George Banu, Cu Ariane Mnouchkine şi Eugenio Barba

Eugenio Barba, Ariane Mnouchkine şi George Banu

Celebrul Théâtre du Soleil s-a instalat de aproape o jumătate de secol într-un spaţiu excentric, lângă Paris, la Cartuşeria din Vincennes - acolo se fabricau într-adevăr cartuşe în Primul Război Mondial - şi l-a transformat într-un loc de referinţă al peisajului teatral european. E teritoriul marcat de prezenţa lui Ariane Mnouchkine şi a colaboratorilor săi care lucrează, repetă, trăiesc pasager în mijlocul acestei păduri primitoare. Cartuşeria un spaţiu real, dar totodată şi utopic: o insulă de creaţie şi de convieţuire căci spectatorii sunt primiţi aici cu o curtoazie unică, cu o politeţe pe care Mnouckine a constituit-o în lege a teatrului său. Ei sunt invitaţi să consulte cărţi şi să redescopere fotografii din spectacole, să se restaureze la preţuri economice, să discute, să se destindă înaintea reprezentaţiei. Teatrul devine o experienţă dublă, de viaţă şi de cultură.

Cei trei maeştri, în centru, înconjuraţi de tineri actori şi de public
Aici a fost invitat Eugenio Barba, pe care - sunt mândru de acest gest - eu i l-am prezentat prima oară lui Ariane Mnouchkine şi de atunci au devenit aliaţi în aceeaşi luptă pentru a apăra teatrul ca experienţă, conceput ca o căutare simultană de reînnoire a limbajului scenic şi ca o discuţie privind marile interogaţii ale omului, de ieri şi de azi. Barba a creat şi animă reputata echipă Odin teatret, prezentă în ultimii ani la Festivalul Internaţional de la Sibiu. Împreună, Théâtre du Soleil şi Odin teatret, fiecare având o existenţă de cincizeci de ani, constituie un secol de teatru. Ei erau reuniţi pe 8 martie la Cartuşerie.
Daca Théâtre du Soleil e în general sedentar, Odin teatret e nomad. Acum, în luna martie, cele două grupuri s-au întâlnit. Şi, în preambulul turneului organizat la Cartuşerie, Eugenio Barba şi Ariane Mnouchkine au organizat o întâlnire al cărei animator mi-au propus să fiu eu. Onoare care m-a bucurat şi totodată m-a neliniştit. Voi fi la înălţimea acestui eveniment, a celor doi protagonişti ai teatrului ce s-a născut în anii tinereţii mele, a acestor două legende vii? Întâlnire istorică având ca titlu Constrângeri şi reînnoiri în creaţia de grup. Interogaţie privind trecutul şi maniera de a supravieţui o durată îndelung prelungită. Cum să ne rămânem fideli şi totodată să continuăm a fi creativi? This is the question...

Au fost prezenţi peste 400 de spectatori, mulţi tineri
Barba şi Mnouchkine au avut o idee minunată, aceea a asocierii actorilor la această dezbatere; ei sunt numeroşi la Théâtre du Soleil, şi mai puţini la Odin. Fiind printre ei, n-am resimţit decât mai târziu, privind fotografiile, poezia pe care această prezenţă o suscită: prezenţa unui cor de actori tineri şi vârstnici, reuniţi în jurul celor doi lideri carismatici. Văzându-ne, surpriza mi-a fost mare: noi constituiam, acolo reuniţi, un fel de agora ce discuta şi examina destinele scenei de azi din perspectiva duratei, a experienţelor trecute... a mitului ce nu moare!
Cu această ocazie - satisfacţie deosebită - au fost prezenţi patru sute de spectatori. Mai cu seamă tineri. Ei ascultau, nu religios, ci atenţi, concentraţi, mărturiile ce se formulau de către Barba sau Mnouchkine cu adevăr şi sinceritate. Eu puneam întrebări, dar era imposibil să epuizez capitalul pe care-l pregătisem. Mnouchkine a vorbit despre nevoia de a cultiva dorinţa şi de a salva credinţa în teatru, Barba a folosit o formulă memorabilă: "Teatrul trebuie să fie un grăunte de nisip ce deranjează, şi nu un ulei care atenuează conflictele". Apoi, când o adolescentă neliniştită şi-a manifestat angoasa privind destinul unui actor azi, răspunsul celor doi artişti a fost comun: "Pe vremuri de confuzie tu trebuie sa-ţi inventezi singură motivele de speranţă şi de lucru".

Publicul ascultând concentraţi mărturiile formulate de Ariane Mnouchkine şi Eugenio Barba
Întâlnirea noastră a durat trei ore şi, apoi, în noapte, ne-am despărţit puţin consolaţi graţie acestui timp petrecut împreună pe fond de încredere împărtăşită în persistenţa teatrului atunci când, totul, în exterior, o ameninţă şi o contestă.
Întâlnirea din 8 martie n-a revelat decât partea vizibilă a icebergului... cea ascunsă revine fiecăruia să o caute şi s-o exploreze.
La Festivalul de la Sibiu, pe 18 iunie, la ora 16.00, va avea loc o "lectură muzicală" în prezenţa lui Eugenio Barba şi a mea, intitulată: Călătorii amicale în timp. Actorii de la Odin vor interveni, de asemenea, în cadrul acestui eveniment unic.