Forumul de la Davos a avut ca temă în acest an impactul celei a patra revoluţiei industriale asupra societăţii şi mai ales provocările pe care le produce. Fără a pune la îndoială la îndoială beneficiile acesteia mulţi participanţi şi au manifestat îngrijorarea faţă de consecinţele sociale ale acestei revoluţii, mai ales sub aspectul exacerbării inegalităţilor şi a locurilor de muncă. Noile tehnologii sunt oare binele sau răul societăţii de mâine?
Revoluţia industrială
Nimeni nu contestă că suntem martorii unei noi revoluţii industriale produse de tehnologiile digitale care într-un timp extrem de scurt, cam jumătate din durata vieţii unei persoane, ne-a schimbat viaţa tuturor. Nu cred ca mai este cineva care să îşi poată imagina că poate reveni la viaţa de acum 40-50 ani fără a mai avea telefoane inteligente, tablete, laptopuri, Internet, reţele sociale, GPS, carduri bancare, comerţ online, camere web, etc. (vezi figura). Toate domeniile activităţii umane sunt influenţate de aceste tehnologii şi nu numai influenţate ci dependente. Nu este exagerat să afirmăm că în întrerupere majoră a serviciilor digitale ar paraliza societatea umană. De unde apare totuşi îngrijorarea?
Noi vulnerabilităţi globale
Tehnologiile digitale ne-au schimbat viaţa în bine atât la locul de muncă unde efortul fizic şi mental al oamenilor este mai mic ca acum câteva decenii în condiţiile unei productivităţi net superioare, cât şi viaţa de zi cu zi prin noul nivel de interacţiune cu ceilalţi oameni, informare, contactul cu administraţiile publice.
Se afirmă chiar că am intrat într-o nouă formă de democraţie influenţată de mijloacele electronice, numită chiar eDemocraţie. Au apărut însă şi numeroase vulnerabilităţi. Prima este chiar dependenţa de sistemele informatice de tehnologiile digitale. Suntem asiguraţi că sistemele sunt fiabile că ele funcţionează 24 ore din 24 fără greş. Şi totuşi zi de zi aflăm că un sistem automat sau altul s-a defectat. Am aflat recent că o linie de metrou nu a funcţionat într-o mare capitală europeană pentru că sistemul de automatizare nu a funcţionat şi trenurile sunt fără pilot. Să nu mai vorbim de desele opriri ale sistemului de carduri de sănătate de la noi. Sistemele informatice sunt din ce în ce mai complexe şi realizate într-un termen scurt, vulnerabilităţile fiind inerente. Una dintre vocile cele mai competente din domeniul IT, fostul CEO al Google Eric Schmidt afirmă că “Internetul este primul lucru pe care omul l-a construit şi pe care nu-l înţelege complet, cel mai mare experiment în anarhie”.
Un motiv de îngrijorare care a fost prea puţin discutat la Davos. O a doua vulnerabilitate este lipsa de securitate. Reţelele informatice sunt penetrate relativ uşor, uneori din deficienţe constructive, dar cel mai des din ignorarea unor reguli elementare de către utilizatori. Omul este veriga cea mai slabă în sistemele digitale. Clasica parolă de acces a devenit inutilă prin facilitatea cu care este aflată de cei care nu ar trebui să o cunoască, fie prin keylogging, fie din neglijenţa persoanei care o foloseşte. O a treia vulnerabilitate majora este proliferarea de programe dăunătoare sau distructive (malware), în cele mai diverse forme: viruşi, troiani, spioni digitali, spam, etc. şi tentativele de penetrare sau blocare a reţelelor. Considerată probabil problemă tehnice şi aceste vulnerabilităţi au fost puţin discutate la Davos. A fost discutată în schimb vulnerabilitatea produsă de prezenţa grupărilor teroriste pe Internet şi în reţelele sociale. Vulnerabilitate reală şi foarte greu de rezolvat, datorită principiilor Internet de sistem deschis.
Îngrijorare la Davos
Principala temă de îngrijorare la Davos a fost reacţia societăţii la schimbările produse de revoluţia industrială. Un sentiment de teamă a fost vizibil în multe luări de poziţie. Mergem spre mai bine sau spre mai rău?
Vicepreşedintele SUA Joe Biden a fost foarte explicit: “Cred că în ansamblu aceste transformări sunt schimbări în bine. Dar ele sunt însoţite de pericole reale şi trebuie să fim proactivi. Din ce va trăi muncitorul din depozit care expediază comanda dvs. şi agentul de vânzări care v-o ia când el sau ea nu vor mai fi necesari?” Primul ministru al Canadei Justin Trudeau s-a întrebat dacă revoluţia tehnologică îmbunătăţeşte viaţa oamenilor sau nu. Un raport difuzat la deschiderea forumului avansează cifra de 5 milioane de locuri pierdute până în anul 2020 din cauza schimbărilor tehnologice. În fapt aceasta pare a fi fost îngrijorarea principală: pierderea unor locuri de muncă. În plus o anumită spaimă de roboţi care ar ameninţa anumite profesii înlocuind oamenii, citate fiind medicina şi avocatura.
Aşa să fie oare?
Roboţii iau locul oamenilor?
Dacă printre cititori sunt şi unii care lucrează la Uzinele Dacia sau Ford Craiova, sigur vor afirma că este adevărat. Unii muncitori din liniile de asamblare sunt înlocuiţi de roboţi industriali şi trebuie să se recalifice. La fel în multe alte industrii prelucrătoare. Documentul prezentat la Davos subliniază o tendinţă, nu un pericol imediat.
Statisticile arată că în România în industria prelucrătoare lucrează sub 100 mii persoane dintr-un total de 9 milioane persoane ocupate. Afectate de impactul roboţilor industriali ar fi cam 40 mii persoane în viitorii zic eu 6-10 ani. Cam 0,5% din populaţia ocupată. Departe de alarma din titlul care ne dă fiori: Forumul Economic Mondial: 60% din locurile de muncă ale românilor, în pericol să dispară din cauza tehnologizării. La Davos s-a vorbit despre roboţi gândindu-se nu numai la roboţii industriali ci mai ales la aplicaţiile informatice care ar automatiza anumite procese. Aplicaţiile din medicină şi avocatură înlocuiesc medicii şi avocaţii? Răspunsul meu este că sigur nu, îi fac numai mai eficienţi. Faptul că de câte ori suntem bolnavi căutăm pe Internet tratamente şi medicamente desfiinţează medicii? Nu mai mult decât se întâmpla acum 30-40 ani când nu exista Internet şi oamenii căutau în cărţi precum ”Agenda medicală”, ”Medicina în familie”, etc. Restructurarea unor profesii sau chiar dispariţia lor nu este ceva nou. Toate revoluţiile industriale au avut acest efect. Birjarul a dispărut odată cu apariţia automobilului, fochistul plin de praf de cărbune odată cu dispariţia locomotivelor cu aburi, frânarul de pe vagoanele de marfă (cei mai în vârstă poate îşi mai amintesc de ei!) odată cu apariţia sistemelor automate de frânare, sacagiul odată cu apariţia reţelelor de alimentare cu apă, etc. Revoluţia tehnologică a făcut şi ea ”victime”. Vă mai amintiţi de dactilografele care erau omniprezente în fiecare birou cu maşinile lor de scris? Dar de telefonistele care operau centralele manuale? Dar de taxatorul prezent în tramvaie şi autobuze? De agentul de circulaţie care stătea în borcan sau în mijlocul intersecţiei? Lista ar putea continua. A fost oare dispariţia acestor profesii o tragedie pentru societate? Locurile de muncă apar şi dispar din motive strict economice sau ca urmare a tehnologiilor noi. Problema este dacă apar altele noi şi mai ales dacă oamenii doresc să se recalifice în noile meserii.
La Davos s-a afirmat pe drept cuvânt că elevii de azi nu vor mai lucra în meseriile părinţilor şi bunicilor lor. Pot da un exemplu care îmi este familiar. Acum 60 ani în domeniul calculatoarelor electronice apărea prima meserie nouă, aceea de programator. Acum în domeniu există 40 competenţe profesionale inventariate de Uniunea Europeană(e-CF:eCompetence Framework).
Locuri noi de muncă
La Davos s-a amintit de 5 milioane de locuri de muncă care dispar ca urmare a revoluţiei industriale. Nu s-a vorbit suficient de câte locuri noi de muncă apar ca urmare a aceleiaşi revoluţii. Cu siguranţă mult peste 5 milioane. Un raport al Uniunii Europene estimează pentru anul 2020 un deficit de 850 mii persoane în domeniul IT în Europa. S-a creat chiar o coaliţie pan-europeană (Grand Coalition for Digital Jobs) pentru promovarea locurilor de muncă în IT.
Sectorul IT ocupă în România deja aproape de 2 ori mai multe persoane ca industria prelucrătoare. Sectoarele de servicii cresc rapid şi absorb forţa de muncă care este restructurată datorită progreselor tehnologice. Nu vreau să simplific prea mult parametrii discuţiei şi să nu amintesc că există rezistenţă la schimbare, sau cum s-a spus la Davos şi actuala revoluţie industrială se produce cu dureri şi vor exista şi victime cum afirma Satya Nadella (CEO al Microsoft CEO). Se produc noi decalaje şi inegalităţi. Joe Biden se întreba dacă nu dispare clasa de mijloc, considerată până acum motor al economiei. Decalaje se produc fără îndoială, cel mai mare fiind decalajul digital despre care am mai discutat în altă postare. Cât despre postare în absenţa altor argumente, tind să cred că revoluţia digitală o va întări şi nu o va face să dispară. Un decalaj discutat a fost acela al sexelor. Revoluţia digitală ar trebui să creeze o egalitate între sexe, realitatea arată că numărul femeilor care au locuri de muncă în noile condiţii tehnologice este departe de un normal 50%. Sau cum spunea plastic Christine Lagarde, şefa FMI: Auzim multe despre un Internetul al Lucrurilor – Avem nevoie şi de un Internet al Femeilor.
Competenţe digitale
Cea mai acută inegalitate şi care le afectează pe cele mai multe persoane în contextul revoluţiei industriale şi a dinamicii locurilor de muncă este aceea a competenţelor digitale. Imensa majoritate a locurilor de muncă actuale necesită anumite competenţe digitale. Deja din 2015, 90% din locurile de muncă vor necesita cel puţin competenţe digitale de bază se afirmă în documentul ICT for Jobs al Agendei Digitale a Uniunii Europene. Depinde şi ce fel de competenţe digitale! Există competenţe de cultură generală digitală ale persoanelor care ştiu să navigheze pe net, să trimită un email şi să scrie pe forumuri şi cam atât consideră că ar fi suficient. Locul de muncă digital pretinde nivele diferite de la alfabetizat digital la expertiză digitală după cum se prezintă pe larg într-o carte recentă despre Lumea digitală. Tinerii care au crescut cu acces la tehnologiile informaţiei şi Internet şi le consideră normale, nativii digitali, se adaptează mai simplu.
Studii recente arată însă că nici ei nu posedă cunoştinţele necesare pentru locul de muncă modern, rezumându-se la competenţe de cultură generală. Un studiu pe această temă se numeşte chiar Decepţia Nativului Digital (The Fallacy of the ‘Digital Native’: Why Young People Need to Develop their Digital Skills) Persoanele de vârsta doua şi a treia care trebuie să înveţe să folosească aceste tehnologii prezintă reluctanţă la apropierea de tehnologiile digitale. Eroare care îi dezavantajează în competiţia pentru noile locuri de muncă şi cu atât mai mare cu cât asimilarea acestor tehnologii este uşoară şi prietenoasă. Pe de altă parte la întrebarea dacă aveţi competenţe digitale pentru locul de muncă actual, cele mai multe persoane (75-85%) afirmă că da, teste diverse arătând că 70-80% nu le au.
Concluzia este simplă. La nivel naţional, local şi individual sunt necesare eforturi de dobândire de competenţe digitale. De ele depinde supravieţuirea în faţa provocărilor celei de a Patra Revoluţii Industriale. Forumul de la Davos confirmă această concluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu