Ilinca Bernea: Frate geaman

Mi-au pus în mână un arc și mi-au spus: trage
am nimerit o antilopă în mișcare
deși era ultimul lucru pe care îl doream
s-au minunat și mi-au dat o tolbă întreagă plină cu săgeți
trage!
reușeam să nimeresc orice țintă chiar legată la ochi
vei fi cel mai bun arcaș, mi-au spus, ești făcută pentru asta!
Când se lăsa întunericul, săgețile țâșneau din carnea prăzii
și se înfigeau în țeasta mea

Mi-au pus un steag în mână și mi-au spus: luptă
m-au împins în linia întâi, ce era să fac? am luptat
am ieșit întotdeauna învingătoare
cu tâmplele brăzdate de numele învișilor
mi-au spus că adevărul meu e o rătăcire

Mi-au astupat gura cu metafore
m-au lovit cu furie peste față cu utopiile lor
m-au ținut în lumina reflectoarelor
aplauzele răzbăteau din întuneric ca scâncetele unui monstru
mi-au dat în fiecare anotimp alt nume și o altă soartă
mi-au pun în cârcă un munte de dorințe fără sens

N-a fost nevoie de gratii și de ziduri
Mi-au spus că adevărul meu e rușinos, nedemn
mi-au dat medalii ca să mă convingă să mă lepăd de el

Uneori îi văd umbra plutind prin băltoace, lipită de a mea

Și după atâția ani tot îl pomenesc cu tristețe
ca pe un frate geamăn mort la naștere