Traducere // Translate

Nocturnal Animals






“Daca iubesti pe cineva nu-l lasa sa plece” scrie pe afisul filmului si ar putea sa inlocuiasca si acel FIN care incheie imaginile povestii.
Ca niciodata, mi-e greu sa recomand un film care mie mi-a placut in timpul vizionarii si mai ales in timpul derularii si punerii cap la cap a impresiilor partiale mult dupa ce s-a aprins lumina in sala (vorba vine, dupa ce am inchis calculatorul!) Animale Nocturne este genul de film care se adreseaza unui anumit public: ori iti place, ori nu. Nu exista impresii caldute, de genul “e bun, dar”. Testul compatibilitatii cu filmul are loc de la primele imagini ale vizionarii. Daca in secventele de inceput filmul ti se pare greu de digerat, filmul nu ti-e adresat clar si e cuminte sa incerci altul.
Filmul amesteca realitatea si fictiunea, planurile temporale, te pune pe ganduri si te  lasa sa cauti raspunsuri mult timp dupa terminarea lui. Scena de final e definitorie in gasirea cheii. Daca nu o gasesti ramai cu mare insatisfactie dupa desele explicatii aparent coerente pe care le-ai gasit. Filmul are imagini puternice, unele de tip horror care nici macar nu te pregatesc cu o secunda mai inainte ca sa-ti astupi urechile si  sa mijesti ochii ca sa nu vezi amanunte. Arta, si cea cinematografica nu face exceptie, poate fi grotesca. O dovedesc din plin scenele vernisajului de inceput dar si cele care alcatuiesc actiunea din partea de fictiune a naratiunii. Aceste scene dure nu pleaca insa daca clipesti, ele raman lipite de retina.
Ne confruntam, iata, cu un film complex care nu e nici horror, nici realitate, nici fantezie nici stiintifico-fantastic. Este o realitate traita in doua dimensiuni. Este vorba despre caracterul omului, cel care e romantic, delicat , sensibil, intr-un cuvant,”slab” in acceptiunea conservatoare a cuvantului vs . caracterul apreciat de toata lumea, de intimi si de cunostiinte, pentru duritate si detinerea stiintei razbunarii. In vechile familii texane bogate, un om puternic era singura optiune demna a fi luata in considerare pentru casatoria fiicelor. Aceste familii considerau copiii ca o reflexie a parintilor si faptul ca ei vor ajunge cu sau fara voia lor sa fie aidoma genitorilor, era un dat. Asa a crescut Susan, eroina filmului.
In prezent Susan are o galerie de arta moderna care nu-i mai aduce nici emotii estetice nici satisfactii. Ea este o veche luptatoare infranta in lupta cu insomnia. Casatorita in prezent cu un frumos om de afaceri aflat in prag de faliment, Susan se afla in plin succes al carierei poate si datorita mediului din LA, snob, in cautare de exprimari artistice noi, socante, la limita naturalismului gretos, daca nu chiar si ceva mai departe..
Ar fi absurd pe de altă parte să-i ceri unui dealer de artă să se entuziasmeze până la leșin în raport cu un obiect de pe urma caruia scoate bani. Starea de confuzie și de amețeală are surse mult mai mundane în cazul lui Susan: nu doarme nopțile, nu-l mai simte lângă ea pe Hutton, soțul pentru care a părăsit un bărbat cu ceva timp în urmă și, una peste alta, este răscolită de primirea unui colet care conține o carte dedicată ei.
Este vorba de un roman, Nocturnal Animals, care dă și titlul filmului regizat de Tom Ford. Este scris de primul soț, Edward Sheffield (Jake Gyllenhaal), cu care nu mai luase legătura de aproape 20 ani . Neîncrezătoare în talentul lui literar – când erau împreună îi reproșa că scrie prea mult pentru el și prea puțin pentru cel care citește.
Edward nu i-a uitat reproșurile și iată că a scris în sfârșit o carte pentru cea care o citește. Nu a uitat nici de ce a eșuat mariajul lor și nimic din ce l-a făcut să sufere. Alegorizează toată această durere strânsă în timp și o pune în paginile unei scrieri bulversante. Susan deschide volumul convinsă mai mult de biletul care îl însoțește. Îl parcurge într-o singură noapte și intră de-a lungul lecturii în… propria-i poveste.


Propria-i poveste se împarte de fapt în două: povestea din prezent (Susan și viața ei alături de Hutton Morrow) și povestea din trecut (Susan și viața ei alături de Edward Sheffield). Mai există și o a treia, cea mai interesantă și mai bine închegată, magnetul care le atrage pe celelalte două, elementul-thriller din întreg: povestea din romanul trimis prin poștă de Edward Sheffield.
Manuscrisul ii este dedicat lui Susan, lucru ce o face sa creada ca povestea este inspirata de ea. Astfel pe masura ce intoarce paginile, Susan ajunge sa se identifice in mod periculos cu eroina romanului.




O familie normala formata din sot-sotie si o adolescenta pleaca in timpul noptii in vacanta in Texas. Pe drum au loc intamplari tragice, terminate in mod dramatic. Urmeaza pentru tatal familiei, cautari disperate, manat de o dorinta acerba de razbunare. Cu cat Susan se afunda mai tare in lectura manuscrisului cu atat mai intens ii revin in amintire episoade intunecate din fostul ei trecut. Flashurile abunda amestecand personaje si timpi. Departajarea de catre spectator a actiunii intre realitatea proprietarei galeriei si fictiunea romanului este ingreunata de faptul ca barbatii, cel din roman si cel din trecutul lui Susan sunt interpretati de acelasi actor, admirabilul Jake Gyllenhaal in dublu rol. Personajul Andrew este un om sincer, talentat, desi modest din punct de verdere material. Aceasta modestie materiala il face nepotrivit celei pe care o iubeste si astfel perechea lor este condamnata. Cartea violenta izvorata din iubirea si respectiv despartirea lor o rascoleste pe Susan ajutand-o sa realizeze ca a gresit. In final realista Susan cade in capcana unei fictiuni.


In scrisoare insotitoare a manuscrisului, Andrew o ruga sa se intalneasca cu el dupa lectura romanului si venirea lui in LA. O vedem pe Susan impresionata de actiunea cartii, revenita incet dar sigur la dragostea si valorile sale de tinerete, aranjandu-se, schimbata, intinerita, luminoasa, asteptandu-l la restaurant, hotarata sa-si  recunoasca greseala din trecut si sa reinceapa sa traiasca.  Andrew insa nu apare si acesta este motivul de interogare pe care si-l pune spectatorul: de ce?  Un posibil raspuns este ca si acesta scriind romanul s-a identificat cu personajul care in final a dorit sa-si arate fata de om puternic dovedind ca e capabil cu orice risc de razbunare, inclusiv acela al pierderii vietii. Un alt posibil raspuns este acela ca insasi Susan a inventat manuscrisul, povestea, dovezile, incercand sa-l schimbe pe Andrew dintr-un om slab in unul puternic, care sa faca fata cerintelor societatii din care provenea. In felul acesta incerca sa scape si ea din cercul imposibil al insomniilor ei, cauzate de incompatibilitatile cu actualul sot, cu societatea, cu cariera, cu ratarea. Adica si-a fabricat o realitate pasabila, cu care sa se poata impaca si in care sa poata fi fericita. Sigur ca mai sunt explicatii posibile, nu in ultimul rand aceea in care realitatea si fictiunea se inlantuiesc iar cel disparut in una din ele nu mai e capabil sa apara in cealalta.. Acesta este un merit al filmului, ca nu pune un punct la final ci un punct si o virgula.


In pofida eforturilor actritei Amy Adams, rolul n-a fost atat de ofertant. Aici am avut senzatia mai mult ca a jucat rolul saracei fete bogate care incearca sa gaseasca un soi de compatimire pentru alegerile gresite pe care le-a facut de-a lungul vietii. Totusi Amy Adams nu dezamageste desi pare a fi mai degraba un porumbel extenuat decat o pasare de noapte..
Regia si scenariul ii apartin lui Tom Ford, renumitul designer vestimentar care a debutat ca regizor in 2009 cu o nominalizare la Oscar pentru rol principal masculin in A Single Man. Noua pasiune a celebruilui creator de moda, filmul, se pare ca nu este doar un moft, iar reusitele sale in acest domeniu stau marturie.



Am vazut de fapt un film in cadrul altui film premiat de altfel in 2016 la Venetia. Un film actual in care vinovata de lipsa fericirii pare sa fie chiar dorinta de succes. Nu doar Susan ci si prietenii sai sunt obsedati de a fi considerati oameni de succes, remarcabili, admirati. Nevoia de fericire exista insa, latent si disperata. Putini o recunosc, si mai putini reusesc sa renunte la exteriorul si superficialul cerut de societate in favoarea fericirii.
                                                                                                                                          G.N
















Niciun comentariu: