Visul secret

Stelica fusese orfan de razboi. Pe tatal sau nu si-l mai amintea. Stia doar din spusele mamei ca era cel mai tanar si talentat invatator din sat, ca avea ochii negri si o mustata de sub care se latea adesea un zambet larg, stralucitor care incalzea inimile. Stelica avea o sora mai mica cu doi ani si apoi au venit un card de 6-7 copii mici, plangaciosi si murdari de tarana in care se jucau in fata casei. Mama se recasatorise cu un bacan , un targovet indesat si urat care ii facea in fiecare an cadou cate un plod al carui nume nici macar mama lor nu si-l mai amintea. Isi aducea aminte Stelica ca la varsta de 5 ani se ducea in piata targului in care locuiau cu noua familie si se oferea sa ajute taranii sa-si care marfa si uneori chiar pe oraseniii cu sacose prea mari sa le duca acasa. A urmat perioada in care a vandut ziare, a curatat cotete de gaini sau porci, a carat carucioare de zeci de ori mai grele decat el cu gogonele si castraveti de toamna. O facea ca sa le mai poata cumpara mamei cate un batic, surorii sale bune sandale ca sa nu mai mearga desculta proin colbul ulitei.Cand ii ramanea un banut, isi cumpara o revista, o carte. Le cauta pe cele cu poze, cu peisaje exotice, cu aer de mare departare.La varsta scolii  mama lui cine stie cu ce durere in suflet i-a trimis pe Stelica si pe sora lui la orfelinatul unde orfanii de razboi erau gazduiti in conditii bune si erau trimisi la scoli, chiar la universitati daca copiii erau dornici si capabili . Stelica a fost constiincios, i-a placut scoala, venea uneori in vacante la mama lui inconjurata de copii pe care se parea ca nu-i doreste nimeni, nici macar tatal lor. Mama lui ii considera doar pe primii ei doi copii ca fiind ai ei, mandria ei. Cu aceste ocazii Stelica ii povestea mamei despre oceane, munti, orase si tari indepartate. Mama, cu o mana zbarcita si muncita la gura, muta de uimire si admiratie il asculta fermecata pana cand aparea bacanul cel urat sa o trimita la treaba. Asa a crescut Stelica, a terminat liceul, facultatea. In buzunarul lui se aflau doua fotografii incretite de atata folosinta la care Stelica se uita pe furis cand era singur.A aratat aceste fotografii decupate dintr-o carte doar sotiei lui, o femeie cultivata, frumoasa care l-a sustinut in toate incercarile l-a care l-a supus viata –si n-au fost putine: cateva stagii de puscarie politica, somaj prelungit ca un proscris al regimului, ruperi dese de relatii datorate firii aprige a lui Stelica. Din fiecare incercare grea Stelica iesea mai hotarat, mai puternic. A parcurs anii maturitatii zbuciumate cu cele doua fotografii mereu la piept, in buzunarul camasii. Dadea impresia ca isi trage energia si vointa din acele poze vechi si ponosite. La despartirea de mama sa, de acum batrana si impacata cu tot ce i-a adumbrit nefericita sa viata, Stelica s-a aplecat asupra sicriului si i-a soptit mamei sale ceva. Apoi, i-a pus alaturi cele doua fotografii, visul lui secret. Stelica invatase sa traiasca cu un vis nerealizabil, dar poate ca mama lui, nu. Se vedea un colt cu ciresi in floare.

S.D