Filmele lui Terence Malick sunt prin excelenta subtile. De fiecare data regizorul a inventat ceva nou in exprimarea cinematografica, a personificat suierul vantului prin holdele de grau, a unit cerul cu pamantul trecand prin miturile legendare, a sectionat actiunea in planuri asezate in perioade diferite de timp, amestecandu-le in folosul impresiei si al cautarilor spectatorului, s-a situat in lumea spirituala a lui Tarkovski fara sa-i preia mijloacele cinematografice.
Se pare ca Malick a considerat ca nu a epuizat ideea religiei şi a legaturii dintre om şi Dumnezeu, dintre suflet şi cotidian, si a facut filmul Cavalerul de cupe pe o idee proprie de scenariu.(2015)
Daca filmele sale sunt solicitante si provocatoare pentru spectatorul care vrea sa-si aseze planurile intr-o secventa a timpilor consecutivi ai actiunii pentru a-si apropia naratiunea filmului de tiparul cunoscut de interpretare a unui film, de data aceasta, Cavalerul de cupe mai adauga ceva la dificultatile de decriptarea ale privitorului. Filmul nu are actiune. Suntem in fata unui film in care personajele se comporta ca in viata lor interioara unde gandurile, viziunile, episoadele traite se deruleaza aleatoriu, fara legatura, pe sarite, asa cum conexiunile creierului fac sa se deruleze fapte, ganduri si mai ales impresii. Filmul afișează o narațiune aparent incoerentă, ca o antologie de poezii fără nici un fel de conexiune; și totuși există ceva care le unește.
Ideea filmului este insa una pe atat de simpla pe cat de complicata este insiruirea secventelor asociate trairilor interioare.: Omul, si fericirea spre care tinde prin incercarile de autocunoastere.
Simbolistica filmului pleaca de la cartile de tarot. Personajul principal, Rick este de fapt Cavalerul de cupe, cel care da si titlul filmului. Pentru a intelege mai usor personajul este necesar sa cunosti cateva date despre acest personaj al cartilor de tarot: In cavaler se ciocnesc două tendințe: nevoia de independență reprezentată de Uranus și atașamentul de valorile tradiționale și conservatorismul reprezentat de Rac.
Cavalerul de cupe personifică un tânăr tandru, politicos, puțin timid, romantic, visător și curtenitor. În general desemnează un bărbat tânăr, agreat și plăcut de femei, cu aptitudini artistice, mai ales din sfera muzicii. Este o companie plăcută și interesantă. Poate indica un amant sau iubit mai tânăr, respectiv o aventură amoroasă, sau începutul unei noi relații de dragoste, posibil o legătură karmică.
Poate semnifica o ispită, o propunere inedită sau o invitație interesantă.
Într-un plan mai profund, semnifică importanta de a nu-ti abandona visele, să nu renunti la idealuri și dacă singur nu poti să le realizați, ia-ti partenerul potrivit care să te susțină.
Am simtit nevoia sa fac aceasta explicatie, caci ea explica poate mai bine calatoria si intalnirile personajului. Filmul iti ofera de la bun inceput si un story in care se vor derula incercarile inconstiente de satisfacere a destinului lui Rick.
Un tanar print, cavaler (acel Cavaler de cupe) este trimis de tatal sau, rege al vestului sa caute o perla existanta in ocean, undeva in marile estului. Acea perla era sensul vietii pe care orice om e bine sa-l gaseasca, sa si-l defineasca. Oferindu-i-se in periplul sau sa bea o cupa cu o licoare (acea cupa care il va introduce in enigma cavalerului de cupe), printul adoarme, in sensul ca uita cine este, care e scopul calatoriei sale, il uita pe tatal sau. Ca si cum ar fi intrat intr-un somn in care incepe un vis ce apartine altui vis.Viata sa se intampla de acum incolo in corpul unui om pe care nu-l cunostea. Tot filmul mai departe Rick incearca sa se regaseasca, sa afle cine este, care e scopul lui (perla cautata). In acest timp tatal lui face tot posibilul sa-l ajute de departe trimitandu-i diferiti ghizi sau mesageri. Printul continua sa “doarma”.
Pentru descifrarea filmului, Malick mai ofera o alegorie, Alegoria carului . Una dintre cele mai frumoase metafore, care apare cu mici diferenţe şi la Platon (Fedru), este compararea fiintei umane cu un car tras de cai. Fiinta umana care obtine desavarsirea (eliberarea) afla ca sinele este cel care sta pe car, corpul este carul, intelectul(capacitatea de discriminare si intelegere) este vizitiul, iar mintea fraul. Simturile sunt caii, iar obiectele simturilor care trezesc atasarile. dorintele, atractiile sau repulsiile lor sunt drumurile..
.Asa si incepe filmul explicand minunat de frumos traseul sufletului din rai in necunoastere si inapoi in rai:
“Odata, sufletul era perfect si avea aripi. Doar creaturile care au aripi se pot inalta la ceruri. Dar sufletul si-a pierdut aripile si a cazut pe pamant unde si-a luat un trup pamantean; in aceasta ipostaza nu se mai zaresc deloc aripile, desi radacinile acestora sunt inca acolo. O femeie sau un barbat isi poate insa aminti frumusetea din rai si incepe sufletul sau sa aibe dorinta de a zbura, dar nu poate inca fiind prea slab si nepregatit. De aceea isi indreapta mereu privirea catre cer, il intereseaza zborul precum pasarea si isi pierde interesul pentru lumea inconjuratoare.”
Intradevar, Rick intarzie aproape in fiecare secventa cu privirea spre avioane, pasari, chiar priveste lung un tren de marfa.
Cultele orientale pagane, dar si crestinismul, se folosesc de simboluri si mituri pentru a anima atat trairile sentimentului religios, cat si credinta adoratorilor intr-o posibila comuniune cu Divinitatea. Uneori atat paganismul, cât si crestinismul vor folosi aceleasi simboluri, dar cu functii si semnificatii specifice fiecărui cult în parte. De altfel ideea asta am regasit-o si in Copacul vietii. Pelerinul care a parcurs in Tibet mii de kilometri ca sa ajunga la intelepciune, simplitate si pace era un om fericit. Ca sa ne intoarcem la povestea cu printul de la inceput, se pare ca perioada sa de „somn” a fost o perioada de scufundare in adancul sufletului sau in speranta ca cunoscandu-se mai bine, afland cine este el, dorul si chemarea sa spre ceruri se va implini. Faptul ca aceasta calatorie interioara i-a folosit i-o confirma tatal sau care considera ca suferinta fiului este un lucru bun, prin care Domnul vazand ca are suflet i-a aratat iubire punandu-i la incercare vointa . Suferinta este semnul cel mai evident al existentei sufletului. Iar incercarile sunt daruri mai pretuite decat fericirea ce ne-o dorim.
Cavalerul de cupe este un film despre cer, nori și munți, este vorba despre apa de sub pământ și despre mare și este un film despre o lume creată de un om captiv în miezul ei, o lume construită în mod artificial; o junglă de beton.
Filmul începe în mijlocul unui haos, haosul este în capul lui Rick, protagonistul, interpretat de Christian Bale. Se trezește în apartamentul lui scuturat de ceva ce am putea concluziona că este un cutremur minor. Chiar dacă cutremurul s-a stabilizat, haosul din creierul lui nu reușește niciodată asta.
Cavalerul de cupe este povestit în capitole, numite după cărțile de tarot, fiecare dintre ele este un simbol al unei persoane în viața lui Rick. Judecata este fosta lui soție, în timp ce Moartea este amantul ei și Spânzuratul este fratele său și așa mai departe. Acestea sunt 8 capitole / etape în viața "Pelerinului" Rick. Cu capitole total independente unul de altul, filmul este în întregime despre întîlnirea lui Rick cu oameni, relații, societate și farmecul ei, dar și despre realizarea vidului absolut. Probabil, aceasta este motivul pentru care viața este despre valoare, despre singularitate și despre căutarea individuală a fiecărui om și nu despre legătura întâmplătoare pe traseu.
El calătorește permanent în căutarea singurătății în zone ticsite de oameni, a dragostei în goliciunea oamenilor, a sensului vieții și al salvării acesteia în sălbaticia lumii. El o caută în cer, în oceane și în Munții Stâncoși. Cavalerul de cupe se mișcă și caută fără oprire, dar nu ajunge nicăieri și căutarea continuă.
Sunt și femei în Cavalerul de cupe, chiar 6, dar ele sunt toate amintiri ale trecutului lui Rick și ale modului în care acesta nu a reușit să găsească dragostea cu niciuna dintre ele. Terrence Malick prezintă o intimitate care este senzuală, dar nu există aproape nicio formă de iubire, există doar dezamăgire și regret jur împrejur.
Terrence Malick vrea ca tu, spectator să vezi cerul albastru și nu clădirile înalte care blochează priveliștea. El vrea să vezi apa atunci când camera inspectează interiorul piscinei și nu mulțimea vizibilă în fundal, dar dacă vei face asta, ești pregătit ca să nu-ți pese de materialele lipsite de sens puse în mod deliberat în fața ta. Este un film cu imagini atât de puternice, încât chiar dacă n-ar fi existat deloc dialoguri, impactul ar fi fost același.
Nu pot sa nu amintesc despre vocile de tip story teller din off care dadeau sunet gandurilor personajelor. Acel Phaedrus din Alegoria carului era o minunata voce de teatru, poate o inregistrare mai veche a lui Charles Laughton. Filmarile preponderent din spate ale personajelor nu m-au ajutat prea mult sa apreciez jocul personajelor, poate cu exceptia lui Rich, interpretat cu discretie si expresivitate de Christian Bale . Frumoasele Cate Blanchet si Natalie Portman au aparut in amintirea lui Rick remarcate mai mult prin corp si miscare decat prin expreie si mimica. Poate astfel a dorit regizorul sa ne faca sa intelegem ca aceste figure feminine si alte cateva au existat de mult, ele erau acum doar amintiri, doar motive de retraire a unor momente.
Terrence Malick, Natalie Portman, Christian Bale
Există o linie fină de demarcație între viziunea creativă și pretențiile realizatorului de film. Dacă ați avut dificultăți în vizionarea "Copacului Vieții", ”Cavalerul de Cupe” vi se va părea o farsă absolut inutilă, un fals pretext. Pentru alții, care au adorat "Copacul Vieții", acest lucru va fi (ar trebui să fie) un cadou deosebit, o viziune creativă de cel mai înalt ordin. Este un film la fel de profund pe cât de profunde au filmele libertatea de a fi. Cavalerul de Cupă este o minunăție mistificatoare de film care îi va frustra pe oameni. Malick știe acest lucru, dar ne-a dat încă o oportunitate de a merge mai adânc în lumea lui singuratecă. Filmele sale sunt despre modul în care el se vede în lume și de aceea sunt extrem de personale. Auto-indulgent poate, dar asta e o formă pură de film de autor. Oricare alt autor ar fi ajuns la concluzia ca Solutia e oriunde altundeva decat in interiorul personajului si ca dragostea este minunea vietii. Malick considera ca dragostea este atat de rara incat nu o poti gasi.
S.D
[R1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu