Alin Panc

La 38 de ani, actorul Alin Panc se poate lăuda cu cele mai multe roluri în pelicule cinematografice internaţionale. În ciuda acestui succes, regizorii români îl cam ocolesc.

Foarte prezent în producţii internaţionale (peste 40), în roluri negative, Alin Panc visează să scape de renumele de „băiat-rău". De aceea a produs primul serial exclusiv pentru online, comedia „Alcolo este ţara mea", în care dă replica altui actor îndrăgit, lui Cristi Iacob. Cu mult umor şi sinceritate, actorul vorbeşte despre realizările sale, dar şi despre cum s-a „vândut" celebrului regizor Francis Ford Coppola şi despre experienţele trăite pe platourile de filmare alături de vedete ca Demi Moore, Nicolas Cage, Cuba Gooding jr., Rachel Weisz şi Monica Bellucci.

„Adevărul": Te deranjează statutul dobândit în urma rolurilor obţinute până acum, acela de „actorul rolurilor mici"?

Alin Panc: Sunt actorul român cu cele mai multe roluri în pelicule internaţionale. E adevărat, nu sunt roluri principale, însă merg pe o vorbă în care eu cred foarte tare şi anume că „nu există roluri mici, ci doar actori proşti". Pentru mine, niciun rol nu este mic, toate-s rolurile vieţii mele! Eu, Vlad Ivanof (spre deosebire de mine, are roluri mai puţine, dar mai importante), Emil Hoştină şi Anamaria Marinca suntem actorii români care au obţinut cele mai multe contracte afară. Iar acesta este, categoric, un motiv de mândrie.

Spuneai că anul 2011 este extrem de prolific pentru tine. De ce?

Pentru că anul acesta am „împlinit" 40 de producţii, numai în 2011 am jucat în nouă filme. În plus, am realizat cel mai mare vis al meu, un site de scurt-metraje pentru independenţi şi particip la o super campanie prin care cu mic cu mare vom redescoperi identitatea naţională.

Nu e un paradox faptul că joci în atâtea pelicule străine, iar regizorii din România te ocolesc?

Poate-s eu prost actor. Americanii, francezii, italienii mă vor, ei nu. Asta este. Dar am ambiţie, până mor, vor apărea monede cu mine. Ce să zic, cu câteva excepţii, regizorii români se cam sperie de mine. Un paradox sau, dacă vrei, ceva inedit. Asemănător cu faptul că am cele mai multe roluri negative, deşi iubesc la nebunie comedia.

De ce numai roluri negative, te-au ales regizorii în astfel de roluri sau doar la aceste casting-uri ai participat tu?

Acestea mi s-au distribuit, aşa s-a întâmplat. N-aş putea să spun exact motivul pentru care regizorii mă văd băiat-rău.

Şi-n viaţa reală cum eşti?

Pâinea lui Dumnezeu... Am fost măgar, dar nu mai sunt. Sunt un om ok.

Apropo de regizori, ai lucrat cu mari regizori, cu Franco Zeffirelli şi Francis Ford Coppola. Cum au fost experienţele acestea?

Am visat să joc în filme regizate de Francis Ford Coppola şi Franco Zeffirelli. Povestea cu Coppola stă cam aşa - pe la 20 de ani, am dat un interviu în care am vorbit despre cele mai mari dorinţe ale mele. Spuneam atunci că aş vrea ca până la 27 de ani să mă ştie lumea. Să fim oneşti, actor te faci ca să te ştie lumea, nu din alt motiv. Cine zice că nu e aşa, minte. Asta este vanitatea noastră a actorilor, noi suntem histrionici. Revenind, am zis că dacă până la 27 de ani nu mă ştie lumea, mă las, mă las de meserie! Şi am mai zis că vreau să lucrez cu trei mari regizori, cu Zeffirelli, Coppola şi Scorsese. Mai urmează Scorsese. Şi o să se întâmple şi asta. Va fi aşa cum a fost şi cu Coppola. Prin '95, am scris un scenariu împreună cu o prietenă de-a mea, care se numea „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", pe care i l-am trimis. Cu ce film a venit el în România? Cu „Tinereţe fără tinereţe", filmul ecranizat după nuvela cu acelaşi nume a lui Eliade. Când ne-am întâlnit, nu i-am zis că-mi plac filmele lui, că asta era clar, ci am vorbit despre vinuri, el fiind mare podgorean. Apoi, într-o doară aşa, i-am zis că vorbesc mai multe limbi străine, printre care şi germana. M-a pus să zic ceva în germană. I-am zis „Ja, gut, schnell... am minţit!" Asta era tot ceea ce ştiam. A început să râdă. Ce mi-a dat să joc? Ei bine, un rol de neamţ! L-am jucat pe Hans. Am primit reproşuri ulterior de la nişte unii de la o revistă din România. Dar ei nu ştiu că actorii se vând cum pot, chiar şi printr-o minciună! Asta este, din păcate nu ne-am născut în America, aşa că trebuie să facem şi din astea din cauza sistemului.

Care este cea mai tare producţie în care ai jucat?

„Ghost Rider 2", filmul cu cel mai mare buget în care am jucat. M-am îngrăşat 9 kilograme perntru o superproducţie, în care joc alături de Nicolas Cage şi a cărei premieră este aşteptată în România anul viitor. Ar mai fi „The Whistleblower", în care am jucat cu Rachel Weisz şi Monica Bellucci, prietenele mele. Apoi lungmetrajul american „Buraku", prezent la Festivalul internaţional de la Toronto.

Dar întâlnirea care te-a marcat cel mai profund până în prezent?

Cea mai tare întâlnire a fost cu James Rebhorn, cu Jonathan Hyde şi cu Chevy Chase. Eram la coadă la masă, cu tava-n mână, aşteptam să-mi iau de mâncare. În 2000 se întâmpla asta. M-am întors şi, când i-am văzut în spatele meu, mi-a căzut tava din mână... n-am mai putut vorbi. În stânga mea era Quincy Jones... mi-am zis «Sunt la Hollywood acum!» Am stat la masă cu Chevy Chase, am râs mult, super băiat! Am vorbit despre Al Pacino şi despre Michael Jackson. Ştii, acum mi se par oameni normali şi chiar sunt aşa. Dar atunci, venit de la Zalău, mi se părea ceva de domeniul fantasticului.

Ai rămas prieten cu vreun actor celebru?

Da, mai ţin legătura cu Brandon (Jason Priestley) din „Beverly Hills 90210", cu Jonathan Hyde care, când m-a cunoscut, a zis: «Mamă frate, aşa nebun n-am mai văzut în viaţa mea!»

Dar cu fetele? Ai fost coleg de platou cu Demi Moore, Rachel Weisz etc. Cum sunt ele, despre ce aţi vorbit?

Cu Demi Moore am vorbit despre câini. Amândoi suntem pasionaţi de câini, iar ea ştia o mulţime despre rasa câinelui meu - filla brazili. O tipă simplă, extrem de relaxată, nu are nimic studiat, pretenţios, preţios. Niciun puseu de vedetism! Şi cu Rachel Weisz a fost o întâlnire plăcută. Este amabilă, are mult bun-simţ, am vorbit cu ea chestii strict profesionale. Nu prea lăsa loc de glumiţe, părea foarte serioasă, la locul ei aşa.

„Interzis Animalelor" este un scurt metraj în care joci şi la al cărui scenariu ai contribuit alături de Cristi Iacob. De unde chestia asta cu scenariile?

Eu am ideile, Cristi Iacob le scrie. Am vrut să fac eu tot, dacă românii tot nu prea mă iau pe mine în filme. Eu vreau să fac comedie şi de aici şi „Alcolo este ţara mea", unde am un rol perfect, acela de beţivan, beţivanul Narcis.

Ai participat la vreo premieră până acum?

Nu. Anul viitor, în februarie, voi merge în SUA. Sunt invitat la premiera „Ghost Rider 2", în Las Vegas.

Ai făcut şi teatru. De ce ai renunţat?

Am făcut, am jucat la Nottara, la Bulandra, la Naţional... eu am şi Şcoala de Actorie. Am avut o carieră strălucită în teatru, dar am renunţat căci îmi trebuiau bani. Iar din teatru abia ai ce mânca. Nu o să-ţi iei niciodată mai mult de două perechi de şosete de firmă pe an! De asta am făcut şi un site, www.filmuletz.ro, fix pentru oamenii care vor să facă ceva, pentru independenţi, un site dedicat de scurt şi medii-metraje româneşti, ce nu au unde să fie văzute. Ca o alternativă la televiziune, aici se difuzează primul serial din România făcut exclusiv pentru web. Am postat deja primele episoade, astăzi intră episodul al treilea. Serialul se numeşte „Alcolo este ţara mea" şi arată momente din viaţa unor beţivi. Totul este foarte comic. Asta din cauză că nu-mi dă nimeni să joc comedie. Până-n iarnă voi urca pe site peste 100 de filme. Totul gratis. Sunt doar producţii româneşti, semiprofesionale, nu din acelea făcute pe scaun, acasă-n baie. Va fi şi un concurs de scurt-metraje, câştigătorului urmând să-i produc filmul.

Un alt proiect ambiţios despre care am citit este şi campania propusă de Asociaţia pentru promovarea istoriei României. Despre ce este vorba?

Personajele şi personalităţile din istoria neamului nostru sunt modernizate pentru a ajunge mai uşor în memoria colectivă. Mihai Viteazul, spre exemplu, este un erou de benzi desenate, despre care copiilor le va veni mai uşor să afle. Eroii noştri sunt trendy, au o imagine nou-conturată, care păstrează trăsăturile-cheie. Refăcându-le imaginea, aducându-i în prezent, copiii vor vrea să se joace cu Mihai Viteazul, cu Ţepeş etc. Apoi mai există o altă categorie, eroii de basm - cei care concurează cu eroii din America, cu Batman, Spiderman etc. Astfel, copiii se vor întoarce înapoi, la valorile naţionale mai simplu ca niciodată. Harap-Alb, Greuceanu, Făt-Frumos, Prâslea cel Voinic, Setilă, Lungilă... Apoi urmează categoria haiducilor. O gaşcă mare de haiduci, despre care românii nu prea mai ştiu. Vreau să facem piese de teatru prin şcoli, totul ca să ne ducem înapoi, la esenţă, la identitatea noastră. De ce să avem modele de afară, de ce să nu mai vorbească nimeni despre oameni care chiar sunt exemple şi sunt ai noştri? Nu e nimic politic, nimic naţionalist, nu va cădea în latura aia penibilă a patriotismului mizer. O să dezvoltăm o adevărată industrie aici. E o campanie la care ţin foarte mult, pe care o iubesc! www.romaniaistorica.ro este site-ul unde există toate detaliile campaniei. Mai vreau să fac Muzeul Naţional Dacic.

Care-i cea mai mare realizare a ta?

Faptul că anul acesta m-a văzut lumea în America în trei producţii diferite, ar putea fi un răspuns. Dar cea mai importantă realizare a mea este, categoric, filmuleţul acesta. Scurt-metrajul despre care am povestit. Pentru că l-am făcut fără sprijin financiar, pe puterile mele şi mi-am dat seama că lumea mă iubeşte. 20 de oameni au venit alături de mine să producem serialul. Au venit pentru că mă iubesc, mă respectă, fără pretenţii financiare. Asta e o realizare enormă. E o chestie care a depins în totalitate de mine. E ca şi copilul meu!

Cu atâtea apariţii în producţii străine, cum de ai jucat în telenovele?

A fost o etapă, am avut de învăţat, aşa cum înainte, vreme de vreo cinci ani, am dublat desene animate - am fost şi Spiderman şi Superman şi o sumedenie de super eroi după care copiii sunt înnebuniţi. Să mă fi văzut pe mine ca actor înainte de telenovele şi să mă vezi acum, după. Acum joc altfel, în telenovele mi-am antrenat memoria, am ajuns la performanţa de a învăţa pe de rost un text de o pagină în 35 de secunde.

La câte casting-uri ai participat în cei 20 de ani de carieră?

5.000 de casting-uri. Înainte, când eram puşti şi ratam câte un casting, plângeam, îmi dădeam cu pumnii în cap. Acum nu mai am nicio treabă. Ce va să vină, vine.

În ce proiecte eşti implicat în prezent?

Joc în filmul lui Tudor Giurgiu - „Oameni şi melci", particip la emisiuni culinare mai nou, pentru că-mi place să gătesc, mă ocup de site şi mă pregătesc să strâng via. Fac şi eu 30 de kilograme de vin. Apoi vreau o pauză, în iarnă o să mă ocup de mine, de Asociaţie şi de câinii mei - o să-mi pregătesc câinele rasa filla de concurs. Succes!