Visele lui Akiro Kurosawa

”Omul este un geniu atunci când visează”

Kurosawa in timpul filmarilor Dreams

„Cred că toate filmele mele au o temă comună, decurgând dintr-o întrebare: de ce oamenii nu pot să traiască în înțelegere, în bucurie, în bunătate? De ce oamenii nu încearcă să fie mai fericiți împreună?”

„Filmele le realizez simplu, fiind sincer cu mine însumi. Dacă toți regizorii ar fi sinceri cu ei, spectatorii din orice parte a lumii s-ar putea regăsi în filmele lor.” Akira Kurosawa

Dreams - filmul lui Akira Kurosawa - prezentat la Festivalul de Film de la Cannes in 1990, se incadreaza in categoria unui realism magic si este bazat chiar pe vise ale regizorului din etape diferite ale vietii sale. Yume are o relevanta aparte pentru ca este mai mult imagistica decat dialog. Filmul este alcatuit din opt episoade (segmente) distincte, dar nici unul dintre ele nu pare a fi un vis. Puterea de evocare a lui Kurosawa da secventelor mai degraba un caracter ceremonial decat oniric. Avem o succesiune de cadre ce contin gesturi dramatice si incantatii marete realizate intr-un mediu solemn.

Alegorie onirica plasmuita de imaginatia celui mai charismatic regizor nipon din istoria filmului, filmul este de o rapitoare frumusete vizuala, in fapt, o pastisa a propriilor vise ale lui Akira Kurosawa, unul dintre cei mai faimosi japonezi care s-a nascut vreodata.

Supranaturalul se imbina cu trairile epidermice si, uneori abisale, ale personajelor din vis. Filmul este intr-adevar o evadare in opt cadente in absolut, asa cum si l-a inchipuit Kurosawa. Filmul trimite la marile temeri ale japonezilor şi ale umanităţii în general: războiul atomic, îndepărtarea omului de natură . Acţiunea ultimului film se petrece într-un sat al morilor de apă, unde oamenii trăiesc lipsiţi de tehnologie modernă şi mor de bătrîneţe. Moartea este pentru aceşti oameni o sărbătoare la care cântă şi dansează:

Cele 8 vise au titluri şi acţiune separata : 1.Soare pe vreme ploioasă 2.Livada de piersici 3.Viscolul 4.Tunelul 5.Corbi 6. Muntele Fuji în roşu 7.Demonul plângător 8.Satul morilor de apă

Primul segment „Ploaie cu soare” este viziunea unui copil ce rataceste prin padure si ia parte la o ceremonie de nunta a spiritului vulpilor, imaginile evocand frica frenetica si totodata respectul pe care il simtim cand luam contact pentru prima data cu elementele naturii.

Al doilea episod, „Livada de Piersici” are o atmosfera asemanatoare primului, cu acelasi baiat care are un sentiment al pierderii, deoarece familia sa a taiat piersicii infloriti in timpul festivalului papusilor.

„Viscolul” ne infatiseaza patru personaje prinse intr-o furtuna de zapada – zapada este peste tot, se aud vajaituri puternice ale vantului, avem viziuni sumbre ale disperarii, pana cand Kurosawa produce un miracol. Conducatorului grupului ii apare o femeie cu par lung si haine diafane in timp ce se lupta cu somnul. Aceasta imagine a miracolului este poate cea mai evocativa imagine cu privire la dorinta oamenilor de a nu renunta la lupta pentru viata.

Al patrulea episod „Tunelul” vorbeste despre un om care se intoarce din razboi intalnindu-si tovarasii morti pe drumul catre casa. O secventa cinematografica excelenta si hipnotica cu imagini simple, absolute si rezonante, cu o forma dramatica lucida si un ritm coplesitor care trece de la un ritm de tristete la unul de suferinta. Realizarea cinematografica a Tunelului este o minune a artei lui Kurosawa. Cel ce se intoarce din razboiul in care si-a pierdut absolut toti tovarasii lui, al caror comandant fusese intra in drumul spre casa intr-un tunel pazit de un caine infricosator care latra la el, maraie, dar nu-i sare la gat. Ca si cum ar fi intrat in purgatoriu. Tristetea il inunda. Aparitia infricosatoare a unui prieten care ii murise in brate si care se indrepta spre luminita unde era casa lui si-l asteptau parintii il oblige sa-i explice acestuia ca el nu mai este printre cei vii si cu toata durerea il roaga sa se intoarca in liniste in tunel, sa se obisnuiasca cu starea lui. In sunet din ce in ce mai sacadat de pasi, devenit asurzitor apare apoi intreg plutonul lui care-i prezinta onorul. Tristetea comandantului devine dramatica, constiinta ca el e singurul in viata il sfasie si totusi le da ordinul tuturor sa se intoarca in tunel. Disparitia lor insotita de diminuarea cadentei pasilor militari e sincrona cu aparitia cainelui infricosator care de data aceasta pare sa nu-l mai ierte pe supravietuitor.  E tulburător chinul sufletelor care bântuie lumea celor vii în încercarea de a accepta moartea.

Te duce gandul ca acest caine poate fi purtatorul celui care imparte dreptatea divina sau poate fi chiar constiinta lui care nu-i va mai da pace.

A doua jumatate a filmului are o intensitate relative scazuta.

Al cincilea episod „Ciorile”  trateaza o intalnire imaginara cu Van Gogh (jucat de Martin Scorsese) a unui tanar pictor.  Acesta poata sapca specifica lui Kurosawa si se regaseste in lumea haotica a picturilor lui Van Gogh, pe care il intalneste pe un camp si cu care poarta chiar un dialog. Aflam aici parerea lui Kurosawa despre procesul creativ, dar calatoria nu ne ilumineaza, e asemenea unui proiect propus de un muzeu pentru popularizarea artei, completat de plimbari prin tablourile lui Van Gogh (episod de a carui productie s-a ocupat George Lucas).

Vitalitatea scenei vine din energia lui Scorsese si utilizarea unor replici sacadate.  In „Ciorile” avem de-a face cu tema artistului consumat de nevoia de a crea – Van Gogh este innebunit sa creeze, lucru ce reiese si din replica sa  “It’s so difficult to hold it inside”. Segmentul se termina cu un cadru incert – in tabloul „Camp de grau cu ciori” - al pictorului care nu stie daca sa il urmareasca in continuare pe Van Gogh, sau sa isi urmeze propriul drum. Un vis frumos si luminos, o călătorie prin culorile pictorului Van Gogh, un exemplu de dialog al artelor, dar şi imaginea artistului devorat de visul creaţiei:

Fundalul sonor al scenei este alcatuit din fragmente ale compozitiei Prelude No. 15 in D-flat major de Chopin.

Dreams - „Ciorile”

Akira Kurosawa si Martin Scorsese (Vincent van Gogh) in timpul filmarilor Dreams

Episoadele urmatoare „Muntele Fuji Rosu” si „Demonul care plange” sunt viziuni sumbre si apocaliptice asupra ororilor produse de explozia unor centrale nucleare care determina populatia Japoniei sa se arunce in mare de disperare spre a scapa de norii radioactivi.

In „Demonul care plange” este portretizata o viata mohorata pe o planeta lipsita de natura si distrusa de om, impreuna intr-un iad mutant care ii asteapta pe supravietuitori.

Ultimul vis incheie filmul intr-o nota inaltatoare. Un filosof de 103 ani in „Satul Morilor de Apa” vorbeste despre valorile vietii simple, aproape de natura, si facand asta reafirma valorile care fac viata umana o bucurie: aerul si apa curata.

Storyboard, pictat de Akira Kurosawa

Yume - Dreams este un film reflexiv si o capodopera a cinematografiei ce ne indeamna sa facem o incursiune profunda in mintea unuia dinte cei mai mari cineasti ai lumii.

Filmul e foarte static, valoarea sa nu e dată neapărat de puţinele replici, ci mai ales de cromatică, de efectul vizual, dar şi de o problematică amplă : simţul onoarei, tema războiului, moartea, tradiţiile, armonia omului cu natura, relaţia realitate-ficţiune.