Andrzej Baturo: 50 de ani de fotografie

Nimeni n-a documentat atat de amanuntit Polonia ultimei jumatati de veac ca si el. A acoperit tot ce s-a putut: de la lumea diversa a muncitorilor de tot felul si viata grea a taranilor, pana la universul artistic al scenei teatrului. N-a uitat, printre altele, sportul, soldatul inrolat in armata, producerea ilegala de alcool, targurile de provincie, grevele, distractia etc. A surprins nasterea, casatoria, moartea. Doua treimi din cei 50 de ani de fotografie i-a dedicat oamenilor. Andrzej Baturo a portretizat cu aceeasi pasiune bucuria, dar si tristetea lor, cautand intotdeauna sa surprinda individul in toate aspectele sale. Ambitia lui a fost nu doar sa documenteze realitatea, ci si s-o comenteze. S-a focusat mult pe chipurile oamenilor, caci ele spun intotdeauna mult mai multe decat e vizibil la o prima citire a unei imagini. Protejat de calitatea oficiala de fotojurnalist, Andrzej Baturo a surprins pe ascuns si scene care n-ar fi trebuit sa vada niciodata lumina tiparului, daramite sa-si mai gaseasca locul intr-o expozitie sau intr-o carte. Incepand cu anii ’80 s-a orientat catre fotografia de peisaj, promovand masiv natura montana in tara si in strainatate. In anul 2004 a pus bazele Fundatiei Centrul pentru Fotografie, cu sediul in Bielsko-Biala, si a facut din acest oras o placa turnanta a scenei fotografice poloneze. Dar si internationale, organizand din doi in doi ani FotoArt Festival, eveniment de anvergura si prestigiu. Publicat anul trecut in excelente conditii grafice, albumul “50 de ani de fotografie” este o retrospectiva a intregii sale cariere artistice.

Andrzej Baturo

nascut in 1940, Vilna (Vilnius, actualmente Lituania)
fotograf, publicist, editor, fondator, organizator, curator al multor festivaluri de fotografie in Polonia
expus in cadrul World Press Photo in Haga (1963, 1968, 1972)
importante premii nationale si internationale de fotografie
expert al Ministerului Culturii in domeniul fotografiei
expozitii personale: Varsovia, Katowice, Lodz, Bielsko-Biala (Polonia), Macon (Franta)
fotografii aici: https://www.facebook.com/andrzejbaturophotography/

© Andrzej Baturo - 50 de ani de fotografie, album. “50 de ani de fotografie”

editata de Fundatia Centrul pentru Fotografie, Bielsko-Biala, 2015
coperta tare, dimensiuni: 28,8 x 27,5 cm cm
240 de pagini, 190 fotografii alb-negru, 8 color
prefata: Andrzej Zygmuntowicz
text in poloneza si engleza
pret: 36 euro, fara costuri de transport
albumul pe Vimeo: https://vimeo.com/125802992

Unul dintre cei mai valorosi fotojurnalisti polonezi din anii ’60 si ’70 ai secolului trecut cultiva documentarul social, aducand la lumina aspecte necunoscute ale realitatii acelor vremuri.

De la scris la fotografie

“Am inceput sa fotografiez la inceputul anilor ’50, cu toate ca am gasit o fotografie facuta de unul dintre verisorii mei care ma arata tinand in maini un aparat foto cu burduf, facuta probabil catre finalul anilor ’40. Cu adevarat constient ca fac fotografie am fost insa in anii ’50 – ’60. © Andrzej BaturoLa inceput am fost interesat doar de latura estetica a imaginii. Dupa ce am vazut insa expozitia “The Family of Man” (MOMA, New York, 1955, curator Edward Steichen, itinerata in 37 de tari, timp de opt ani de zile, pe sase continente – n.n.) am devenit fascinat de fotoreportaj. Mi-am gasit intai o slujba de jurnalist si abia apoi de fotojurnalist. Satisfactia de a fotografia era mult mai mare decat cea de a scrie. La sfarsitul anilor ’60 deveneam coleg cu tinerii de la saptamanalul studentesc «ITD»; ei au fost cei care mi-au slefuit constiinta fotografica. M-au facut sa inteleg ca prin intermediul fotografiei puteam pune in discutie importante teme sociale si fenomene care nu o data intrau sub incidenta patologicului”, marturiseste Andrzej Baturo.

Tanarul abia intrat in presa era interesat de orice subiect care putea fi documentat cu ajutorul fotografiei. Simtea o imperioasa necesitate de a descrie lumea comunista altfel decat fusese aratata pana atunci. Ca peste tot in blocul comunist, socialismul era zugravit asa cum cereau preceptele oficiale si nu cum era, de fapt, in realitate. “A fost fascinant, afirma fotograful. Un lucru care nu este prezentat, nu exista. Incercarea de a documenta minutios perioada comunista insemna, intr-un fel, readucerea ei la viata”.

Opresiunea cenzurii

Prima serie importanta de imagini pe care a realizat-o este legata insa de o cursa de motocross, premiata la concursurile de fotografie de presa din acea vreme. A fost un moment de rascruce in cariera sa, impartita pana atunci intre scris si fotografiat.

© Andrzej BaturoAnii ’70 si ’80 il gaseste in Varsovia, unde se stabileste la sfatul prietenilor si colegilor sai, care-i spusesera ca daca vrea sa progreseze, e obligatoriu sa se mute in Capitala. N-a fost deloc usor sa-si gaseasca un serviciu. Varsovia era un oras inchis, iar slujbele cu norma intreaga erau accesibile doar locuitorilor orasului. Pana la urma s-a descurcat si a gasit de lucru la unul dintre ziare. In timp, lucrurile s-au mai asezat si putea chiar sa-si aleaga subiectele, sperand ca intr-o buna zi sa poata include imaginile personale intr-o expozitie sau intr-o carte.

Atmosfera s-a degradat insa spre sfarsitul anilor ’70: cenzura era mai stricta si mai radicala, dar propaganda mai putin eficienta. “Nu mai puteam lucra la niciun ziar ca fotojurnalist. Se instaurase Legea Martiala. Am decis sa ma mut la Bielsko-Biala si sa ma implic ca organizator, mai putin ca fotograf, in cadrul Uniunii Artistilor Fotografi Polonezi. Ca sa pot trai, am facut si fotografie de reclama. Din cand in cand insa gaseam timp si pentru proiecte personale. Aceasta perioada a coincis cu descoperirea noii mele directii in fotografie: peisajul montan”, precizeaza Andrzej Baturo.

Gloria Artis

Daca e sa aleaga una dintre seriile de care se simte cel mai apropiat, aceea e cea despre viata de soldat: “Cred ca este cea mai buna serie a mea dintre toate pe care le-am facut. © Andrzej BaturoAm documentat zilele de soldatie ca urmare a unui impuls interior. Am fost tratat pe perioada serviciului militar ca oricare alt tanar de atunci. Ca un animal, adica. Am decis ca sub masca treburilor oficiale sa fotografiez tot ce tinea de situatiile caracteristice si comportamentale ale unei astfel de perioade. Cred si azi ca presiunea psihologica si conditiile in care se facea armata atunci in toata Polonia erau cele mai degradante pentru individ. Seria n-a fost publicata niciodata datorita cenzurii Armatei din acea vreme.”

Nu uita insa nici de imaginile din Silezia, pe care a vizitat-o in repetate randuri, deloc interesat de frumusetea peisajului, ci de a pune fata-n fata sloganurile oficiale cu realitatea gri a vietii din teritoriu.

Andrzej Baturo traieste actualmente in Bielsko-Biala si este directorul FotoArt Festival si presedintele Fundatiei Centrul pentru Fotografie. Ministerul Culturii din Polonia l-a recompensat pentru meritele sale fotografice cu ordinul Gloria Artis. In luna septembrie a fost oaspetele de onoare al Salonului International de Fotografie Baia Mare 2016. (F.S.)