POSTUL MINŢII

The Age of Wisdom / My 50th Upload!, a photo by Tomasito.! on Flickr.

POSTUL MINŢII - "Învăţături ale Călugărului Mihai Neamţu" îngrijită de
Anton Horia Gheţianu (Ed. Dacia).
"Tăcerea ţinută în mod conştient i-un post al minţii, mai puternic decât un
post obişnuit. Creşte foarte mult puterea voinţei, puterea de a îndura,
liniştea interioară, creşte enorm stăpânirea de sine, cunoaşterea perfectă
a sinelui şi a apropelui nostru", spune călugărul Mihai Neamţu în aceasta
carte minunată (din care şi preoţii ar putea culege roade spirituale
frumoase dac-ar studia-o). Există şi oameni care ţin postul minţii perioade
îndelungate, dar aceia sunt, deja, instruiţi spiritual.
Călugărul Mihai Neamţu recomandă oamenilor de rând două ore de post al
minţii pe zi, eventual persoana care ţine postul să-şi anunţe anturajul în
legătură cu această practică. Cei care reuşesc să ţină un post al minţii,
adică să se abţină conştient de la a vorbi, îşi conservă energia, înainte
de orice. Consumăm energie vorbind, adesea inutil, doar pentru că ne simţim
obligaţi să facem conversaţie, iar alţii ar vrea să vorbească la nesfârşit,
inclusiv la telefon, din pricina incapacităţii inconştiente de a suporta
singurătatea. Să vorbim doar ca s-auzim zgomot, să rostim chiar cuvinte cu
energie puţină sau toxică, distructivă, să vorbim doar pentru că orgoliul
ne cere să ne prezentăm ca nişte oameni inteligenţi nu-i decât un mod de e
consuma energie, fără să ştim asta. Tăcerea ne ajută să ne concentrăm la
lucrurile cu adevărat importante, ne fortifică atenţia, ne linişteşte
mintea, ne ajută să devenim mai buni observatori ai realităţii, ai lumii,
"să ne controlăm furia, iritabilitatea şi multe alte emoţii", cum spunea
părintele Mihai Neamţu. Aşadar, postul minţii ne-ar putea dărui puterea de
a ne controla emoţiile negative, de a le observa mai atent în noi înşine, a
le recunoaşte şi a reorienta energia economisită prin postul de vorbire
către restructurarea interioară de care avem nevoie. Oamenii care vorbesc
prea mult maschează sub această tendinţă o teamă de singurătate, o rezervă
în a se cunoaşte pe sine, un fel de fugă de sine; toate astea ar putea
dispare prin practica sistematică (fie o dată pe săptămână, fie o oră sau
două pe zi) a abţinerii de la vorbire. Postul minţii ne face conştienţi de
conţinutul minţii noastre şi de ce are nevoie de schimbare, îmbunătăţire şi
transformare-n propria minte. În timp, devenim conştienţi de puterea
gândurilor şi cuvintelor noastre, si, mai ales, de faptul că stările
interioare, precum şi cea care ne ajută să practicăm tăcerea, se transmit
şi celor din jur.
Devenim mai liniştiţi, mai responsabili, mai puternici, mai senini şi mai
conştienţi pe măsură ce practicăm postul minţii!