Proiect urbanistic, printre primele parcelări din Bucureşti care urmăresc o
strategie de dezvoltare a oraşului.
Proiectul este alcătuit dintr-un regulament minuţios pentru locuinţe
individuale şi o grădină publică de factură romantică, după modelul
parcurilor rezidenţiale occidentale.
Proiectul este atribuit de un număr de lucrări de specialitate arhitectului
Ion D. Berindey.
Vila Hugo Staadeker 1913-1915 str. Dumbrava Roşie nr. 4
Vilă cu arhitectură de influenţă renascentistă, caracteristică nu foarte des
întâlnită în opera lui Berindey. Faţadele sunt împărţite în trei registre,
urmărind dispunerea nivelurilor: soclul corespunde subsolului, al doilea
registru tratat cu asize orizontale adânci corespunde parterului, iar cel de-
al treilea, cu o suprafaţă lisă, etajului. Fără a avea o ornamentaţie
abundentă, volumul simplu, simetric, alb şi elegant este înnobilat cu
coloane cu tamburi, o loggie cu trei arce în plin-cintru şi frontoane
triunghiulare clasice
Vila Căpitan Tărtăşescu
~1912 str. Dumbrava Roşie nr. 9
Cu o compoziţie preponderent orizontală, vila de la numărul 9 de pe strada
Dumbrava Roşie dezvăluie influenţe neoclasice şi baroc şi se face uşor
remarcată datorită ferestrelor înalte subliniate de balconul desprins parcă
prin exfoliere de faţadă la nivelul demisolului. Golurile elansate, reluate şi
pe faţadele laterale, dublate de prezenţa obloanelor de culoare gri-închis
sunt încununate de mascaroane detaliate cu fineţe. Cele trei mascaroane de
pe faţada dinspre strada Dumbrava Roşie redau un satir, un putto şi o
nimfă, parcurgând întregul spectru uman de la înţelepciune şi artă la
inocenţă şi apoi la adoraţie şi seducţie, personificând parcă eleganţa vilei
Vila Săbăreanu-Leonida Villa
1921-1926 blvd. Dacia nr. 81
Construcţie impozantă cu trăsături clasicizante şi un volum regulat,
simetric, vila de la numărul 81 împrumută stăzii un ritm elegant, susţinut
pe opt travei. Ferestre ornate cu mascaroane atent modelate, ghirlande şi
urne decorative, o cornişă dublată de un atic care corespunde mansardei îi
dau vilei atenţia la detaliu necesară pentru a nu părea masivă. Registrul
inferior al clădirii corespunde demisolului şi este tratat cu un bosaj
puternic pe care sunt proiectate console împodobite cu ghirlande. În
dreptul acestui registru clădirea se evazează în sus, permiţând parterului să
dezvolte bovindouri şi balcoane ample.
Vila Maria Ioanidi , B-dul Dacia nr.79
Vilă eclectică decorată variat, cu o volumetrie vibrantă, asimetrică,
dominată de imaginea turnului dinspre stradă. Elemente ceramice, de lemn,
şi cărămidă aparentă vopsită alb vin în sprijinul siluetei elansate a turnului
de colţ (repetat pe diagonală spre spatele lotului), completând un aer de
poveste. Imaginea romantică a turnului cu balcon perimetral este cartea de
vizită a acestei clădiri, mai ales în perioadele în care arborele din faţa
casei este înfrunzit. Spre deosebire de turnul din spatele casei, care
adăposteşte o scară, acesta închide spaţii principale, cărora le împrumută
o atmosferă contemplativă.
Vila Bălănescu
1925-1927 blvd. Dacia nr. 75
Lucrare realizată spre sfârşitul vieţii arhitectului, vila de la numărul 75
expune o arhitectură renascentistă cu decoraţii elegante şi discrete. Şi în
acest caz pentru a savura arhitectura vilei trebuie să ne oprim puţin asupra
decoraţiilor: ancadramentele dantelate ale ferestrelor de la parter, cartuşele
cu motive florale ale parapeţilor ferestrelor de la etaj şi friza realizată în
altorelief. Volumetria este şi aici regulată (cum este de aşteptat pentru o
vilă renascentistă) şi dominată de simetrie. Axialitatea faţadei dinspre
stradă este accentuată când se iese din parcul Ion Voicu spre aceasta
Vila Iatan Poenaru
1913 str. Polonă nr. 2
Vila de la numărul 2 de pe strada Polonă se arată ca un volum simplu,
paralelipipedic fără decroşuri semnificative, şi reduce arhitectura la esenţa
unor desene de faţadă, studii de proporţii, ritm şi decoraţii subtile. Ritmul
faţadei este susţinut de perechile de ferestre şi balcoane franţuzeşti şi de
perechile de pilaştri anagajaţi în stil Ionic modern cu caneluri parţiale
decorate cu grâne. O tratare eclectică similară a faţadei mai putem vedea
şi la vila Florescu din strada Henri Coandă nr. 22
Vila Bazil Assan
1914 piaţa Alexandru Lahovary nr 9
Vila construită pentru un industriaş, cunoscută actualmente sub numele de
Casa Oamenilor de Ştiinţă funcţionează astăzi ca restaurant. Faţade
simetrice cu ferestre înalte sunt ornate cu o friză decorativă cu motive
florale şi un soclu cu bosaj orizontal pronunţat care corespunde
demisolului. Copertina, uşa de la intrare si parapeţii balcoanelor sunt
lucrate in metal în manieră Art-nouveau, completând limbajul eclectic al
construcţiei. Sunt de remarcat ferestrele cu arc în plin-cintru şi
ancadrament rectangular. Aceeaşi fineţe a faţadelor se regăseşte în
concepţia gardului şi a porţilor. Prezenţa unor motive geometrice discrete
împrumută tuturor pieselor de confecţie metalică un iz Art-deco.
Vila General Eraclie Arion Villa
1898 blvd. Lascăr Catargiu nr. 15
În spatele unei cortine de arbori de pe bulevardul Lascăr Catargiu se află
impozanta reşedinţă a generalului Arion, semnată de Ion D. Berindey la 5
Aprilie 1898, în condiţiile în care acesta a obţinut diploma de arhitect în
1897. Decroşuri verticale şi ancadramente comune pentru ferestrele de la
parter şi etaj dau un caracter ascendent faţadelor. Vila deja înaltă pare
astfel mai elansată, ridicând privirile către mansarda generoasă, cornişa
puternică şi intradosul balcoanelor de la etaj, susţinute de mascaroane
Dramatice.
Vila Amiral Urseanu
1910 blvd. Lascăr Catargiu nr. 21
Vila care se ridica în 1910 pe bulevardul Lascăr Catargiu aparţinea
Amiralului Urseanu, personaj pasionat de navigaţie şi astronomie.
Reşedinţa pe care o proiectează pentru dânsul Ion D. Berindey descrie
întocmai cele două pasiuni care îl definesc, împreună cu eleganţa cuvenită
statutului şi bulevardului. Sculpturile alegorice cu motive maritime de pe
faţada dinspre bulevardul Lascar Catargiu sunt realizate în piatră şi
semnate de I. Klier. Mascaroanele atent modelate şi cartuşele cu basorelief
completează aportul sculpturii la arhitectura eclectică. Cupola ascunde o
lunetă, transformând casa în observator astronomic, funcţiune păstrată şi
astăzi, devenind observator astronomic public.
Vila Emanuel Kreţulescu Villa
1911-1914 str. Henri Coandă nr. 18
Plecând de la vila Florescu de la numărul 22, trecem pe lânga o vilă care
nu a fost proiectată de Ion D. Berindey, dar care aparţinea generalului
Berindey, unchiul arhitectului, şi care are spre spatele lotului dependinţe
desenate de Louis Blanc, văr prin alianţă cu acesta. Ajungem astfel la vila
de la numărul 18, lucrare a lui Berindey care utilizează aceeaşi ritmicitate
şi sobrietate a decoraţiei ancadramentelor ca vila Florescu. Este uimitor
faptul că a rezistat trasării bulevardului Dacia, apariţie ulterioare edificării
imobilului. Mai mult, bulevardul pare să fi fost trasat şi în funcţie de
această vilă şi de Muzeul Literaturii de vis-a-vis, ambele clădiri foste
proprietăţi ale familiei Kreţulescu.
Vila Ion Cămărăşescu
1920 blvd. Lascăr Catargiu nr. 39
Revenind pe Bulevardul Lascăr Catargiu, putem admira reşedinţa
domnului Cămărăşescu, o vilă cu un volum curat, cu o mansardă puternică
cu lucarne cu frontoane de influenţă barocă şi cu un decroş care
evidenţiază intrarea principală. Balconul de pe faţada dinspre bulevard se
transformă într-o terasă amplă care se deschide prin două scări spre curte.
Decoraţiile sunt subtile, atât ca volumetrie cât şi ca vocabular, rezumându-
se la motive vegetale şi baluşti ataşaţi parapeţilor de la ferestre şi de la atic.
Volumetria este subliniată de muchii ornate cu bosaj orizontal
Vila Vasile Gănescu
1901-1902 Şoseaua Kiseleff nr. 9
Compoziţie romantică dominată de foişor detaşat de restul volumului
printr-o serie de stâlpi de lemn, vila Gănescu a suferit mai multe
modificări pe parcursul timpului. În reproducerea alăturată se poate vedea
compoziţia iniţială a faţadei, corpul din stânga având o cu totul altă formă.
Experimentarea cu structura de lemn pe care o va relua la vilele
Costinescu din strada Polonă nr. 4 şi strada Thomas Masaryk nr. 31 nu se
rezuma în cazul acestei lucrări doar la accentul-semnătură al foişorului,
fiind evidentă şi la terasa de deasupra corpului remodelat. La romantismul
clădirii contribuie şi câteva piese de fier forjat amplasate sub ferestre
Leagănul Sf. Ecatherina Social Services Center
1900 Blvd. Maresal Averescu nr. 17
Construit la iniţiativa doamnei Ecatherina Cantacuzino şi a altor
personalităţi ale perioadei, leagănul este organizat în pavilioane unite de
paliere închise cu colonade neoromâneşti şi ferestre. Berindey a proiectat
şi o capelă neoromânească amplasată diametral opus faţă de intrarea
principală, ansamblul păstrându-şi coerenţa din punct de vedere stilistic.
Din cauza umidităţii, interiorul capelei nu s-a păstrat. Basorelieful situat în
axul intrării sub streaşina acoperişului surprinde o secvenţă din viaţa
Sfintei Ecaterina, ţinând Sfântul Prunc în braţe
Parcul Herăstrău
Extinderea Parcului Naţional, cum se numea atunci, Herăstrău după
denumirea de astăzi, se datorează tot lui Berindey, conform unor lucrări de
specialitate. Parcul care din 1936 urma să găzduiască Muzeul Satului,
fondat de academicianul Dimitrie Gusti, se întinde între Şoseaua Kiseleff
şi Bulevardul Aviatorilor. Aceasta este ultima oprire a traseului cultural
Ion D. Berindey. Dacă nu ar fi fost demolat în anii 50 Hipodromul
Băneasa, traseul ar fi continuat până la capătul Şoselei Kisleff, în Piaţa
Presei Libere. Dacă aţi urmărit acest traseu cu toate staţiile sale, aţi
parcurs 6.5km (jumătate din lungimea galeriilor Louvre din Paris) prin
Bucureşti, urmărind arhitectura lui Berindey.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu