CUTREMURATOAREA MARTURISIRE A UNEI IUBIRI: 11 ANI FARA STEFAN AUGUSTIN DOINAS SI IRINEL LICIU
25 mai 2002.
Stefan Augustin Doinaş murea la Spitalul Fundeni intr-o seara de vineri spre sambata. A făcut infarct la finalul unei operatii. Avea cancer si ar mai fi trait niste ani daca inima nu i-ar fi cedat.
Sotia sa, Irinel Liciu, a fost chemata la spital de medicul Irinel Popescu, cel care-l operase pe poet.
Irinel Liciu ajuns la Fundeni, l-a văzut pe Doinas mort.
S-a intors acasa, s-a imbracat elegant, s-a fardat – ca si cum ar fi urmat sa cineze la un mare restaurant, intr-o companie sofisticata. S-a aşezat la biroul lui Doinas, in biblioteca, a scris cateva cuvinte pe o foaie de hartie.
“Domnul meu si Dumnezeul meu, iarta-ma! Doinas, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”
A luat un pumn de somnifere, s-a asezat pe pat şi a murit.
A găsit-o, in zori, menajera.
Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu s-au cunoscut la mijlocul anilor 1950, in Bucuresti. El era înca un poet putin cunoscut. Ea era vedeta Bucurestilor, balerina la Operă, cu studii de balet la Moscova si Leningrad, curtata de Bodnaras si Maurer, prietena cu Tanti si Lica Gheorghiu, fiicele lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
El locuia in gazda la un balerin – asa a intalnit-o. A făcut o pasiune pentru ea. Pasiunea a devenit reciproca.
Nu a fost doar atat.
La inceputul anului 1957, Doinas era condamnat la puscarie politica. Motivul: nu denuntase un coleg de la revista „Teatru“, care vorbea despre extinderea revolutiei maghiare in România. A fost eliberat in februarie 1958 – in soapta, se vorbea ca eliberarea sa, dupa un an, nu ar fi fost straina de influenta lui Irinel Liciu. Balerina s-ar fi folosit de prietenia cu fiicele lui Gheorghiu Dej pentru a-l smulge pe Doinaş din temnita.
Viata lui Doinas a continuat intr-un apartament din Piata Unirii, in centrul Caputalei, alaturi de o femeie frumoasă si celebra.
Doinas povestea intr-un interviu, la TVR: „Ani de zile, dupa casatorie, am fost print consort. (…) Aveam interdictie de a publica si toate usile imi erau inchise. Mergeam sa imi astept sotia la Opera, dupa repetitii, iar portarul ma striga «domnul Irinel»“.
Irinel Liciu era in culmea gloriei. Primise titlul de Artista Emerita.
Trec anii – si, depostriva, interdictia, pentru Doinas, de a publica. Vin în serie: primul volum de poezie publicat, prima traducere, primul premiu al Uniunii Scriitorilor, apoi premii internationale, medalia Goethe pentru magistrala traducere a lui “Faust”. Doinas calatoreste in Franta si Germania. Ii intalneste pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu. Il intalneste pe Cioran in mansarda sa pariziana.
Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas raman impreuna. O mare iubire.
Dupa decembrie 1989, Doinas devine membru al Academiei Romane.
Alexandru Paleologu si alte personalitati ale lumii culturale romanesti il propun, in 1992, pe lista pentru Nobelul literar.
Intra in politica si in perioada 1992-1996 este senator al Romaniei. Admite, insa, la final: „calitatea mea de senator e nesatisfacatoare“.
Primeste premii literare si distinctii, conduce revista „Secolul 20“.
Se schimba secolul si Mileniul.
Doinas schimba numele revistei pe care o conduce – din „Secolul 20“, in „Secolul 21“. Urmeaza cancerul. Isi da seama că moare.
Intr-un discurs public, intr-un ianuarie, de ziua lui Eminescu, spunea:
„E acest vers eminescian care, pentru mine, continua sa fie un miracol al limbii romane si al poeziei, in general, pentru ca el se compune din trei verbe, plus un adverb de timp, adica din patru abstractiuni:
«Nu credeam sa-nvat a muri vreodata»”.
Cand si-a dat seama ca Doinas va muri, Irinel Liciu a realizat ca si ea va muri – spunea deseori ca nu i-ar putea supravietui. Si, nu i-a supravietuit.
Pentru Irinel Liciu, Partiarhia Romana a dat dezlegare sa fie inmormantata crestineşte, in pofida suicidului.
Sunt inmormantati in cimitirul Bellu.
Gabriel Popescu – marele balerin, partenerul de scena al lui Irinel Liciu – s-a intors din exil si le-a făcut un mic monument. Acum, Gabriel Popescu este inmormantat alaturi de Doinas si de Irinel Liciu.
“Gestul lui Irinel Liciu mi se pare cutremurator de frumos.
Toata lumea stie ca sinuciderea e un foarte mare pacat. Risti sa nu te mai intalnesti dincolo cu cel iubit. Eu cred, insa, ca Dumnezeu e mai destept ca noi.”
(Alexandru Paleologu)
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.
(…)
Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau …
(…)
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul …
(Stefan Augustin Doinas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu