Galbena gutuie
Luxul mamei cel mai mare
Luxul mamei cel mai mare
Cand copii ne adunam
Era painea de pe masa
Si gutuia de la geam
Galbena gutuie dulce, amaruie
Lampa la fereastra toata viata noastra
Galbena gutuie dulce, amaruie
Lampa la fereastra toata viata noastra
Foto: Andrei Baciu
O frantura dintr-un colind de An Nou, o imagine despre o perioada depasita, aparent netraita, dar ramasa bine acoperita si aparata intr-un colt al inimii noastre. Acolo unde incap toate peisajele iernii, dealurile albe, cu urmele cainelui si cele mai mici, usoare ale labelor pisicilor, sania rezemata de peretele grajdului, trasa cu o sfoara pana la dealul din celalalt colt al satului, zgomotele noptii cand ni se parea ca auzim in vuietul viscolului chemarea unei fete ratacite in noapte, mana mamei cand ne ardeau obrajii de febra, mirosul cozonacului asteptat inca de la Paste, cantatul cocosului scapat de data asta de ciorba de potroace pregatita de bunica pentru tata, de An Nou.
Acum suntem departe, dar purtam in noi iernile din tara, bucuria albului rascolit doar de pasii nostri micuti in drum spre cismea sau spre sura sa luam un brat de paie pentru credincioasa noastra vaca: Floarea. Aveam treburile noastre bine impartite, niciodata motiv de negociat cu tata.
O frantura dintr-un colind de An Nou, o imagine despre o perioada depasita, aparent netraita, dar ramasa bine acoperita si aparata intr-un colt al inimii noastre. Acolo unde incap toate peisajele iernii, dealurile albe, cu urmele cainelui si cele mai mici, usoare ale labelor pisicilor, sania rezemata de peretele grajdului, trasa cu o sfoara pana la dealul din celalalt colt al satului, zgomotele noptii cand ni se parea ca auzim in vuietul viscolului chemarea unei fete ratacite in noapte, mana mamei cand ne ardeau obrajii de febra, mirosul cozonacului asteptat inca de la Paste, cantatul cocosului scapat de data asta de ciorba de potroace pregatita de bunica pentru tata, de An Nou.
Acum suntem departe, dar purtam in noi iernile din tara, bucuria albului rascolit doar de pasii nostri micuti in drum spre cismea sau spre sura sa luam un brat de paie pentru credincioasa noastra vaca: Floarea. Aveam treburile noastre bine impartite, niciodata motiv de negociat cu tata.
Foto: Stefan Bela
Foto: Stefan Bela
Foto: Vlad Dumitrescu
Foto: Vlad Dumitrescu
Foto: Sorin Onisor
Foto: Sorin Onisor
Foto: Stefan Chirobocea
Foto: Stefan Chirobocea
Foto: Stefan Chirobocea
Foto: Cornel Pufan
Foto: Cornel Pufan
S.D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu