Georgia sacra

Majoritari ortodocşi, dintru începuturi, având un profil etnic identitar aparte, oamenii locului au făcut din credinţă reazemul cel mai important.

Aici a fost centrul propovăduirii creştine şi locul în care credinţa în Biserica lui Hristos a fost proclamată religie de stat, în anul 337. Fortăreţele, bisericile şi mănăstirile acompaniază crâmpeie de cale.

Ananuri

De mai bine de 700 ani, fortăreaţa străjuieşte trecătorile şi drumul care duce spre capitala Georgiei. Loc al confruntărilor pentru apărarea ţării şi a credinţei, cetatea este o mărturie a evoluţiei specifice a societăţii în spaţiul georgian.

Cu certitudine, rolul unor asemenea fortificaţii era acela de a aduna laolaltă două dimensiuni simbolice esenţiale pentru Georgia - paza oamenilor şi a credinţei. Este unul dintre motivele pentru care în astfel de ansambluri monumentale se găseşte mai întotdeauna cel puţin o biserică.
Deşi relativ mică şi măsurată între zidurile din prezent, Ananuri este impresionantă prin simbolism. În interior se află două biserici din secolul al-XVII-lea, ambele închinate Fecioarei Maria.

       

In  conformitate cu tradiţia, evanghelizarea ţinuturilor georgiene a fost făcută de Sfânta Nina care l-a convins pe regele Mirian al-III-lea al Iberiei să se creştineze. Ea a ridicat din lemn o cruce pe un altar care se afla pe locul unui templu păgân. Crucea devenind miraculoasă şi făcătoare de minuni a atras credincioşi de pretutindeni din Caucaz.

În anul 545 a fost construită Biserica Mică peste rămăşiţele crucii. Lăcaşul de cult din
prezent este considerat Biserica Mare şi este construit la sfârşitul secolului al-VI-lea.

Svetitskhoveli

Este al doilea cel mai lacăş de cult ortodox al Georgiei după Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi. Locul de îngropare al cămăşii lui Hristos este cel mai venerat altar de cinstire din regiune. Structura actuală datează din 1029, însă spaţiul monahal şi-a început evoluţia începând din secolul al-IV-lea.

Svetitskhoveli este considerată pecetea culturală şi spirituală care a supravieţuit tuturor vicisitudinilor istoriei.

Vardzia

Sobră şi majestuoasă şi în egala măsură nobilă şi austeră, aşezarea săpată în stâncă este considerată unul dintre cele mai neobişnuite oraşe din lume. Regele George III a decis să ridice un lanţ de fortificaţii şi castele, odată cu oraşul subteran. În mănăstirea de sub pământ vieţuiau în vremurile de glorie aproximativ două mii de călugări. Peşterile au deschideri pentru acces pe toată lungimea promontoriului. Complexul urban şi monastic a fost edificat începând din secolul al-XII-lea.

Cronicarul persan Safavid Hasan Bey Rumlu descria Vardzia drept o minune a lumii, impenetrabilă, asemenea unui zid de apărare a lui Alexandru cel Mare. Se consideră convenţional că aici era frontiera între lumea musulmană şi cea creştină, fiind un oraş garnizoană.



Georgienii au ştiut dintotdeauna să preţuiască darurile aflate în calea lor şi să fie veritabili făuritori de civilizaţie şi mai ales de bunuri cu valoare perenă.

Existau trei mii de camere care aveau la dispoziţie toate cele necesare unui trai civilizat, de la spaţii rezidenţiale şi până la zone comerciale şi de producţie. Din cele 3 mii au rezistat timpului doar 600.

Gremi

A fost capitala unui regat local numit Kakheti dar şi răspântie comercială pe drumul mătăsii. Oraşul din preajma cetăţii acoperea 40 de hectare. Perioada de glorie a aşezării a fost între secolele al-XVI-lea şi al-XVII-lea. Apoi au venit cuceritorii persani şi mai apoi otomanii. Capitala a fost mutată şi Gremi a rămas un simbol şi un popas la margine de drum.

Georgienii au ştiut dintotdeauna să preţuiască darurile aflate în calea lor şi să fie veritabili făuritori de civilizaţie şi mai ales de bunuri cu valoare perenă.

Aici înveţi că totul începe cu prima cărămidă - şi poate cu o rugăciune - şi mai apoi lespede peste lespede până se ajunge la piatra din capul unghiului. Te poţi regăsi în mirifica şi sacra Georgie de care te desparţi precum de un Ierusalim.


Emisiune Cap Compas, TVR