Din ziarul Ziua ("Testamentul lui Shakespeare", rubrica CELEBRI, miercuri, 20 aprilie)
aflam ca de curand Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, document valoros datorita specimenului de semnatura. Dupa scandalul Terri Schiavo, ne-am astepta ca inteleptul Shakespeare, aflat in repaos vesnic undeva pe insula lui Prospero, sa fi "invatat"ceva din lectia americana si sa fi facut o magie, introducand in testatementul sau un scurt text incifrat care sa ne lamureasca asupra relatiei dintre omul William Shakespeare nascut la Stratford-upon-Avon si William Shakespeare, autorul cunoscut mai ales pentru piesele de teatru si sonete. Este vorba de una si aceeasi persoana?
Dar batranul Will ne tine in sah si tot da de furca unei intregi pleiade de istorici si critici literari doritori a restabili adevarul. Testamentul sau nu contine decat instructiuni referitoare la mostenirea sa : pamant, bani si mobila. Un testament care clarifica mult prea putin una dintre cele mai mari enigme ale literaturii universale, sau chiar „fraude” cum o numeste Henry James. De cand Thomas Looney a publicat in 1920 cartea Shakespeare Identified, locul filosofului Francis Bacon, favoritul secolului al XIX lea pentru adjudecarea titlului de adevarat autor al operei shakesperiene, a fost luat de Edward de Vere, al 17lea conte de Oxford. Printre partizanii teoriei oxfordiene se numara Sigmund Freud, Orson Wells, si Michael York, ca sa enumeram doar cativa dintre cei care in ultimul deceniu nu au putut gasi nici un punct comun intre viata lui Shakespeare din Stratford si spiritul aristocratic al scriitorului Shakespeare. Edward de Vere, nobil la origine, calator fervent, spirit cultivat si patron al artelor, pare mult mai convingator in postura de dramaturg. Cat despre nume, William Shakespeare nu ar fi decat un pseudonim menit al pune la adapost pe contele de Oxford de furia inaltelor personaje ale vremii, furie starnita de aluziile politice din piesele sale de teatru.
Confruntarea dintre cele doua teorii, cea stratfordiana si oxfordiana, a mers pana intr-acolo incat in noiembrie 1993, in Boston, s-a tinut chiar si un proces pentru a stabili „paternitatea’ operei lui Shakespeare, un proces cu judecator federal si juriu alcatuit din experti in shakepeareologie si avocati de prestigiu. In cele din urma, William Shakespeare din Stratford a castigat in favoare contelui de Oxford, cu 10 voturi pentru si 4 impotriva.
Este o confruntare care poate pentru unii ar parea lipsita de importanta, daca nu chiar ridicola. Oare nu scriitorul insusi, prin gura Julietei, („ that which we call a rose, by any other name would smell as sweet”) da prioritate continutului si mai putin numelui-eticheta? Fara indoiala ca nu se poate trece cu vederea influenta vietii autorului asupra operei sale literare. Si ar mai fi poate si altceva, un detaliu pe care, daca ar mai fi printre noi, Shakespeare din Stratfort, l-ar aprecia prin prisma spiritului sau afacerist. In lumea secolului XXI in care brand-ul spune totul, se pare ca e enorm de important daca trandafirului i se spune trandafir sau nu. La urma urmei si personajele sale au devenit brand-uri-simbol pentru cele mai profunde simtaminte omenesti.
Nu putem decat spera ca de undeva, dintr-un loc linistit si magic, Shakespeare jucausul isi rade usor in barba la incercarile noastre de a-i descifra viata si opera. Nu-i putem aduce omagiu mai mare decat poezia celui care a reprezentat una dintre putinele noastre sanse la premiul Nobel pentru literatura, Marin Sorescu:
SHAKESPEARE
Shakespeare a creat lumea în şapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora, Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
ZIUA rubrica CELEBRI - Miercuri, 20 aprilie 2005
Testamentul lui Shakespeare
In lume exista doar patru documente semnate de celebrul dramaturg * Desi a fost un scriitor foarte prolific, nu a mai supravietuit nici macar un document personal scris de acesta sau un manuscris al sutelor de opere
Recent, Arhivele Nationale Britanice au facut public testamentul lui Shakespeare, care a fost intocmit la data de 25 martie 1616.
William Shakespeare este unul dintre cei mai renumiti scriitori din lume. A scris poezie, 154 de sonete si peste 30 de piese de teatru, toate faimoase. Cu toate acestea, foarte ciudat, nici un manuscris sau document personal nu a supravietuit peste ani.
Arhivele Nationale Britanice detin peste 50 de dosare despre scriitor si despre familia sa, chiar si cand a fost actor sau afacerist, insa nimic scris de el personal.
Astfel, testamentul facut public este deosebit de special, in viziunea oamenilor de stiinta, pentru ca este semnat de William Shakespeare insusi. In lume mai exista doar trei specimene de semnatura ale scriitorului, ceea ce face ca documentul de fata sa fie nepretuit.
Din nefericire, testamentul este un document legal, standard, scris de un avocat si fara nici un fel de fraze emotionante pentru familia sau prietenii lui Shakespeare.
Se pare ca scriitorul nu a murit sarac lipit pamantului. El i-a lasat cea mai mare parte a averii fiicei sale mai mari, Susannah Hall. Fiicei mai mici, Judith, i-a lasat doua sute de lire sterline, iar sotia sa, Anne Hathaway, a primit un pat si alte piese de mobila. Atunci, paturile si diversele alte piese de mobila erau deseori singurele mosteniri ale unei sotii, pentru ca traditia spunea ca cele mai bune lucruri trebuie lasate copiilor si apoi ce mai ramanea sotiei. La doar o luna dupa ce a scris testamenul, Shakespeare a murit, in urma unei gripe.
In Top 10
William Shakespeare s-a nascut in aprilie 1564, in Anglia, iar istoricii au gasit si documentul care atesta botezul sau, care a avut loc tot in luna aprilie, 26, anul 1564.
Scrierile sale sunt considerate a fi capodopere ale literaturii universale, mai ales datorita talentului lui Shakespeare de a descrie in detaliu cele mai profunde aspecte ale naturii umane.
De fapt, nu se cunoaste aproape nici o data exacta legata de viata scriitorului. Istoricii literari estimeaza ca anii in care Shakespeare a fost un scriitor prolific au fost intre 1585 si 1613, desi nici cronologia si nici datele exacte cand a scris piesele de teatru nu sunt stiute cu precizie.
Shakespeare si-a adus o contributie esentiale la dezvoltarea limbii engleze iar influenta sa enorma este cunoscuta pana in prezent. Si acum, in intreaga lume se utilizeaza citate din operele sale, iar titlurile si subiectele acestora au patruns in cele mai variate domenii. Personajele sale au devenit chiar simboluri ale diverselor sentimente pe care le ilustrau (iubire - Romeo si Julieta, Othello - gelozie etc.)
Intr-un sondaj comandat de postul BBC, William Shakespeare a fost introdus in Top 10 al celor mai mari britanici, care include o suta de nume.
Tot recent, un film care prezenta viata "romantata" a scriitorului, bazat totusi pe fictiune, s-a bucurat de un succes enorm. Este vorba despre productia "Shakespeare in Love".
Acuzat de plagiat
Istoricii, sau cel putin majoritatea acestora au stabilit ca dramaturgul William Shakespeare este acelasi om cu actorul William Shakespeare, despre care exista numeroase date istorice.
Tatal lui William, care era bogat cand s-a nascut acesta, a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lanii si ulterior si-a pierdut postul de consilier local.
Tanarul William Shakespeare s-a casatorit la data de 28 noimebrie 1582, cu Anne Hathaway, care era cu opt ani mai mare decat el. Se pare ca deja aceasta era insarcinata cand s-a oficiat casatoria.
Cei doi au trei copii, Stratford Susannah, Hamnet (cu doi ani mai mic decat sora sa) si Judith.
Lansat deja in lumea literara, in anul 1592, Shakespeare este acuzat de un confrate, Robert Greene, de plagiat. Acesta a declarat ca dramaturgul este "o cioara incepatoare, infrumusetata cu penele noastre".
In 1596 are loc o tragedie in viata lui Shakespeare: moare fiul sau Hamnet. Exista voci care spun ca aceasta drama a fost izvorul inspiratiei scriitorului pentru opera "Tragica poveste a lui Hamlet, Printul Danemarcei", mai ales din cauza asemanarii numelor.
Trei ani mai tarziu, numele lui William Shakespeare apare pe un afis al unei piese, ca actor.
Un om bogat
De fapt, Shakespeare a fost actor, scriitor si apoi afacerist: el a fost co-proprietarul unei trupe de teatru, care se numea "Oamenii lordului Chamberlain" - care preluase numele "patronului", un aristocrat iubitor de arta.
Trupa de teatru a avut un succes atat de rasunator, incat noul rege, James I a adoptat-o, si astfel aceasta s-a numit "Oamenii regelui".
Exista de asemenea documente care atesta faptul ca Shakespeare era un om bogat si ca isi cumparase diverse proprietati.
Majoritatea poeziilor sale publicate in 1609 contineau aluzii homosexuale si erau dedicate unui "frumos stapan". A scris si alte poezii, inchinate unei misterioase amante.
Pe piatra de mormant a lui William Shakespeare este scris "Binecuvantat sa fie cel ce-mi lasa oasele sa se odihneasca in tihna iar cel ce imi misca oasele sa fie blestemat". Dupa 24 de ani de la moartea dramaturgului, John Benson ii publica poemele dupa o munca extrem de grea de "cosmetizare" a aluziilor homosexuale care erau magistral insailate in jocurile de cuvinte din operele lui Shakespeare.
In limba romana, sonetele lui William Shakespeare au fost traduse de poetul Gheorghe Tomozei. (D.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu