Potrivirea în gândire nu e chiar așa o piatră rară, nici simpla chimie a corpurilor, ci faptul că, uneori, te pomenești că un om îți spune mai mult decât tot ceea ce corpul și mintea ta puteau invoca și înțelegi că habar n-ai nimic. Înțelegi că nu există reguli. Că acolo, în adâncul cărnii și al sufletului e un mister pe care nu îl pot dezlega nici știința nici imaginația și nu îl pot epuiza nici durerea, nici împlinirea, nici obstacolele concrete, nici măcar contactul continuu. Ființa lui devine mult mai importantă decât cea proprie, i-ai da orice și ai face orice pentru el, fără să simți nici o brumă de efort sau sacrificiu.
Există, straniu, oameni care ne inspiră atât de multă atracție încât nu ne-ar ajunge 1000 de ani să-i ascultăm, dar nu urmărind sensul cuvintelor, ci ca și cum am asculta vântul prin frunze, cum fac pisicile, și să-i privim, ca dintr-o altă lume, și simplul fapt de a-i privi să ne umple sufletul.
IB
IB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu