Modelul Antim și modelul Păltiniș (sau Inutile liste bibliografice oferite de Noica și lecturi de poezie religioasă în casa boierească a Olgăi Greceanu)

Isabela Vasiliu-Scraba 

Motto: „Azi în definiția intelectualului locul nr. 1 îl ocupă judecata trecutului, care-i proba de foc. În acest trecut sînt morți și martiri în același chenar cu călăii lor dar și cu profitorii de toate calibrele”(Radu Mareș, Ursăcheștii).

Mircea Eliade a început capitolul „Nașterea creștinismului” cu povestea prigonitorului Saul călătorind de la Ierusalim la Damasc în momentul în care „o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Si, căzând la pământ, a auzit un glas zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești” (1). Părintele Arsenie Boca interpretează scena ca o convertire a „râvnei Legii vechi la râvna pentru Legea nouă, a lui Iisus”. Lumina năpraznică aruncând „omul vechi la pământ” a pricinuit „renașterea Apostolului Pavel” (Părintele Arsenie Boca,Omul zidire de mare preț, 2009, p. 151-152). Într-altă parte Părintele Arsenie Boca notează că o convertire înseamnă recunoașterea vinovăției ca „învierea din păcat, din morți, din necunoștință”.

În toată „producția bibliografică” a așa-zișilor elevi ai lui Noica nu se poate depista nici un moment de inflexiune (care să amintească de vizitele lor la Păltiniș), de schimbare cât de mică a liniei vectoriale (2) purtătoare spre succesul dinainte asigurat de frecventarea lui Henry Wald și Ion Ianoși (în ce-l părivește pe G. Liiceanu), și a lui Leonte Răutu, supranumit „groparul culturii românești” (în cazul lui Andrei Pleșu). Mircea [Sandu] Ciobanu (1940-1996) sesizase că profitorii regimului comunist, scăpați de un Nueremberg care să le judece vinovățiile sînt cei care după 1990 „n-au fost la Roma” să facă „mea culpa” (3). Ei împreună cu clientela și urmașii lor (vezi Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, București, 2004) au pângărit până la capăt secolul XX, „veac păcătos, cu demoni stând la pândă/ cu tineri delatori pășind agale/ pe urmele bătrânilor lor dascăli” (M. Ciobanu, Veac douăzeci, la capăt). Justețea unei asemenea decriptări a vremurilor post-comuniste e confirmată de regăsirea ei peste două decenii la Radu Mareș care scria în rev. „Contemporanul Ideea Europeană” că „azi în definiția intelectualului locul nr. 1 îl ocupă judecata trecutului, care-i proba de foc. În acest trecut sînt morți și martiri în același chenar cu călăii lor dar și cu profitorii de toate calibrele” (4).

Vizitat la Păltiniș, unde cu modesta lui pensie mânca la cantină(5) și locuia într-o cămăruță de cca 8 metrii pătrați (6), Noica îl sfătuise pe comunistul G. Liiceanu să abandoneze tentativa de a-l traduce pe Heidegger. Intrucât era perfect conștient de lipsa de pregătire în domeniul filozofiei a „elevului lui Henry Wald” (apud. Noica, vezi Noica în arhiva Securității, București, Editura M.N.L.R., 2009, p. 154). După ce-l sfătuise în zadar a citi filozofie medievală, a-l studia pe Kant si după recomandările „în gol” să ajungă a avea „într-un buzunar miracolul grec, iar în celălalt pe cel german” (Jurnalul de la Păltiniș, 1983, p.227), Constantin Noica i-ar fi spus perseverentului traducător al volumului Sein und Zeit (deja tradus în românește de dr. Dorin Tilinca încurajat de Anton Dumitriu; despre Heidegger în românește a se citi considerațiile marginale din interviul filozofului Alexandru Dragomir refăcut și comentat de Isabela Vasiliu-Scraba,http://www.scribd.com/doc/191491305/Interviu4AlxDragomir ) că la Heidegger „nu te poți duce cu mâna goală” (Noica). În jurnalul din 2002 intitulat Ușa interzisă, G. Liiceanu recunoaște că de mult timp filozofia I-a devenit „greu suportabilă”. Incă de când observasem modificarea gândirii lui Alexandru Dragomir odată cu editarea prelegerilor sale (7), am constatat neputința „de a crea în spațiul filozofiei, gândind pe cont propriu” a auto-declaraților discipoli (8) din așa-numita „Scoală de la Păltiniș” negată de însușI Noica (9).

Falsitatea presupusului „Model Păltiniș” reiese așadar din lipsa „învierii din păcat” a falșilor discipoli rămași la „legea veche” care i-a săltat din vremea comunismului pe creasta valului. Dar și din lipsa scrierilor de domeniul filozofiei a mediatizaților „intelectuali superstar din România numiţi filozofi fără a avea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă” (I. Aranyosi). La un an după înființarea Institutului de Istoria Religiilor, Mihai Neamțu șI Bogdan Tătaru-Cazaban, doi salariațI ai lui Andrei Pleșu au scos la „Humanitas” directorului lor două Omagii, „in honorem Pleșu”(10). Mai nou, o fostă bursieră NEC a lui Andrei Pleșu (angajată din 2003 de Editura Humanitas) nu s-a lăsat nici ea mai prejos, scoțând în 2015 la fosta Editură „Politică” un volum cu intenții evident „omagiale” în care s-a gândit să compare inexistentul (dar excesiv de mult trâmbițatul) „Model Păltiniș” cu atât de existentul „Model Antim” încât a trebuit să fie distrus prin omorârea după gratii a inițiatorului Sandu Tudor ținut tot timpul cu lanțuri la picioare și prin întemnițarea membrilor grupului la zece ani după încetarea conferințelor de la Mănăstirea Antim (apud. arhim. Sofian Boghiu).

Salariata lui G. Liiceanu a riscat desigur penibila comparație dintre evenimente diferite petrecute în două epoci : de-o parte câteva vizite în camera „microfonizată” de 8 mp în care filozoful Noica (fost deținut politic șase ani pentru vina de a fi dat spre publicare un manuscris despre Hegel) furniza inutil (11) liste bibliografice vizitatorilor săi de la Păltiniș, de alta parte lecturi de poezie religioasă compusă de dr. Vasile Voiculescu, Sandu Tudor sau Paul Sterian care aveau loc acasă la faimoasa pictoriță Olga Greceanu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu și Părintele Artsenie Boca,http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx ) „prima gazdă a reuniunilor grupului de la Antim” (12) în luxosul ei apartament din Strada Frumoasă (apud. Ileana Mironescu, fiica lui Alexandru Mironescu, http://sofianboghiu.blogspot.ro/2010/07/parintele-sofian-boghiu-despre-vraji-si.html , sau http://ziarullumina.ro/rugul-aprins-universitatea-filocalica-de-la-manastirea-antim-43919.html ). Poate că titlul mai nimerit al volumului ar fi fost : „Vizite în 8 mp si vizite într-o casă boierească”. Tot predă (/ a predat) autoarea noului „omagiu” Pleșu-Liiceanu cursuri de „Antropologia spațiului” la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

Note și comentarii marginale:

1. vezi Mircea Eliade L’Histoire des croyances et des idees religieuses, traducere din română în franceză, vol. II, Paris, 1978 si din franceză în română, București, 1991, p.302 ; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, În țara lui Mircea Eliade,http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1142 , și video : Isabela Vasiliu-Scraba la Simpozionul „Eliade” de la Piteștihttps://www.youtube.com/watch?v=GUvdVrPmFbs. Această inregistrare video a scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba postată de utilizatorul „mirelvv” a fost – ca si alte conferințe înregistrate ale Isabelei Vasiliu-Scraba-, în mod abuziv „incorporată” adică legată împreună cu înregistrări video din alte surse, probabil ca un fel de „represalii dictatoriale” urmărind aducerea discursului meu pe linia gândirii „monolit” din celelalte înregistrări adăugate, unele fiind chiar înregistrări după emisiuni televizate sau radiodifuzate. La o superficială trecere în revistă a unor astfel de „securiste” grupaje video (pe care greața provocată de asemenea abuzuri m-a împiedicat să le văd, deși componența grupajelor este înșirată pe coloana din dreapta), se remarcă mai multe tendințe: (1 ) îngreunarea/ blocarea căutării on-line după „Isabela Vasiliu-Scraba”, întrucât lanțurile de înregistrări video nu oferă conferința mea, ci oricare alt video din grupaj ; (2) prin unele dintre înregistrările adăugate de inchiziția internetului se urmărește în mod evident plasarea (în preajma puținelor mele conferințe publice) unor foști profesori de socialism, precum acea autoare de poeme nerușinate de la Cluj cu doctoratul dat de politrucul comunist Ion Ianoși, după 1990 devenit academicin cu liceul pe puncte). Printr-astfel de îndoctrinați (din jalnicul învățământ superior din domeniul filozofiei, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub „șocul sperieturii cu termeni grecești”, on-line în rev. „Clipa”, SUA, Ediția 1154, 27 December 2014, Anul XXIV, http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%E2%80%9D.aspx ) se prezintă varianta „prefabricată” a discursului despre filozofia românească de la care eu, gândind pe cont propriu, mă depărtez; (3) alte înregistrări plasate cu de-a sila urmăsesc o anume sugestionare subliminală: aceea că, abătându-mă de la tezele oficiale în comunism și post-comunism despre filozofii români interbelici (din cărțile fostei profesoare de socialism, de pildă), aș face politică „legionaroidă”, cum scria într-un comentariu un profitor al regimului comunist și post-comunist ascuns după pseudonim. In ultimul caz abuzurile cuplării forțate a înregistărilor mele postate pe youtube urmează stilistica anchetatorilor de genul torționarului Alexandru Nikolschi/ Nicolau/ Grumberg din închisorile comuniste care asociau cu de-a sila oameni apoi îi schingiuiau să recunoască a fi complotat împreună într-o formațiune politică indicată de ei, spre a confecționa GRUPURI chiar din inși care nu avuseseră nimic in comun. Așa cum nici eu nu am nimic in comun cu inregistrările adăugate de de-a sila „din umbră” pe care nu le-am văzut si probabil nu le voi vedea, mai ales forțată a o face prin astfel de practici securiste.
2. La recenzia volumului Modelul Antim, modelul Păltiniș (Ed. Humanitas, București, 2015), scrisă de T.Baconschi, intitulată „Anca Manolescu : Cercuri de studiu…” și publicată de Revista „22” pe 9 iunie 2015, nu mi s-a permis să observ într-un comentariu un fapt de-a dreptul uimitor: Baconschi găsește „fenomenologia inițierii” chiar în LIPSA DE INIȚIERE constatată de Isabela Vasiliu-Scraba în articolul său din revista americana „Clipa”, Ediția 1178, vezihttp://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx . Consemnez acest fapt pentru că revista GDS-ului face paradă de „dialog” exact cum se lăudau înainte de 1990 comuniștii cu libertatea de exprimare.
3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, POET LA VREMEA LUI AHAB. Poezii incifrate de Mircea [Sandu] Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa,https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/ , sauhttp://www.scribd.com/doc/235392333/IsabelaVasiliuScrabaMirceaCiobanuPrinMarianPopa.
4. vezi Radu Mareș, Ursăcheștii [Magda și Petru Ursache] ; dintr-un articol al Magdei Ursache aflăm care erau cuvintele de ordine ale „celui mai mare zbir ideologic”, adică ale lui Leonte Răutu „omul lui Iosif Roitman Chișinevski, care nici nu știa românește” (a se vedea si Isabela Vasiliu-Scraba, Lipsa de individualizare a călăilor la Eliade (Pe strada Măntuleasa), http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1204.). La „moscovitul” Răutu/Lev Oigenstein (cu un frate Oigenstein/Oisteanu, tatăl lui Andrei Oișteanu din echipa lui Pleșu de la Institutul de Istoria Religiilor, căci la NEC in echipă o are pe Anca Oroveanu, una dintre fetele lui Leonte Răutu ) „cuvintele de ordine erau descompusă și mârșavăpentru ideologia veche (de zdrobit) și putred pentru scriitorul tradiției. „Putrezi” în viață se aflau Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu /…/. Ca să te fi menținut la Putere, îți trebuiau cinism și nemernicie. Leonte Răutu le-a avut : „sau îi mâncăm noi pe șerpi sau ne mănâncă ei pe noi”. Șerpii erau „intelectualii aflați sub influențe burgeze”. Iar cărțile lor, colcăind (verb în asociere cu reptilele) de fascism /…/ propagandă creștină au fost prohibite”. (Magda Ursache, Trecute viețí de tovi și toave, în rev. „Argeș”, Anul IX (XLIV), Nr.3 (321), martie 2009, pp.24-25). Poate din frecventarea „maestrului” Leonte Răutu, în casa căruia „se vorbea exclusiv rusește”, Andrei Pleșu (nici ca director care a botezat cu numele lui Eliade una din cele două săli ocupate în clădirea Academiei) nu s-a gândit să-și convingă prietenul Liiceanu să scoată la Humanitas OPERELE COMPLETE ale lui Mircea Eliade, sau măcar întreaga „productie bibliografică a lui Noica” (apud. A. Pleșu). Ceea ce un adevărat istoric al religiilor sau niște adevărați discipoli ai lui Noica ar fi făcut din primii ani de post-comunism .
5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura Păltiniș (sau Vila „Noica” de la Păltiniș), în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, serie nouă, anul XIII, 1-15 ianuarie 2014, pp. 16-17,http://isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm , sauhttp://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis/ .
6. Indemnizația pentru titlul de doctor, obținut de filozoful Noica în 1940, fusese suprimată încă din 1968, cum i se plângea fostul universitar pr. Spiridon Cândea lui Relu Cioran (vezi vol. Emil Cioran și Securitatea, Iași, 2010, p. 243).
7. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2004, p. 12,http://www.scribd.com/doc/130854967/IsabelaVasiliuScrabaAlexDragomirPropedeutica, precum șI interviul lui Alexandru Dragomir, refăcut de mine si comentat după cenzurarea lui in „Observatorul cultural”, publicat în trei părți consecutive de revista canadiană „Alternativa/ The Alternative/L’Alternative”, Anul 11, ultima parte in Nr. 139 http://www.alternativaonline.ca/ sau publicat integral lahttps://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/

8. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici, în revista “Acolada”, nr.7-8 iulie-august 2012, p. 19,http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Despre%20Liiceanu%20si%20plagierea%20la%20Patapievici%20de%20IVS.htm.
9. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera Școlii de la Păltiniș ironizată de Noica,https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ , extrase în rev. „Acolada”, nr 2(65), febr.2013, p.16 si 22,http://www.omniscop.ro/himera-scolii-de-la-paltinis-ironizata-de-noica/ ; precum si Isabela Vasiliu-Scraba, Himera disciopolatului de la Păltiniș, prilej de fină ironie din partea lui Noica, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ , extrase în rev. „Acolada”, nr 3(66), martie 2013, p.16 si 23, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1272.
10. Lansarea volumelor despre directorul A. Pleșu (alcătuite de salariații Mihail Neamțu și B.Tătaru-Cazaban „în intervalul omagiilor”) a avut loc pe 22 aprilie 2009, la un an după înființarea Institutului de Istoria Religiilor (Monitorul Oficial,Nr.50/ 22ian. 2008) care propagă ideile că ortodoxia românească ar fi un „fundamentalism” și că orele de religie ar trebui scoase din școli (prin salariatul Mirel Bănică, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu, în rev. „Agero”, Stuttgard, ian. 2015, sauhttp://www.scribd.com/doc/203249009/IsabelaVasiliuScrabaParArsBocaMartir , orihttps://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ). A se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Pleșu despre Eliade, sau, Un fals filosof al religiilor despre „cel mai mare filozof al religiilor din secolul XX”, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian. 2014, pp. 14-15,https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/  , extrase online in http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=729 ; și Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii lui, in rev. „Acolada”, Satu Mare, Nr. 4(77), aprilie 2014, p.15,http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx , și Isabela Vasiliu-Scraba,În țara lui Mircea Eliade, în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr. 10/2011, pp.6-7 și p.26.
11. Inutilitatea recomandărilor lui Noica de a citi filozofie de bună calitate reiese la directorul Editurii Humanitas din următoarele însemnări de jurnal: „Majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită…Kierkegaard pălăvrăgește enorm, Hegel e ca o flașnetă” (G. Liiceanu, Ușa interzisă, Ed. Humanitas, București, 2002; a se vedea șI textul „Cum se fabrică o carte de succes”, în vol. : Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări, Ed. Star Tipp. Slobozia, 2002, pp.55-60.http://www.scribd.com/doc/130732402/IsabelaVasiliuScrabaContextualizari , precum șI studiul meu despre confiscarea Wikipediei românești de un grup cu interese ascunse care promovează cărțile de la Humanitas îndepărtând abuziv cărțile de la alte editurihttp://www.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ).
12. Pe 12 februarie 1946 Sandu Tudor îi cerea în scris patriarhului Nicodim Munteanu binecuvântarea pentru înființarea asociației „Rugul aprins al Maicii Domnului” care urma să aibă personalitate juridică, specificând că întrunirile duminicale de la Mănăstirea Antim (cu învoirea starețului arhim. Vasile Vasilache, arestat și el în 1958 la zece ani după încetarea conferințelor) datează din 1945. Această mărturie a poetului si publicistului Sandu Tudor infirmă oarecum ipoteza mitropolitului Antonie Plămădeală care intenționa să-l cuprindă și pe Noica în „Rugul aprins”, ipoteză după care activitatea grupului de studiu si rugăciune fondat de Sandu Tudor ar fi început în vara anului 1943 la Cenăuții mitropolitului Tit Simedrea unde Noica a conferențiat despre „Cunoaștere și asceză” (http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/carte/Rugul%20aprins(Antonie%20Plamadeala).pdf ; argumente privitoare la creștinismul lui Noica pot fi găsite în studiile, articolele și eseurile despre Noica scrise de mine în 2009, anul centenarului nașterii filozofului și publicate în reviste culturale și apoi on-line lahttps://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/ , precum și în eseul meu din 2012 „Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea Eliade”, cu fragmente publicate de revista „Conta”, Piatra Neamț, Nr.10/2012, pp.126-131 și de revista „Tribuna”, Cluj-Napoca, Nr.253/2013, pp.4-6, vezihttps://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-8noica-tabor/ ). Alături de Sandu Tudor semnează în februarie 1946 prof. univ. Al Mironescu,prof.univ. Anton Dumitriu, dr. Vasile Voiculescu, dr. Gh. Dabija și Paul Sterian (vezi acad. Cornelia Bodea, L’Esprit du Buisson ardent du monastere St. Anthime-București, în Omagiu acad. Virgil Cândea la 75 de ani, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 2002, p.94; a se vedea și Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului aprins. Scrieri și documente, cu mărturiile lui Al. Mironescu, IPS Bartolomeu Valeriu Anania și arhim. Sofian Boghiu, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999. Despre conferențiara Olga Greceanu, „singura doamnă din Rugul Aprins” a scris în 2008 Sorin Preda, nepotul lui Marin Preda, un articol în „Formula As”:http://www.formula-as.ro/2008/827/spiritualitate-39/o-mare-si-uitata-doamna-a-culturii-romanesti-olga-greceanu-9899 ).

Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/