Ilinca Bernea: Femeia de care m-am temut..

Femeia de care m-am temut cel mai tare
locuiește acum în sufrageria mea
se lăfăie în așternuturile mele
îmi folosește laptopul noapte de noapte

se umflă cu ciocolata pe care o păstrez pentru copiii care îmi trec pragul

Femeia pe care o disprețuiam cu năduf la douăzeci de ani
o înjuram în trei limbi, din putoare n-o scoteam,
stă acum în poziții indecente pe canapeaua mea nou nouță
îi fac unghiile cu ojă, îi pensez sprâncenele,
o ung cu creme parfumate

îi inventez povești ca să-i alin amarul
îi promit că poate părea oricât de proastă o visează prințul

femeia de care m-am temut cel mai tare
face gimnastică în fiecare zi
numără calorii
plânge din te miri ce
n-are pic de mândrie
stă închisă într-un turn de cărți
și visează să-l arunce în aer

și să ia totul de la capăt
de undeva de la nivelul mareelor primordiale

E o nimfă care a eșuat într-o viață străină străină
ca o balenă albă dusă de furtună pe un țărm deșertic

Am făcut-o albie de porci prin poeme
am scris sloganuri umaniste împotriva ei

îmi ieșeau bube ori de câte ori mă gândeam
la voluptatea cu care una ca ea își oferă inima
oricărei fiare înfometate

și acum locuiește chiar în casa mea
în mintea mea
în ispitele mele
în carnea mea
în oglinzile mele