Robert Creeley
--------------------------------------------------------------------------------
The words are a beautiful music.
The words bounce like in water.
Water music,
loud in the clearing
off the boats,
birds, leaves.
They look for a place
to sit and eat--
no meaning,
no point.
A fi sau a nu fi Shakespeare
Din ziarul Ziua ("Testamentul lui Shakespeare", rubrica CELEBRI, miercuri, 20 aprilie)
aflam ca de curand Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, document valoros datorita specimenului de semnatura. Dupa scandalul Terri Schiavo, ne-am astepta ca inteleptul Shakespeare, aflat in repaos vesnic undeva pe insula lui Prospero, sa fi "invatat"ceva din lectia americana si sa fi facut o magie, introducand in testatementul sau un scurt text incifrat care sa ne lamureasca asupra relatiei dintre omul William Shakespeare nascut la Stratford-upon-Avon si William Shakespeare, autorul cunoscut mai ales pentru piesele de teatru si sonete. Este vorba de una si aceeasi persoana?
Dar batranul Will ne tine in sah si tot da de furca unei intregi pleiade de istorici si critici literari doritori a restabili adevarul. Testamentul sau nu contine decat instructiuni referitoare la mostenirea sa : pamant, bani si mobila. Un testament care clarifica mult prea putin una dintre cele mai mari enigme ale literaturii universale, sau chiar „fraude” cum o numeste Henry James. De cand Thomas Looney a publicat in 1920 cartea Shakespeare Identified, locul filosofului Francis Bacon, favoritul secolului al XIX lea pentru adjudecarea titlului de adevarat autor al operei shakesperiene, a fost luat de Edward de Vere, al 17lea conte de Oxford. Printre partizanii teoriei oxfordiene se numara Sigmund Freud, Orson Wells, si Michael York, ca sa enumeram doar cativa dintre cei care in ultimul deceniu nu au putut gasi nici un punct comun intre viata lui Shakespeare din Stratford si spiritul aristocratic al scriitorului Shakespeare. Edward de Vere, nobil la origine, calator fervent, spirit cultivat si patron al artelor, pare mult mai convingator in postura de dramaturg. Cat despre nume, William Shakespeare nu ar fi decat un pseudonim menit al pune la adapost pe contele de Oxford de furia inaltelor personaje ale vremii, furie starnita de aluziile politice din piesele sale de teatru.
Confruntarea dintre cele doua teorii, cea stratfordiana si oxfordiana, a mers pana intr-acolo incat in noiembrie 1993, in Boston, s-a tinut chiar si un proces pentru a stabili „paternitatea’ operei lui Shakespeare, un proces cu judecator federal si juriu alcatuit din experti in shakepeareologie si avocati de prestigiu. In cele din urma, William Shakespeare din Stratford a castigat in favoare contelui de Oxford, cu 10 voturi pentru si 4 impotriva.
Este o confruntare care poate pentru unii ar parea lipsita de importanta, daca nu chiar ridicola. Oare nu scriitorul insusi, prin gura Julietei, („ that which we call a rose, by any other name would smell as sweet”) da prioritate continutului si mai putin numelui-eticheta? Fara indoiala ca nu se poate trece cu vederea influenta vietii autorului asupra operei sale literare. Si ar mai fi poate si altceva, un detaliu pe care, daca ar mai fi printre noi, Shakespeare din Stratfort, l-ar aprecia prin prisma spiritului sau afacerist. In lumea secolului XXI in care brand-ul spune totul, se pare ca e enorm de important daca trandafirului i se spune trandafir sau nu. La urma urmei si personajele sale au devenit brand-uri-simbol pentru cele mai profunde simtaminte omenesti.
Nu putem decat spera ca de undeva, dintr-un loc linistit si magic, Shakespeare jucausul isi rade usor in barba la incercarile noastre de a-i descifra viata si opera. Nu-i putem aduce omagiu mai mare decat poezia celui care a reprezentat una dintre putinele noastre sanse la premiul Nobel pentru literatura, Marin Sorescu:
SHAKESPEARE
Shakespeare a creat lumea în şapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora, Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
ZIUA rubrica CELEBRI - Miercuri, 20 aprilie 2005
Testamentul lui Shakespeare
In lume exista doar patru documente semnate de celebrul dramaturg * Desi a fost un scriitor foarte prolific, nu a mai supravietuit nici macar un document personal scris de acesta sau un manuscris al sutelor de opere
Recent, Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, care a fost intocmit la data de 25 martie 1616.
William Shakespeare este unul dintre cei mai renumiti scriitori din lume. A scris poezie, 154 de sonete si peste 30 de piese de teatru, toate faimoase. Cu toate acestea, foarte ciudat, nici un manuscris sau document personal nu a supravietuit peste ani.
Arhivele Nationale Britanice detin peste 50 de dosare despre scriitor si despre familia sa, chiar si cand a fost actor sau afacerist, insa nimic scris de el personal.
Astfel, testamentul facut public este deosebit de special, in viziunea oamenilor de stiinta, pentru ca este semnat de William Shakespeare insusi. In lume mai exista doar trei specimene de semnatura ale scriitorului, ceea ce face ca documentul de fata sa fie nepretuit.
Din nefericire, testamentul este un document legal, standard, scris de un avocat si fara nici un fel de fraze emotionante pentru familia sau prietenii lui Shakespeare.
Se pare ca scriitorul nu a murit sarac lipit pamantului. El i-a lasat cea mai mare parte a averii fiicei sale mai mari, Susannah Hall. Fiicei mai mici, Judith, i-a lasat doua sute de lire sterline, iar sotia sa, Anne Hathaway, a primit un pat si alte piese de mobila. Atunci, paturile si diversele alte piese de mobila erau deseori singurele mosteniri ale unei sotii, pentru ca traditia spunea ca cele mai bune lucruri trebuie lasate copiilor si apoi ce mai ramanea sotiei. La doar o luna dupa ce a scris testamenul, Shakespeare a murit, in urma unei gripe.
In Top 10
William Shakespeare s-a nascut in aprilie 1564, in Anglia, iar istoricii au gasit si documentul care atesta botezul sau, care a avut loc tot in luna aprilie, 26, anul 1564.
Scrierile sale sunt considerate a fi capodopere ale literaturii universale, mai ales datorita talentului lui Shakespeare de a descrie in detaliu cele mai profunde aspecte ale naturii umane.
De fapt, nu se cunoaste aproape nici o data exacta legata de viata scriitorului. Istoricii literari estimeaza ca anii in care Shakespeare a fost un scriitor prolific au fost intre 1585 si 1613, desi nici cronologia si nici datele exacte cand a scris piesele de teatru nu sunt stiute cu precizie.
Shakespeare si-a adus o contributie esentiale la dezvoltarea limbii engleze iar influenta sa enorma este cunoscuta pana in prezent. Si acum, in intreaga lume se utilizeaza citate din operele sale, iar titlurile si subiectele acestora au patruns in cele mai variate domenii. Personajele sale au devenit chiar simboluri ale diverselor sentimente pe care le ilustrau (iubire - Romeo si Julieta, Othello - gelozie etc.)
Intr-un sondaj comandat de postul BBC, William Shakespeare a fost introdus in Top 10 al celor mai mari britanici, care include o suta de nume.
Tot recent, un film care prezenta viata "romantata" a scriitorului, bazat totusi pe fictiune, s-a bucurat de un succes enorm. Este vorba despre productia "Shakespeare in Love".
Acuzat de plagiat
Istoricii, sau cel putin majoritatea acestora au stabilit ca dramaturgul William Shakespeare este acelasi om cu actorul William Shakespeare, despre care exista numeroase date istorice.
Tatal lui William, care era bogat cand s-a nascut acesta, a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lanii si ulterior si-a pierdut postul de consilier local.
Tanarul William Shakespeare s-a casatorit la data de 28 noimebrie 1582, cu Anne Hathaway, care era cu opt ani mai mare decat el. Se pare ca deja aceasta era insarcinata cand s-a oficiat casatoria.
Cei doi au trei copii, Stratford Susannah, Hamnet (cu doi ani mai mic decat sora sa) si Judith.
Lansat deja in lumea literara, in anul 1592, Shakespeare este acuzat de un confrate, Robert Greene, de plagiat. Acesta a declarat ca dramaturgul este "o cioara incepatoare, infrumusetata cu penele noastre".
In 1596 are loc o tragedie in viata lui Shakespeare: moare fiul sau Hamnet. Exista voci care spun ca aceasta drama a fost izvorul inspiratiei scriitorului pentru opera "Tragica poveste a lui Hamlet, Printul Danemarcei", mai ales din cauza asemanarii numelor.
Trei ani mai tarziu, numele lui William Shakespeare apare pe un afis al unei piese, ca actor.
Un om bogat
De fapt, Shakespeare a fost actor, scriitor si apoi afacerist: el a fost co-proprietarul unei trupe de teatru, care se numea "Oamenii lordului Chamberlain" - care preluase numele "patronului", un aristocrat iubitor de arta.
Trupa de teatru a avut un succes atat de rasunator, incat noul rege, James I a adoptat-o, si astfel aceasta s-a numit "Oamenii regelui".
Exista de asemenea documente care atesta faptul ca Shakespeare era un om bogat si ca isi cumparase diverse proprietati.
Majoritatea poeziilor sale publicate in 1609 contineau aluzii homosexuale si erau dedicate unui "frumos stapan". A scris si alte poezii, inchinate unei misterioase amante.
Pe piatra de mormant a lui William Shakespeare este scris "Binecuvantat sa fie cel ce-mi lasa oasele sa se odihneasca in tihna iar cel ce imi misca oasele sa fie blestemat". Dupa 24 de ani de la moartea dramaturgului, John Benson ii publica poemele dupa o munca extrem de grea de "cosmetizare" a aluziilor homosexuale care erau magistral insailate in jocurile de cuvinte din operele lui Shakespeare.
In limba romana, sonetele lui William Shakespeare au fost traduse de poetul Gheorghe Tomozei. (D.M.)
aflam ca de curand Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, document valoros datorita specimenului de semnatura. Dupa scandalul Terri Schiavo, ne-am astepta ca inteleptul Shakespeare, aflat in repaos vesnic undeva pe insula lui Prospero, sa fi "invatat"ceva din lectia americana si sa fi facut o magie, introducand in testatementul sau un scurt text incifrat care sa ne lamureasca asupra relatiei dintre omul William Shakespeare nascut la Stratford-upon-Avon si William Shakespeare, autorul cunoscut mai ales pentru piesele de teatru si sonete. Este vorba de una si aceeasi persoana?
Dar batranul Will ne tine in sah si tot da de furca unei intregi pleiade de istorici si critici literari doritori a restabili adevarul. Testamentul sau nu contine decat instructiuni referitoare la mostenirea sa : pamant, bani si mobila. Un testament care clarifica mult prea putin una dintre cele mai mari enigme ale literaturii universale, sau chiar „fraude” cum o numeste Henry James. De cand Thomas Looney a publicat in 1920 cartea Shakespeare Identified, locul filosofului Francis Bacon, favoritul secolului al XIX lea pentru adjudecarea titlului de adevarat autor al operei shakesperiene, a fost luat de Edward de Vere, al 17lea conte de Oxford. Printre partizanii teoriei oxfordiene se numara Sigmund Freud, Orson Wells, si Michael York, ca sa enumeram doar cativa dintre cei care in ultimul deceniu nu au putut gasi nici un punct comun intre viata lui Shakespeare din Stratford si spiritul aristocratic al scriitorului Shakespeare. Edward de Vere, nobil la origine, calator fervent, spirit cultivat si patron al artelor, pare mult mai convingator in postura de dramaturg. Cat despre nume, William Shakespeare nu ar fi decat un pseudonim menit al pune la adapost pe contele de Oxford de furia inaltelor personaje ale vremii, furie starnita de aluziile politice din piesele sale de teatru.
Confruntarea dintre cele doua teorii, cea stratfordiana si oxfordiana, a mers pana intr-acolo incat in noiembrie 1993, in Boston, s-a tinut chiar si un proces pentru a stabili „paternitatea’ operei lui Shakespeare, un proces cu judecator federal si juriu alcatuit din experti in shakepeareologie si avocati de prestigiu. In cele din urma, William Shakespeare din Stratford a castigat in favoare contelui de Oxford, cu 10 voturi pentru si 4 impotriva.
Este o confruntare care poate pentru unii ar parea lipsita de importanta, daca nu chiar ridicola. Oare nu scriitorul insusi, prin gura Julietei, („ that which we call a rose, by any other name would smell as sweet”) da prioritate continutului si mai putin numelui-eticheta? Fara indoiala ca nu se poate trece cu vederea influenta vietii autorului asupra operei sale literare. Si ar mai fi poate si altceva, un detaliu pe care, daca ar mai fi printre noi, Shakespeare din Stratfort, l-ar aprecia prin prisma spiritului sau afacerist. In lumea secolului XXI in care brand-ul spune totul, se pare ca e enorm de important daca trandafirului i se spune trandafir sau nu. La urma urmei si personajele sale au devenit brand-uri-simbol pentru cele mai profunde simtaminte omenesti.
Nu putem decat spera ca de undeva, dintr-un loc linistit si magic, Shakespeare jucausul isi rade usor in barba la incercarile noastre de a-i descifra viata si opera. Nu-i putem aduce omagiu mai mare decat poezia celui care a reprezentat una dintre putinele noastre sanse la premiul Nobel pentru literatura, Marin Sorescu:
SHAKESPEARE
Shakespeare a creat lumea în şapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora, Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
ZIUA rubrica CELEBRI - Miercuri, 20 aprilie 2005
Testamentul lui Shakespeare
In lume exista doar patru documente semnate de celebrul dramaturg * Desi a fost un scriitor foarte prolific, nu a mai supravietuit nici macar un document personal scris de acesta sau un manuscris al sutelor de opere
Recent, Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, care a fost intocmit la data de 25 martie 1616.
William Shakespeare este unul dintre cei mai renumiti scriitori din lume. A scris poezie, 154 de sonete si peste 30 de piese de teatru, toate faimoase. Cu toate acestea, foarte ciudat, nici un manuscris sau document personal nu a supravietuit peste ani.
Arhivele Nationale Britanice detin peste 50 de dosare despre scriitor si despre familia sa, chiar si cand a fost actor sau afacerist, insa nimic scris de el personal.
Astfel, testamentul facut public este deosebit de special, in viziunea oamenilor de stiinta, pentru ca este semnat de William Shakespeare insusi. In lume mai exista doar trei specimene de semnatura ale scriitorului, ceea ce face ca documentul de fata sa fie nepretuit.
Din nefericire, testamentul este un document legal, standard, scris de un avocat si fara nici un fel de fraze emotionante pentru familia sau prietenii lui Shakespeare.
Se pare ca scriitorul nu a murit sarac lipit pamantului. El i-a lasat cea mai mare parte a averii fiicei sale mai mari, Susannah Hall. Fiicei mai mici, Judith, i-a lasat doua sute de lire sterline, iar sotia sa, Anne Hathaway, a primit un pat si alte piese de mobila. Atunci, paturile si diversele alte piese de mobila erau deseori singurele mosteniri ale unei sotii, pentru ca traditia spunea ca cele mai bune lucruri trebuie lasate copiilor si apoi ce mai ramanea sotiei. La doar o luna dupa ce a scris testamenul, Shakespeare a murit, in urma unei gripe.
In Top 10
William Shakespeare s-a nascut in aprilie 1564, in Anglia, iar istoricii au gasit si documentul care atesta botezul sau, care a avut loc tot in luna aprilie, 26, anul 1564.
Scrierile sale sunt considerate a fi capodopere ale literaturii universale, mai ales datorita talentului lui Shakespeare de a descrie in detaliu cele mai profunde aspecte ale naturii umane.
De fapt, nu se cunoaste aproape nici o data exacta legata de viata scriitorului. Istoricii literari estimeaza ca anii in care Shakespeare a fost un scriitor prolific au fost intre 1585 si 1613, desi nici cronologia si nici datele exacte cand a scris piesele de teatru nu sunt stiute cu precizie.
Shakespeare si-a adus o contributie esentiale la dezvoltarea limbii engleze iar influenta sa enorma este cunoscuta pana in prezent. Si acum, in intreaga lume se utilizeaza citate din operele sale, iar titlurile si subiectele acestora au patruns in cele mai variate domenii. Personajele sale au devenit chiar simboluri ale diverselor sentimente pe care le ilustrau (iubire - Romeo si Julieta, Othello - gelozie etc.)
Intr-un sondaj comandat de postul BBC, William Shakespeare a fost introdus in Top 10 al celor mai mari britanici, care include o suta de nume.
Tot recent, un film care prezenta viata "romantata" a scriitorului, bazat totusi pe fictiune, s-a bucurat de un succes enorm. Este vorba despre productia "Shakespeare in Love".
Acuzat de plagiat
Istoricii, sau cel putin majoritatea acestora au stabilit ca dramaturgul William Shakespeare este acelasi om cu actorul William Shakespeare, despre care exista numeroase date istorice.
Tatal lui William, care era bogat cand s-a nascut acesta, a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lanii si ulterior si-a pierdut postul de consilier local.
Tanarul William Shakespeare s-a casatorit la data de 28 noimebrie 1582, cu Anne Hathaway, care era cu opt ani mai mare decat el. Se pare ca deja aceasta era insarcinata cand s-a oficiat casatoria.
Cei doi au trei copii, Stratford Susannah, Hamnet (cu doi ani mai mic decat sora sa) si Judith.
Lansat deja in lumea literara, in anul 1592, Shakespeare este acuzat de un confrate, Robert Greene, de plagiat. Acesta a declarat ca dramaturgul este "o cioara incepatoare, infrumusetata cu penele noastre".
In 1596 are loc o tragedie in viata lui Shakespeare: moare fiul sau Hamnet. Exista voci care spun ca aceasta drama a fost izvorul inspiratiei scriitorului pentru opera "Tragica poveste a lui Hamlet, Printul Danemarcei", mai ales din cauza asemanarii numelor.
Trei ani mai tarziu, numele lui William Shakespeare apare pe un afis al unei piese, ca actor.
Un om bogat
De fapt, Shakespeare a fost actor, scriitor si apoi afacerist: el a fost co-proprietarul unei trupe de teatru, care se numea "Oamenii lordului Chamberlain" - care preluase numele "patronului", un aristocrat iubitor de arta.
Trupa de teatru a avut un succes atat de rasunator, incat noul rege, James I a adoptat-o, si astfel aceasta s-a numit "Oamenii regelui".
Exista de asemenea documente care atesta faptul ca Shakespeare era un om bogat si ca isi cumparase diverse proprietati.
Majoritatea poeziilor sale publicate in 1609 contineau aluzii homosexuale si erau dedicate unui "frumos stapan". A scris si alte poezii, inchinate unei misterioase amante.
Pe piatra de mormant a lui William Shakespeare este scris "Binecuvantat sa fie cel ce-mi lasa oasele sa se odihneasca in tihna iar cel ce imi misca oasele sa fie blestemat". Dupa 24 de ani de la moartea dramaturgului, John Benson ii publica poemele dupa o munca extrem de grea de "cosmetizare" a aluziilor homosexuale care erau magistral insailate in jocurile de cuvinte din operele lui Shakespeare.
In limba romana, sonetele lui William Shakespeare au fost traduse de poetul Gheorghe Tomozei. (D.M.)
Carmen Bendovschi si Catrinel Plesu
| Catrinel Plesu
A urmat liceul german si facultatea de engleza. Este director de proiect la Fundatia Culturala Romana si se ocupa de proiecte internationale. Nu crede ca un popor poate iubi un alt popor, nu stie daca se poate spune ca nemtii nu ne iubesc, dar sirbii ne iubesc, ceea ce i se pare extrem de important este sa se stabileasca relatii culturale cu oameni relevanti pentru opinia publica din tara lor si este convinsa ca asa poate fi slujita cu adevarat ideea de deschidere. Traduce literatura, filozofie si eseistica din germana si engleza. O pasioneaza literatura dedicata universului unic, central si est-european. Spune cu o duiosie lipsita de exces ca are doi baieti: pe Matei, fiul comun si pe Mihai, baiatul dintr-o relatie ante-conjugala a sotului. Marele ei regret este ca nu a fost profesoara, simte o mare iubire si un fel de compasiune pentru tineri, stie ca sint foarte vulnerabili, chiar cind sint teribilisti, iar in Romania, acestor tineri le lipseste tutorele, acel model occidental al profesorului „complet“. Se simte bine cind este invitata la diverse evenimente culturale nu ca nevasta, ci ca persoana cu aceleasi idei ca ale personalitatii care ii este sot. Nu este o nevasta adoratoare, este o nevasta destul de afurisita, spune la un moment dat al discutiei. Simte nevoia sa-si protejeze sotul si i se stringe inima cind este atacat pe nedrept, marturiseste mai tirziu, dar nu se transforma in paznicul lui, nu i se pare ca aceasta ar fi o dovada de iubire. Ea si sotul ei continua sa se simta foarte bine unul cu celalalt, „foarte adinc bine“. Ramine de aflat din ce pricina partenerul ei de-o viata a nascocit urmatoarea definitie: „Nevasta este cel mai apropiat dusman.“ 12 februarie 2001
Cei trei dusmani ai lui Andrei Plesu
Tabel cronologic
„Marturisesc ca am plecat trista, aici aveam prieteni, era acea lume paralela din anii ’60. Am facut bachelor trei ani. Acea perioada m-a marcat foarte tare, mi-am dat seama mai tirziu, atunci am capatat un anume fair-play englezesc. In Anglia m-a mai marcat foarte mult si sistemul tutorelui. Nu era un profesor care se urca la catedra pentru un seminar cu douazeci de oameni, preda, apoi pleca. Cu tutorele te intilneai o data pe saptamina si puteai discuta orice cu el, ideile, problemele tale; prezentai desigur si un eseu saptaminal, dar cu el discutai orice, iar referintele date de el erau mai importante decit examenul. Tutorele iti cunostea exact nivelul uman, stiintific, cultural si vocatia, era un fel de maestru, dar fara nici o nuanta metafizica sau exaltata. Cred ca o universitate trebuie sa formeze si caractere. Era un contact profesional si omenesc foarte eficient. 1971 Revine din Anglia in luna iulie. 1972 Institutul „G. Calinescu“ organizeaza congresul de estetica. „Era vara si mi s-a spus: draga, esti boboaca, toti am trecut prin asta, ramii toata vara in Bucuresti si faci parte din echipa de organizare. Urma sa mai vina in echipa si un tinar de la istoria artei, despre care se spunea ca este un tinar extrem de curajos, luase apararea unui profesor sau cercetator care fusese umilit in sedinta publica de Miron Constantinescu. Tinarul ii spusese ca acest ton ii este strain, ca el crede ca se afla intr-o institutie academica si asta mi-a atras interesul, dar in acelasi timp ma temeam sa nu fie un mic snob – el absolvent de istoria artei si eu doar o fata care cara dosare, una de la engleza...! Dupa care veneam primii si plecam ultimii. Una din primele noastre discutii a fost despre casatorie si am spus amindoi pe un ton hotarit ca este o institutie depasita, ca noi n-am vazut mariaje fericite si ca noi, fiecare pe contul lui, nu ne vom casatori niciodata. Asta se petrecea la sfirsit de iulie.“ In octombrie Catrinel se logodeste cu Andrei Plesu. In noiembrie are loc casatoria. Cuvint inainte – Era studios Andrei? Panait Colega de birou a filozofului socratic
Doamna ministru
Epilog |
1968 Cistiga o bursa la o universitate foarte buna din sudul Angliei.
„M-a cerut intr-o circiuma mizerabila de pe linga Facultatea de Drept. Se terminase congresul si ma gindeam cu melancolie ca s-a terminat, n-o sa-l mai vad, dar fusesem educata ca femeile nu isi arata sentimentele ca sa nu fie ridicole, mama fusese foarte progresista, dar si putin victoriana, trebuia sa ai mindrie, barbatul trebuie sa fie cel cu initiativa etc., etc… Continuam o buna traditie burgheza! Eram asadar trista si atunci Andrei mi-a zis: hai sa bem un pahar de vin, o bere, ceva. Intr-un tirziu, chelnerii se enervasera si incepusera sa puna scaunele pe mese, Andrei a zis: stii, imi pare tare rau ca s-a terminat, as vrea sa ne mai vedem si cred ca as vrea sa raminem impreuna. Eu am ris „feminin“ si am acceptat! A existat un singur fals in viata noastra. In fiecare seara, timp de trei luni, ma ducea pe jos de la Facultatea de Drept pina in Piata Victoriei si eram foarte fericita ca in sfirsit am gasit pe cineva care iubeste plimbarile pe jos la fel de mult ca si mine. Am aflat dupa aceea ca se prabusea in Piata Victoriei si se arunca in primul taxi! In ziua nuntii, matusa lui, care il crescuse, i-a spus: Andrei draga, o parte din cadoul meu de nunta este ca iti sterg toate datoriile pe taxi! Ne-am logodit neconventional la biserica Antim, doar cu niste prieteni de fata si am baut sampanie din pahare de plastic. Eram niste tineri romantici, copiii mei ma privesc cu tandrete si spun: si noua ne-ar placea sa fim ca voi, dar vremurile s-au schimbat. Eram romantici, fiecaruia i s-a parut ca celalalt este omul vietii! Aveam 24 de ani amindoi, daca te uiti la pozele de la nunta, sintem doi copii.“ 1973 Se naste Matei Plesu. „Eu am fost mai speriata, nu prea stiam nimic. El ii facea baie lui Matei, mie mi-era frica, era atit de fragil... L-a iubit foarte tare, dar eram atit de tineri si mi-aduc aminte ca l-a rugat pe Matei sa ii spuna lui Andrei si mie Catrinel, ne spunea Andrei si Catri, striga mama numai cind avea vise urite. S-ar putea sa fie o greseala sa ii ceri copilului tau sa te considere un prieten, dar Matei s-a descurcat foarte bine.“ 
– Ti-ai citit dosarul?
– Nu ti-a fost frica niciodata, incit sa-l sfatuiesti sa renunte?
– Nu era putin. Mi-au povestit apoi colegii, dintre care multi au avut reactia normala si au intrebat cu voce tare: da’ de ce sa i se intimple asta, si a venit o tovarasa activista Clatici amenintindu-i ca va fi desfiintat institutul si i-a luat pe fiecare in parte si i-a prelucrat. Argumentul era: vrei sa ai pe constiinta 60 de oameni? Fiecare om a fost terorizat. Mie personal, cind am fost data afara, mi s-a explicat ca atunci cind un organism este bolnav si aceasta boala se datoreaza unei infectii, mai bine tai degetul, decit sa tai toata mina. Apoi am intrat in sala de sedinte care era plina, oamenii erau crispati si tristi, dar cind s-a supus la vot ma rugam: Doamne, daca macar unul singur s-ar abtine, toata aceasta sedinta jegoasa nu mai e importanta. Nimeni nu a avut taria sa se abtina, dar nimeni nu poate fi acuzat... Un mic gest, care nu ar fi insemnat nimic, ar fi anulat pentru mine oroarea sedintei. Insa de abia dupa aceea am aflat cit de terorizati au fost. Cind m-am intors m-au asteptat cu sampanie... Sa conchidem ca exista diverse forme de solidaritate.
– Il numim in acest capitol filozof?
– Totusi, cine cedeaza?
– L-ai incurajat sa accepte functii publice?
Dupa ce a parasit Ministerul Afacerilor Externe, Andrei Plesu a revenit ca rector la Colegiul Noua Europa pe care l-a fondat in 1994. Incepind din 18 februarie 2001 revine la catedra, la cererea studentilor, care au declarat ca vor cere sa se desfiinteze cursul de istoria religiilor, daca nu revine el, pentru ca in absenta lui aceste cursuri sint facute prea „ortodox“ si prea rigid. (submisa de amani)
uite cum se (mai) promoveaza arta muzicala in ziua de azi
Fade in: Conference room in a marketing firm somewhere...
Marketer 1: Okay, the label just inked Lara St. John. Her playing is indistinguishable from a thousand other violinists and she has nothing to say in the repertory, but man she's got a nice piece of--
Marketer 2: --ASSuming, um, that we can find a niche for her, what would it be?
Marketer 1: Well, we have to do what we always do in this situation: convince people that what they're getting is new, when in fact it's the same old thing. We do the rest with clever pictures, cool logos, shove-it-down-your-throat placement, and all that.
Marketer 2: Oh, yeah, right, I forgot for a second. It's why I wanted this job so bad right out of college.
Marketer 1: So, I suggest we record her in heavy-multitracked synthesizer pop rhythms, just like those that Vanessa Mae, Bond, Yanni, John Tesh, Tomito, and dozens of others are using.
Marketer 2: Hey yeah, that's a great idea. Remember that guy from the 80s, Jean Luc Ponty or something?
Marketer 1: Yeah, that's right. And Kitaro.
Marketer 2: Don't forget Disney's "Hooked On Classics" from 25 years ago. The disco-classics craze that started all this rot. Only that album was specifically aimed at kids and wasn't presented as real classical music because we thought people knew better. We sure were stupid back then!
Marketer 1: Well, I sure hope the kids who buy *this* album don't remember that! Ha ha!
Markters 2: Ha ha! That's right. Heck, half of them weren't *born* that far back.
Marketer 1: So, as NBC's "Must See TV" used to say, if it's new to you, it's NEW!
Marketer 2: And DARING!!
Marketer 1: ORIGINAL!!
Marketer 2: BOLD and ADVENTUROUS!
Marketer 1: Keep those adjectives coming--
Marketer 2: That's why I wanted this job so bad right out of college.
Marketer 1: And the press releases that accompany the disc have to stress how INNOVATIVE and GROUNDBREAKING all this is, remember that. You got that memo with the selective quotes from the paid critics on our staff, didn't you?
Marketer 2: Affirmative!
Marketer 1: Okay, sounds like a plan. I'm off to see a movie...
Marketer 2: What's playing?
Marketer 1: It's that new Tarantino film, "Get Pulped Shorty Kung Foo Matrix, Part 6" with John Travolta, Uma Thurman, Sam Jackson and Keanu Reaves.
Marketer 2: Is that the one with the gratuitous violence and the gratuitous Travolta dance sequence?
Marketer 1: And the gratuitous martial arts fights. What other kind of Quinten Tarentino film is there?
Marketer 2: Silly me. Yeah, I read about it. Roger Ebert said he admired how it was consistently gratuitous, and gave it Two Thumbs In The Air.
Marketer 1: Sounds innovative and groundbreaking to me. --Well, ciao!
Marketer 3 (entering): Not so fast. We have a new client to meet. --Folks, this is Veronica DeeDee Eazy, a 19-year-old Julliard grad who can play the electric cello while mud-wrestling her accompanist on the floor. Let's watch her demo tape, shall we....
Marketer 1: What fun!
Marketer 2: That's why I wanted this job so bad right out of college...
Marketer 1: Okay, the label just inked Lara St. John. Her playing is indistinguishable from a thousand other violinists and she has nothing to say in the repertory, but man she's got a nice piece of--
Marketer 2: --ASSuming, um, that we can find a niche for her, what would it be?
Marketer 1: Well, we have to do what we always do in this situation: convince people that what they're getting is new, when in fact it's the same old thing. We do the rest with clever pictures, cool logos, shove-it-down-your-throat placement, and all that.
Marketer 2: Oh, yeah, right, I forgot for a second. It's why I wanted this job so bad right out of college.
Marketer 1: So, I suggest we record her in heavy-multitracked synthesizer pop rhythms, just like those that Vanessa Mae, Bond, Yanni, John Tesh, Tomito, and dozens of others are using.
Marketer 2: Hey yeah, that's a great idea. Remember that guy from the 80s, Jean Luc Ponty or something?
Marketer 1: Yeah, that's right. And Kitaro.
Marketer 2: Don't forget Disney's "Hooked On Classics" from 25 years ago. The disco-classics craze that started all this rot. Only that album was specifically aimed at kids and wasn't presented as real classical music because we thought people knew better. We sure were stupid back then!
Marketer 1: Well, I sure hope the kids who buy *this* album don't remember that! Ha ha!
Markters 2: Ha ha! That's right. Heck, half of them weren't *born* that far back.
Marketer 1: So, as NBC's "Must See TV" used to say, if it's new to you, it's NEW!
Marketer 2: And DARING!!
Marketer 1: ORIGINAL!!
Marketer 2: BOLD and ADVENTUROUS!
Marketer 1: Keep those adjectives coming--
Marketer 2: That's why I wanted this job so bad right out of college.
Marketer 1: And the press releases that accompany the disc have to stress how INNOVATIVE and GROUNDBREAKING all this is, remember that. You got that memo with the selective quotes from the paid critics on our staff, didn't you?
Marketer 2: Affirmative!
Marketer 1: Okay, sounds like a plan. I'm off to see a movie...
Marketer 2: What's playing?
Marketer 1: It's that new Tarantino film, "Get Pulped Shorty Kung Foo Matrix, Part 6" with John Travolta, Uma Thurman, Sam Jackson and Keanu Reaves.
Marketer 2: Is that the one with the gratuitous violence and the gratuitous Travolta dance sequence?
Marketer 1: And the gratuitous martial arts fights. What other kind of Quinten Tarentino film is there?
Marketer 2: Silly me. Yeah, I read about it. Roger Ebert said he admired how it was consistently gratuitous, and gave it Two Thumbs In The Air.
Marketer 1: Sounds innovative and groundbreaking to me. --Well, ciao!
Marketer 3 (entering): Not so fast. We have a new client to meet. --Folks, this is Veronica DeeDee Eazy, a 19-year-old Julliard grad who can play the electric cello while mud-wrestling her accompanist on the floor. Let's watch her demo tape, shall we....
Marketer 1: What fun!
Marketer 2: That's why I wanted this job so bad right out of college...
"Eu sunt grec"
Jurnal public
Eugen SIMION
Doamna Georgeta Filitti, istoric reputat, editoarea discursurilor lui Kogalniceanu, a publicat de curand o antologie a calatorilor romani in Grecia (Editura Pegasus Press, 2004), incepand cu Ion Ghica si terminand cu tanara diplomata Elisabeta David (n. 1976)... Sunt multi memorialisti, vechi si noi, mai ales noi (adica din ultimele decenii ale secolului al XX-lea), in majoritate scriitori. Inutil sa precizeze ca, aproape fara exceptie, ei intampina Grecia, matricea culturii europene, cu strigate de admiratie si toti, absolut toti, cauta in Grecia inainte de orice urmele mitologiei heladice... Lucru firesc pentru ca ajungem la Atena sau la Delphi cu imaginarul nostru populat de eroii din Iliada si Odiseea si cu credinta ca in crapaturile stancilor goale ale Greciei continentale locuiesc si azi, cum zicea Iorga, "zei crunti". Sau, in varianta metaforica a poetului Nichita Stanescu, in fiecare crapatura a peisajului elin se afla cate un mat de zeu. Nu se afla, dar ne place sa cautam si, uneori, sa ne imaginam ca gasim...
Din acest punct de vedere, fantezia calatorului roman n-a evoluat prea mult in ultimele doua secole: aceeasi nerabdare, aceeasi capacitate de a primi mitologicul, aceeasi emotie "gatuita" (cum scria G. Calinescu) in muzeele ateniene, acelasi fior de maretie si reculegere atunci cand calatorul, istoric sau poet, urca pe Acropole... si, totodata, o deziluzie comuna atunci cand, ajunsi la Eleusis, peregrinii nu descopera decat un loc gol si in Gradina lui Academos nu-i intampina ucenicii filosofului, ci tinere cu pulpele bronzate si tineri atleti imbracati in blugi... Iluzie sublima si dezamagire crunta a spiritului hranit de lecturi, de prea multe lecturi mitologice, uitand ca lumea mediteraneana a evoluat si ca, de la tragicii greci pana azi, au trecut atatea generatii si ca Helada de azi este o tara moderna, cu splendorile si contradictiile ei...
Cum o vad calatorii romani? Am citit textele selectate de doamna Georgeta Filitti din acest unghi si am observat ca multi, cautand sublimul heladic, sunt dezamagiti sa descopere mizeriile realului. Ion Ghica, bey de Samos, nu se lupta in 1855 cu Ahile sau Hector, se lupta cu piratii Maro si Nigotzora si cu alte "mutre infecte" care-l nelinistesc si-l impiedica sa profite de autorizatia de a vizita insulele Arhipelagului. "Grecii sunt sireti, scrie el unui prieten, nu numai din spirit personal, si care-i impinge sa-i urasca pe turci, dar si pentru ca doresc unirea intr-un singur si acelasi stat a tot ceea ce e grec si vorbeste greceste"... si, ma intreb, n-au grecii dreptate?... si, apoi, daca siretenia greceasca este pusa in slujba libertatii nationale nu-i, oare, siretenia acceptabila? Cu gandul de a stabili linistea si ordinea in Samos, Ghica nu mai are timp, din cauza mutrelor infecte ale piratilor greci, sa mai vada maretia greaca.
In drum spre Paris, unde fusese trimis de regele Carol pentru a-l reprezenta pe langa Napoleon al III-lea, Ion Balaceanu se opreste, in 1867, in Grecia si sta de vorba cu regele George care se plange de oamenii politici si barfeste amarnic chiar pe ministrul Frantei la Atena, zicand ca nu-i arata respectul cuvenit. Diplomatul roman este surprins si, in memoriile sale, il incondeiaza pe regele clevetitor. Duiliu Zamfirescu, diplomat si el, se intoarce de la Paris si, traversand Grecia, descopera ca spiritul comercial, traiul usor si dispretul fata de straini au ramas intacte. Are o dovada: un palicar mititel ii vinde, dupa o apriga symfonie (tocmeala), 8 smochine contra 15 lepta (bani). Multumit de symfonie, palicarul vinde numaidecat altui musteriu 15 smochine pentru 10 bani. Apoi zambeste satisfacut... Cand ajunge la Corint, scriitorul roman este surprins sa descopere, nu ceea ce astepta, ci o mahala nenorocita comparabila cu Mizilul nostru. "Ce sa va spui? Ori ca ai trece pe marginea Mizilului, ori ca ai trece pe langa Corint, tot asta e. Uscaciune, case cladite in fuga la gura canalului, gramezi de nisip, zgomot, o impresie generala de nestatornicie... Asta e Corintul? Asta este cetatea heraclizilor, a bacchizilor, a prytanilor, care a umplut istoria veche cu numele sau?"
Este limpede, Duila al nostru, cum ii spune I.L. Caragiale, este un om cusurgiu, un spirit scortos, nu vede decat derizoriul din lumea greceasca uitand ca nu este vina catedralei daca langa zidurile ei se aduna, uneori, impuritati. Cand intra in restaurant, prozatorul vede fete de mese patate de vin si tarani in fustanele, care mananca pilaf de oaie... Este, se intelege, dezgustat... La Eleusis "nu se vede nimic", gara din Atena este o baraca mizerabila. Diplomatul abia mai are stare sa vada, cu un ochi mai luminos, Acropole...
Nu toti calatorii nord-dunareni sunt asa de cusurgii... Iorga este impresionat de maretia peisajului grecesc si, pe locurile unde se ridica altadata puternica Sparta, el plange gloria lumeasca cufundata in lut, "oriunde puterea nu se impodobeste cu splendorile durabile ale artei", scrie el. E. Lovinescu crede ca grecul este destept, harnic, cumpatat si spiritual, mandru, prea mandru de calitatile lui: "iubeste libertatea pana la razvratire, egalitatea pana la invidie si patria pana la egoism". Al. Rosetti gaseste ca Atena este "mai presus decat orice oras din lume", Octavian Paler, mai aproape de noi, cauta in Grecia actuala vechile simboluri si, evident, le gaseste. Lipsesc din aceasta antologie multi memorialisti reputati. Regret mai mult, dintre toti, absenta lui G. Calinescu. Acesta a scris pagini eminente despre spiritul grec... Mi-ar fi placut sa le regasesc, cu geometria lor spirituala superba, printre atatea insemnari poetice sau cartitoare...
Oricum, Grecia este pentru noi, romanii, un loc privilegiat. Vorbind despre ea, vorbim, in fapt, despre lumea noastra. Imi vine in minte, gandindu-ma la aceasta relatie ciudata, o propozitie a lui Francois Mauriac pe care as parafraza-o in felul urmator: "nu ma siliti sa vorbesc de Grecia, ca sa nu vorbesc de mine". Imi dau seama ca si reciproca este, in buna parte, valabila. Oriunde am fi si orice am face in viata, purtam in noi o particica macar din spiritul heladic. Il inteleg deplin pe G. Calinescu care clama: "eu sunt grec", desi se nascuse unde se nascuse, dintr-o mama valaha care nu se tragea din familia atrizilor...
(da cetitoriule, daca-i bun re-publicam si ce-i semnat de ne-prieteni--Publicat in Ziua din 16 aprilie)
ultima suflare poetica a lui marin...
Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Marin Sorescu
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Marin Sorescu
lucian blaga
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
si-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniste îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
si mă dezmierzi cu frunza-ti jucăusă?
O, cine stie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
si linistea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
si mut
ascult cum creste-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
Ioan Grosan in dialog cu Sorin Ilfoveanu
Stimate domnule Sorin Ilfoveanu, in aprilie anul trecut, cu ocazia alegerii dvs. ca rector al Universitatii Nationale de Arta din Bucuresti, v-am solicitat, pentru ZIUA, un interviu. Mi-ati cerut atunci o pasuire. A trecut un an. Putem considera ca perioada de "gratie"a trecut?
A fost o mare onoare pentru mine alegerea ca rector al celei mai prestigioase universitati de arta din tara, functionand de 140 de ani, cu un corp profesional de elita, si al uneia din cele mai importante din Europa - vorbele mele nu sunt gratuite, de vreme ce in aceasta scoala a studiat, printre atatia alti mari artisti, Constantin Brancusi, a carui foaie matricola se afla, de altfel, expusa la Rectorat. In paranteza, vreau sa spun un lucru pe care multi nu-l stiu: in foaia lui matricola apare "Brancus" fara "i". "I"-ul, probabil, i l-a impus Occidentul.
Care a fost primul lucru pe care l-ati facut in calitate de rector?
Abolirea mentalitatii ca rectorul face si desface tot in institutia pe care-o conduce. El reprezinta institutia, nu se confunda cu ea. Legat de aceasta, am incercat sa-i pun pe toti colaboratorii, pentru ca eu asa ii consider pe toti, de la student la profesor universitar, in starea lui de lucru, in specificul indatoririi fiecaruia. Iar in sensul celor spuse mai sus, as aminti crearea si dezvoltarea centrului de cercetare acreditat de Consiliul National pentru Cercetare din Invatamantul Superior, centru condus de conf. univ. Catalin Balescu, cat si a celui de restaurare condus de prof. univ. Dan Mohanu. De asemenea, mentionez formarea unui board al Galeriei UNA, cu un program expozitional axat atat pe forme de expresie traditionale, cat si pe noile media. Legat de media, adaug ca am introdus Internetul nu numai in toate corpurile Universitatii, ci si in caminul nostru studentesc.
Din cate stiu, pe culoarele UNA bantuie de catva timp o sperietoare: Conferinta de la Bologna; mai precis, anumite prevederi ale ei. Ce e cu aceasta, pentru multi, misterioasa conferinta?
Acum cativa ani, sub egida Uniunii Europene, la Bologna, s-a propus pentru invatamantul superior urmatoarea structura unitara: trei ani de studiu pentru obtinerea licentei, doi ani pentru masterat, iar pentru cei care doresc, trei ani doctorat. Dar, subliniez, s-a propus, nu s-a impus; deci nu e vorba de o presiune, ci de o oportunitate. Si chiar daca mai exista din partea unora idei preconcepute, in sensul ca accentul ar trebui pus pe primul ciclu universitar, cel de obtinere a licentei, care acum la noi e de patru ani, eu unul optez pentru formula 3-2-3: asta pentru ca, in sens european, o clasificare in functie de competenta a scolilor nationale de arta se face punand accent pe ciclul al doilea, masteratul, existand astfel posibilitatea echivalarii si recunoasterii foii matricole de la Universitatea noastra in Europa si in lume. In plus, va creste concurenta pentru admitere la masterat, pentru ca nu toate scolile din provincie au posibilitatea sa ofere masteratul. Si, fapt deloc neglijabil pentru noi, va avea loc o crestere a bugetului alocat, fara cresterea numarului de studenti, fiindca bugetarea unui masterand echivaleaza cu bugetarea a 2,5 studenti. Si-apoi, intre noi fie vorba, din experienta mea si de student si de profesor, nu toti doresc sa stea prea mult in facultate, intr-o perfectionare continua. Unora, nu putini, le ajung trei ani. Se multumesc sa-nvete abecedarul meseriei, dupa care evolueaza pe cont propriu.
O problema recenta foarte interesanta si pe alocuri, pentru mine, amuzanta, e problema doctoratelor in UNA. Un bun amic, artist plastic, glumea zicand ca Universitatea Nationala de Arta seamana in ultimul timp mai mult a policlinica: toti, ca vor, ca nu vor, trebuie sa devina "doctori". In ce?
Daca pentru dvs. problema e amuzanta, pentru mine e dramatica, fiindca abia de doi-trei ani s-a perfectionat metodologia doctoratului in arte vizuale, pana atunci neexistand nici conducator de lucrari in acest sens (asa numitul "doctorat vocational"). Multi din profesorii si conferentiarii de la UNA, unii din cei mai valorosi artisti plastici contemporani (Mircea Spataru, Paul Vasilescu, Stefan Caltia, Vasile Gorduz, Mirel Zamfirescu, Mircia Dumitrescu s.a.) nu si-au dat o teza de doctorat. Opera acestora, recunoscuta si validata ca atare, este, de fapt, doctoratul lor. E aberant ca din cauza lipsei acestui fatidic doctorat, sa-i transformam pe toti acesti mari dascali care au instruit si format atatea generatii de artisti in simpli asistenti. Si ma gandesc nu numai la ei, ci si la tinerii care deja s-au inscris pentru doctoratul vocational si pentru care - chiar si pentru ei! - termenul limita pentru sustinere e prea apropiat: septembrie 2005. Ar fi necesara si indicata o prelungire a termenului.
Cred ca nu e un secret pentru nimeni ca pictorii, sculptorii, ceramistii, graficienii romani, chiar cei cu o cota valorica insemnata, nu prea au bani. Nu ca scriitorii ar duce-o mai bine, da'orisicat...
Ati spus "cota valorica". Ei bine, nu exista, nu s-a creat o cota valorica la noi. Abia acum incepe sa se infiripe o piata de arta. Iar pentru ca o asemenea cota a artistilor sa existe, trebuie creata o casa de licitatie de arta contemporana, neaparat dublata de o editura de acelasi profil. E inadmisibil ca despre artisti de talie europeana precum Apostu, Bernea, Bitan, Mitroi, Paul Peagu, Alin Gheorghiu, din cei decedati, precum si despre cei aflati in plina activitate creatoare (Gorduz, Caltia, Paduraru, Buculei, Ciubotariu, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu), sa nu existe carti care sa le prezinte opera. Exista acum moda "artistilor uitati" - a si aparut o carte, excelenta, de altfel, despre ei, a lui Tudor Octavian. Insa, orice s-ar face, ei tot uitati vor ramane, fiindca opera lor nu se va ridica niciodata la nivelul creatiei celor enumerati mai sus. Sfatul meu ar fi ca toti colectionarii sa investeasca in arta contemporana romaneasca, iar cei din topul celor 300 de milionari in dolari s--si ia, spre binele lor, consilieri artistici capabili sa le lamureasca faptul ca una din investitiile cele mai sigure, asa cum demonstreaza un studiu european de marketing, este investitia in arta, cu o rata de crestere anuala a profitului, din 1970 si pana astazi, de 11%. Nu degeaba cele mai importante banci din Europa si din lume au hotarat sa creeze un fond de investititii in arta, pe langa celelalte (imobiliare s.a.m.d.). Asa incat ar fi de asteptat ca si bancile romanesti sa-si indrepte privirea si atentia spre campul valoric al artei romanesti contemporane.
In sensul celor spuse de dvs., poate ca si Institul Cultural Roman va fi mai receptiv acum, cand si-a schimbat echipa.
Mi-as permite sa-i sugerez dlui Patapievici inceperea unei actiuni de promovare a culturii vizuale autohtone peste hotare. Cred ca nu gresesc cand afirm ca personalitatea artistica cea mai cunoscuta in lume e Brancusi, mai mult decat Eminescu, Enescu, Cioran, Eliade. Ca sa impui dincolo un scriitor de talia unui, sa zicem, ca sa ma refer la generatia dvs., Cartarescu, Agopian, Ion Muresan, trebuie ca opera lor sa fie tradusa. Or, opera unui pictor sau sculptor n-are nevoie de traducere, impactul ei e imediat, nu mediat. Evident, ca si in cazul scriitorilor pomeniti si al altora, care necesita traduceri excelente la edituri de prestigiu, si in cazul artistilor plastici trebuie sa ne adresam unor galerii importante, cu expozitii sustinute de critici importanti si nu in ultimul rand cu albume de arta. Si i-as mai propune dlui Patapievici sa recupereze cea mai importanta sala de expozitii din Bucuresti, Dalles-ul, inchisa pentru renovare inca de la inceputul anilor '90.
In jurul infiintarii Muzeului National de Arta contemporana in Palatul Parlamentului s-a iscat nu cu mult timp in urma o polemica. Care este opinia dvs. in aceasta chestiune?
Acest muzeu trebuia facut. Dl Mihai Oroveanu trebuia sa fie directorul lui. Mai departe...
Mai departe, ce?
Intre sectiunea de arta moderna si contemporana care se incheie in anii '60, sectiune gazduita de Muzeul National de Arta, si sectiunea de arte alternative de la Muzeul National de Arta Contemporana, coordonata de dra Ruxandra Balaci si echipa ei de tineri, lipsesc aproape 50 de ani de arta romaneasca. E ca si cum la dvs., scriitorii, intre proletcultism si "fracturistii"de azi, n-ar exista nimic, nici generatia '60, nici generatia '70, nici optzecistii.
Si care-ar fi solutia?
Crearea unui colectiv de artisti si critici importanti (din care n-ar trebui sa lipseasca, de pilda, Erwin Kessler) care sa umple acest hiatus impardonabil.
La acelasi Muzeu National de Arta Contemporana s-a deschis relativ recent o expozitie care ne readuce in memorie cosmarul "omagierilor" de pe vremuri catre Ceausescu.
Expozitia, intitulata tendentios "Muzeul de pictura", nu trebuia gazduita de MNAC, ci eventual de Muzeul de Istorie. Insa si oportunitatea realizarii ei mi se pare prea grabita, de vreme ce fantomele Ceausestilor n-au disparut de tot, ci le simtim inca, in diverse variante, printre noi.
Apropo de fantomele astea: deunazi am citit in "Adevarul" un interviu cu ditamai presedintele Uniunii Artistilor Plastici, adica al breslei dvs., dl Zamfir Dumitrescu, cunoscut pictor de casa al Ceausestilor. Domnia-Sa declara ca nu regreta ca l-a pictat pe dictator, si l-a pictat nu o data, ci de mai multe ori.
Afirmatia presedintelui UAP este, repet adjectivul rostit mai sus, impardonabila.Eu acum regret ca facand parte din Consiliul National al UAP, l-am sustinut la alegerile pentru presedintia Uniunii.
V-a afectat functia timpul de lucru in pictura, stiind ca sunteti un impatimit al atelierului?
La inceput am fost, recunosc, foarte descumpanit. Meseria mi-a creat vicii: dimineata plecam de-acasa, imi incepeam ziua la atelier bandu-mi cafeaua si gandindu-ma la lucrul meu. Daca nu ajungeam dimineata la atelier, ziua mea era ratata. Acum ziua incepe la Universitate unde incerc sa organizez un spatiu creativ care sa aduca, pentru mine si pentru toti, a atelier. Iar dupa-amiaza pana seara ma reintorc la uneltele mele. Si cred ca asa cum la un moment dat trebuie sa faci si lucrurile pentru care altii te-au investit, tot asa, in meseria mea, de la o anumita varsta, cel mai important lucru ramane atelierul, singurul, de fapt, de care nu trebuie sa te detasezi niciodata.
nichita stanescu
o poezie despre natura ambivalenta a fiintei umane si despre dragostea pe care o purtam pentru minunea a ceea ce suntem... amani
Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
dela amani
...nu stiu daca exista poezie mai frumoasa care sa exprime relatia noastra de-a pururi ambivalenta cu dumnezeirea si dorinta atat de umana de a atinge si a crede ca atingerea reprezinta dovada suprema a existentei...
Tudor Arghezi
Psalmul VI
Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad:esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.
Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.
Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec cand se adapa.
Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"
Tudor Arghezi
Psalmul VI
Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad:esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.
Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.
Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec cand se adapa.
Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"
Semnal: muzicieni romani la Viena (Romanian Global News)
Dintr-o stire de la Romanian Global News aflam de un eveniment cultural in care soprana Angela Gheorghiu si pianista Mihaela Ursuleasa evolueaza impreuna pe scena. Frumoasa punere impreuna a telentelor romanesti, asteptam si inregistrarile.
| Viena, Austria/Romanian Global News | |
| | |
| 12 April 2005 Soprana romanca Angela Gheorghiu, pianista Mihaela Ursuleasa si violonista Patricia Kopatchinskaja se vor afla marti, 12 aprilie, pe scena prestigioasei sali vieneze “Musikverein” pentru a sustine un recital de muzica clasica si contemporana. Printre compozitorii care vor putea fi audiati incepand cu ora 19:30 se numara Georg Friedrich Handel, Benedetto Marcello, Jean Philippe Rameau, Alessandro Stradella, Francesco Durante, Sergej Wassiljewitsch Rahmaninov, Richard Strauss, Robert Schumann, Franz Schubert, Franz Liszt, Claudes Debussy, Gabriel Faure, Jules Massenet, Frederich Chopin, dar si romanii Sabin Dragoi si Tiberiu Brediceanu, informeaza pagina de web a salii de concert vieneze. Manifestarea de la Viena reprezinta doar o parte din evenimentul cultural care se desfasoara in capitala Austriei in perioada 29 martie-6 mai, intitulat “Festivalul Primaverii”, si la care mai participa nume importante din peisajul muzical international. http://www.rgnpress.ro/content/view/5260// | |
more on celi from denis fodor
Satoshi Akima writes:
>The first time I really understood Bruckner was in Munich when I
>found myself fortuitously at a public rehearsal with Sergiu Celibidache
>conducting the university orchestra in the 4th. It had just so happened
>that an old lady at the pension I was staying at had come all the way to
>Munich just for this occasion, and told me of the rehearsal, in addition
>to stories of hearing Furtwaengler live as a student. I had only barely
>heard of Celibidache at the time, but it seemed his Bruckner in particular
>had become legendary amongst those who knew of him.
In return for the professsorial title given him by the Bavarian State
Conservatory, Sergiu Celibidache every year devoted about two weeks to
teaching there. It mostly took the form of drilling the conservatory's
orchestra. Sometimes the venue would be the auditorium of the conservatory
itself at others it might be the aula (meeting hall) of the university.
And Celi didn't fool around, He really laid into them till they played it
his way. At one session I experienced him in a dudgeon over the sound of
the basses. Wearily sweeping the orchestra to a halt, he glowered at the
erring section. Then, for about fiteen minutes, he instructed them in
the tuning their instruments. All this vis a vis a group of pretty well
trained young musicians. They loved it. So did the audiences. Wherever
Celi and the students worked out, halls were always packed.
And to address something else that Satoshi Akima noted, Bruckner most
certainly still rides high in hereabouts. Celi and the Munich Philharmonic
excelled at playing him--even though the EMI recordings of most of
the symphonies just don't do justice to the live performances that I
experienced. The Philharmonic orchestra still plays Bruckner pretty
regularly. Guenther Wand is scheduled to do the 8th soon, provided his
very advanced age in ythe event to permit it. As far as I'm concerned,
Bruckner most definitely belongs in the core of classical music (and 20
Debussy nocturnes don't).
----->
Roger Hecht in a very instructive thumbnail sketch of the
instrument-placement problem wrote in part:
>...Conductors, for it is they who usually decide on this issue,
>are often fooling with setup trying to get the sound they want out of
>particular group of players in front of them. Stokowski was notorious for
>experimenting with some quite wild setups to produce different effects....
When a decade ago the Munich Philharmonic moved to its new hall, there
was no end of trouble over positioning the band. Sergiu Celibidache, the
conductor, was at the focal point of it all. Input from the orchestra
flowed to him where it festered for a while before it then proceeded in the
form of output to the management. So what happened? Prior to the move the
orchestra had played in the more-or-less conventional pattern: from left
to right, first violins; second; violas; cellos. Back of the cellos and
violas, the basses, with the rest of the orchestra from there on arrayed
more or less by sections, though some brass was moved hither and yon for
certain pieces and everythingg was squinched together, perforce, for the
enormous forces stipulated by, say Mahler, or Berlioz. And such was the
arrangement that everyone wanted to retain. The problem then arose that
Celi couldn't hear his players clearly enough. All kinds of simple
remedies were tried only to be shrugged off from the podium. Finally they
installed an array of acoustic sails that suggested in shape something
out of a George Lucas movie. The podium kept shrugging, the technicians
adjusting. Finally, during rehearsal one late morning Celi halted the
orchestra with a limp sweep of his left arm and for laden moments glared
up accusingly at the monstrous mobile sculpture tethered on high. The
with the tragic grace of Socrates downing his hemlock, he gave a shrug so
despondent that his long white tresses whipped down over his brow to cover
entirely his dramatically creased visage. Screw it, the message came
through, let's just make music. And they did.
----->
>The first time I really understood Bruckner was in Munich when I
>found myself fortuitously at a public rehearsal with Sergiu Celibidache
>conducting the university orchestra in the 4th. It had just so happened
>that an old lady at the pension I was staying at had come all the way to
>Munich just for this occasion, and told me of the rehearsal, in addition
>to stories of hearing Furtwaengler live as a student. I had only barely
>heard of Celibidache at the time, but it seemed his Bruckner in particular
>had become legendary amongst those who knew of him.
In return for the professsorial title given him by the Bavarian State
Conservatory, Sergiu Celibidache every year devoted about two weeks to
teaching there. It mostly took the form of drilling the conservatory's
orchestra. Sometimes the venue would be the auditorium of the conservatory
itself at others it might be the aula (meeting hall) of the university.
And Celi didn't fool around, He really laid into them till they played it
his way. At one session I experienced him in a dudgeon over the sound of
the basses. Wearily sweeping the orchestra to a halt, he glowered at the
erring section. Then, for about fiteen minutes, he instructed them in
the tuning their instruments. All this vis a vis a group of pretty well
trained young musicians. They loved it. So did the audiences. Wherever
Celi and the students worked out, halls were always packed.
And to address something else that Satoshi Akima noted, Bruckner most
certainly still rides high in hereabouts. Celi and the Munich Philharmonic
excelled at playing him--even though the EMI recordings of most of
the symphonies just don't do justice to the live performances that I
experienced. The Philharmonic orchestra still plays Bruckner pretty
regularly. Guenther Wand is scheduled to do the 8th soon, provided his
very advanced age in ythe event to permit it. As far as I'm concerned,
Bruckner most definitely belongs in the core of classical music (and 20
Debussy nocturnes don't).
----->
Roger Hecht in a very instructive thumbnail sketch of the
instrument-placement problem wrote in part:
>...Conductors, for it is they who usually decide on this issue,
>are often fooling with setup trying to get the sound they want out of
>particular group of players in front of them. Stokowski was notorious for
>experimenting with some quite wild setups to produce different effects....
When a decade ago the Munich Philharmonic moved to its new hall, there
was no end of trouble over positioning the band. Sergiu Celibidache, the
conductor, was at the focal point of it all. Input from the orchestra
flowed to him where it festered for a while before it then proceeded in the
form of output to the management. So what happened? Prior to the move the
orchestra had played in the more-or-less conventional pattern: from left
to right, first violins; second; violas; cellos. Back of the cellos and
violas, the basses, with the rest of the orchestra from there on arrayed
more or less by sections, though some brass was moved hither and yon for
certain pieces and everythingg was squinched together, perforce, for the
enormous forces stipulated by, say Mahler, or Berlioz. And such was the
arrangement that everyone wanted to retain. The problem then arose that
Celi couldn't hear his players clearly enough. All kinds of simple
remedies were tried only to be shrugged off from the podium. Finally they
installed an array of acoustic sails that suggested in shape something
out of a George Lucas movie. The podium kept shrugging, the technicians
adjusting. Finally, during rehearsal one late morning Celi halted the
orchestra with a limp sweep of his left arm and for laden moments glared
up accusingly at the monstrous mobile sculpture tethered on high. The
with the tragic grace of Socrates downing his hemlock, he gave a shrug so
despondent that his long white tresses whipped down over his brow to cover
entirely his dramatically creased visage. Screw it, the message came
through, let's just make music. And they did.
----->
despre celibidache
As an installment in a series on" Munichers of the Century" the
Sueddeutsche Zeitung today ran a retrospective piece concerning Sergiu
Celibidache written by the current boss of Carnegie Hall, Franz Xaver
Ohnesorg. It was the latter, then director of the Munich Philharmonic,
who originally hired on Celi for an innings that was to last 17 years.
Ohnesorg isn't explicit about why he chose Celi but his piece provides
some clues. A quote by Daniel Barenboim, who from childhood had known
Barenboim, is one of those. "He wasn't better or worse than other
conductors. He was different--the sharpest musical mind I ever
encountered...."
Ohnesorg backgrounds this by noting that Celi had studied mathematics and
philosophy in his native Rumania, followed by music in Paris and Berlin.
"As decisive as this was for him mentally, scarcely less important proved
to be his encounter with Wilhelm Furtwaengler."
Furtwaengler, who was 26 years older, took Celi under his wing. Ohnesorg
relates that once when Celi wanted to know how to handle a transition in
a Bruckner symphony and asked how, and how quickly, to handle the beat,
Furtwaengler shot back:" What do you mean, how fast? Do it as fast as it
_sounds_." Ohnesorg, pondering the meaning of this, ventures that it is a
prescription for a conductor's commitment. "He is committed to listen; he
is committed to that which actually emerges as sound,to what actually is
playing--he is not committed to theory."
A quick run-through of Celi's year with the Berlin Philharmonic follows,
first as its leader and then,upon Furtwaengler's return to Berlin, simply
as a conductor. He recalls that Celi conducted the day before Furtwaengler
died, 30 November 1954. Two weeks later the orchestra elected Karajan, not
Celi, as its head.
"The trauma of that sat deep," Ohnesorg writes. "Celibidache's years
after it were resembled permanent withdrawal, flight." Even though he
enjoyed success in Sweden, Denmark, South America and Spain he couldn't
settle down. And when Ohnesorg one day in 1978 tried calling him from
Munich to see whether he might be interested in taking over there, Celi
merely gruffed: "I'm not interested in Munich." But Ohnesorg wouldn't give
up so easily. He told Celi that he was new at the Philharmonic and had
some ideas. "Well, that's different,"the voice at the other end said."
Come on up."
Concludes Ohnesosrg: " If you think abaut the Munich Philharmonic's
century, then along with it think of Sergiu Celibidache who, as
Generalmusikdirektor, led it to hitherto unattained heights."
Denis Fodor
Sueddeutsche Zeitung today ran a retrospective piece concerning Sergiu
Celibidache written by the current boss of Carnegie Hall, Franz Xaver
Ohnesorg. It was the latter, then director of the Munich Philharmonic,
who originally hired on Celi for an innings that was to last 17 years.
Ohnesorg isn't explicit about why he chose Celi but his piece provides
some clues. A quote by Daniel Barenboim, who from childhood had known
Barenboim, is one of those. "He wasn't better or worse than other
conductors. He was different--the sharpest musical mind I ever
encountered...."
Ohnesorg backgrounds this by noting that Celi had studied mathematics and
philosophy in his native Rumania, followed by music in Paris and Berlin.
"As decisive as this was for him mentally, scarcely less important proved
to be his encounter with Wilhelm Furtwaengler."
Furtwaengler, who was 26 years older, took Celi under his wing. Ohnesorg
relates that once when Celi wanted to know how to handle a transition in
a Bruckner symphony and asked how, and how quickly, to handle the beat,
Furtwaengler shot back:" What do you mean, how fast? Do it as fast as it
_sounds_." Ohnesorg, pondering the meaning of this, ventures that it is a
prescription for a conductor's commitment. "He is committed to listen; he
is committed to that which actually emerges as sound,to what actually is
playing--he is not committed to theory."
A quick run-through of Celi's year with the Berlin Philharmonic follows,
first as its leader and then,upon Furtwaengler's return to Berlin, simply
as a conductor. He recalls that Celi conducted the day before Furtwaengler
died, 30 November 1954. Two weeks later the orchestra elected Karajan, not
Celi, as its head.
"The trauma of that sat deep," Ohnesorg writes. "Celibidache's years
after it were resembled permanent withdrawal, flight." Even though he
enjoyed success in Sweden, Denmark, South America and Spain he couldn't
settle down. And when Ohnesorg one day in 1978 tried calling him from
Munich to see whether he might be interested in taking over there, Celi
merely gruffed: "I'm not interested in Munich." But Ohnesorg wouldn't give
up so easily. He told Celi that he was new at the Philharmonic and had
some ideas. "Well, that's different,"the voice at the other end said."
Come on up."
Concludes Ohnesosrg: " If you think abaut the Munich Philharmonic's
century, then along with it think of Sergiu Celibidache who, as
Generalmusikdirektor, led it to hitherto unattained heights."
Denis Fodor
amani ne propune una din favoritele-i pentru jucausie
MARIN SORESCU
Adam
Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Adam
Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Lucian Blaga
Trei fete
Poemele luminii (1919)
Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
sau cum se mai zice pe la unii, intelepciunea e razbunarea batranetii pe tinerete...
Poemele luminii (1919)
Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
sau cum se mai zice pe la unii, intelepciunea e razbunarea batranetii pe tinerete...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)