Cand cititorii lui Plesu scriu mai bine

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Din presa germană

Emmanuel Todd este un important politolog, istoric, demograf şi sociolog francez, printre ale cărui performanţe se numără prezicerea, în 1976, a destrămării imperiului sovietic. Der Spiegel i-a luat, de curînd, un interviu pe tema „primăverii“ arabe din Orientul Mijlociu şi Magreb. Emmanuel Todd e optimist. Al-Qaeda era deja pe ducă înainte ca Bin Laden să fie prins şi executat, ideea unui Islam monolitic şi inapt de schimbare e o construcţie mentală occidentală, tineretul şi femeile emancipate din ţările arabe sînt gata să demonstreze că „excepţionalismul“ musulman (implicînd teza incompatibilităţii sale cu democraţia şi a despotului luminat ca unică soluţie practicabilă în context) nu reprezintă decît un clişeu depăşit. Dl Todd atrage atenţia asupra a trei simptome ale modernizării, evidente în întregul spaţiu oriental şi responsabile de explozia actuală: 1) Accelerarea procesului de alfabetizare (mai ales în rîndul femeilor), 2) Scăderea natalităţii şi 3) Regresul endogamiei, adică al obiceiului de a încuraja căsătoriile între veri primari. Sînt semne ale unei ireversibile schimbări de mentalitate. Individul şi opţiunile sale capătă un prestigiu sporit, autoritatea capului de familie şi – prin ricoşeu – a conducerii politice sînt în scădere. Asistăm la demarajul unei evoluţii care poate fi numită „dez-islamizare“. Asemenea fenomene (cu corelativul decreştinării) au însoţit naşterea democraţiei şi în Europa – e de părere Emmanuel Todd. Teza lui Huntington se dovedeşte, aşadar, falsă. Culturile şi religiile lumii nu tind spre conflict, ci spre omogenizare. Într-o lume globalizată, diferenţele se vor şterge, astfel încît vom întîlni, mai peste tot, acelaşi model politic, acelaşi tip de organizare socială, aceleaşi principii diriguitoare.

În ce mă priveşte, am oarecari îndoieli. Nici eu nu cred în mecanica belicoasă a teoriei lui Huntington. Cred, în acelaşi timp, că, într-adevăr, tineretul arab (care a ajuns să constituie cam jumătate din populaţia musulmană şi care, direct sau indirect, a fost „contaminat“ de civilizaţia apuseană) va avea de spus un cuvînt greu în modelarea noii societăţi arabe. Nu cred însă în decolorarea cvasi-totală a Islamului (cum nu cred nici în decreştinarea europeană, mai curînd un deziderat ideologic decît un fapt statistic), nu cred nici că diversitatea lumii poate încăpea într-un model de funcţionare unic şi nu cred că cele trei simptome ale modernizării menţionate de Emmanuel Todd sînt un soi de „cauze“ ale evenimentelor de-acum. Alfabetizarea, scăderea natalităţii şi reducerea endogamiei sînt mai degrabă efecte ale unei evoluţii surde, care a început înainte de „trezirea“ de azi şi care vorbeşte de o evoluţie (lentă dar organică) a Islamului, şi nu neapărat de o (galopantă) autosuspendare a lui. În sfîrşit, prognoza lui Todd (un mapamond entropic) nu mă face fericit. Dacă totul s-ar topi într-o uniformitate fără forme de relief, într-o standardizare, fără sare şi piper, a tradiţiilor şi moravurilor, într-un „esperanto“ cultural palid şi somnolent, umanitatea ar intra în moarte termică. Prefer un Islam care intră într-un dialog inteligent cu lumea, unui Islam care ar alege să dispară.

*

Un important cotidian german (Badische Zeitung, fondat în 1946 şi acoperind mai cu seamă sudul ţării) publică o recenzie la ultimul volum al lui E.M. Cioran, apărut la editura Suhrkamp. E o colecţie de articole scrise de Cioran în tinereţe, pentru revista Vremea. Articolele în sine sînt, astăzi, greu de suportat: cuvinte calde despre Hitler, isterii legionaroide despre netrebnicia românească (agrementate cu propuneri... radicale) etc. Episodul cu pricina din biografia cioraniană nu e o noutate. Fapt e că, republicate în anul aniversar, articolele în discuţie au efectul unei stigmatizări care nu mai stă să aleagă grîul de neghină. Cioran e „demascat“: e un fel de Heidegger mai brutal, un „duşman al omului“, cum sună titlul articolului din cotidianul citat. George Bernard Shaw a fost ceva mai norocos. Nimeni nu l-a trecut la rubrica „bad guys“, în ciuda articolelor lui în favoarea lui Hitler, sau a apelului adresat, în 1934, către chimişti, cărora le cerea să inventeze un „gaz“, apt să ucidă fără dureri pe cei care parazitează comunitatea, un gaz „uman“. („Invenţia“ a fost adusă „pe piaţă“ de nazism cîţiva ani mai tîrziu.) Dar Bernard Shaw a ştiut să se înamoreze şi de Uniunea Sovietică, ceea ce lui Cioran nu i-a reuşit. Din păcate, din toată tărăşenia iese prost... Eminescu. Articolul cotidianului din Pădurea Neagră îl citează, alături de Mircea Eliade şi Nae Ionescu, printre membrii marcanţi ai Gărzii de Fier! Care va să zică nici măcar gazetarii germani nu-şi mai fac lecţiile cumsecade...

______________________________________

URMEAZA COMENTARIILE CITITORILOR ARTICOLULUI. PENTRU CEI CARE AU APUCAT ACELE VREMURI, VA VINE A CREDE IN CE CHIP CIOPLIT AM CREZUT NOI, CEL PUTIN PANA IN 1990? ACUM, DL. PLESU MACAR INDICA SURSELE SI PUTEM CANTARI CE SI CUM DE CAPUL NOSTRU. VA DATI SEAMA CAT S-A TRADUS FARA GHILIMELE SAU CE INTERPRETATRI NI S-AU IMPUS?



TRIBULAŢII

adăugat de arhigroup la data de 05 Iunie 2011 12:06:59

Nu cred că decreştinizarea europeană (sintagma mi se pare de discutat)este un deziderat ideologic actual, ci mai degrabă un fapt real care are ca explicaţie o evoluţie sincretică şi desacralizantă în primă instanţă prin care creştinismul (ca şi alte religii) încearcă să se acomodeze cu descoperirile ştiinţifice de ultimă oră, rămânând ferm însă în ideea că "tot ce-i ne'nţeles se schimbă-n ne'nţelesuri şi mai mari", deci în credinţa lumii creeate. Ce va aduce viitorul pe această muchie de cuţit a existenţei, rămâne de văzut (poate.. de alţii).
Cât priveşte mica istericală gazetărească nemţească, lăsând la o parte lipsa de informare, poate fi tratată, un pic psihologizant, cu proverbul nostru cu paiul şi cu bârna.

Ba din contra,articolul arata ca ziaristul si-a facut "lectia"

adăugat de solomon la data de 05 Iunie 2011 08:06:07

Dl.Plesu vrea sa ne convinga ca presa libera din Occident e o realitate si un ziarist care face asociatii gresite o face din nestiinta.Adevarul e ca presa "oficiala" din Occident ,ca si cea din Romania in frunte cu Dilema ,este facuta de politruci angajati la propriu si la figurat.Daca iei de exemplu ultimul mare subiect devenit dupa comunism tinta propagandei si a demonizarii vezi uimit cum in mai putin de 20 de ani cei care prin anii 80 erau numiti "freedom figthers",vorbesc despre islamistii care luptau impotriva URSS in Afganistan,au devenit "islamo-fascisti".Cum se poate asta?Pai simplu ,cu articole de genul aluia in care Eminescu e pus in oala cu Cioran,Nae Ionescu,Eliade,adica aplicand reteta mishmasului contand doar rezultatul.O sa se apuce vreun cititor sa verifice cat e de adevarata asocierea sau sa intrebe care e scopul articolului si,eventual,cine patroneaza ziarul,sau macar cine e autorul articolului.Nu.O sa faca asta vreun cititor citind despre "amenuntarea" Islamului?Nu.O sa citeasca pareri despre Islam ale unor mari istorici ai civilizatiilor ca Toynbee,Ott,Nietzsche.Nu.Cu toate astea toti au devenit specialisti in islam si in fascism(asta e ulktima asociere pavloviana care s-a creat) dupa ce au fost specialisti in comunism.Scopul e de a convinge ca traim in secolul de aur al democratiei bazata pe "valorile"credintei iudeo-crestine.G.W.Bush a spus cine nu e cu noi e impotriva noastra (Bush e crestin fundamentalist) dar deviza obisnuita e "ce e bun pentru America trebuie sa fie bun si pentru ceilalti".De aia SUA are peste 700 de baze militare in toata lumea.

Dl. Plesu si "normalitatea germana"

adăugat de Laurie la data de 05 Iunie 2011 05:06:50

"Teza lui Huntigton se dovedeste asadar falsa" suna ca si cum cea a lui Todd ar fi deja dovedita. Eu cred mai curind in Todd dar de fapt fraza ar fi trebuit formulata la modul "s-ar dovedi asadar".

Acum eu nu v-am cosiderat niciodata ziarist, adica cineva capabil sa redea corect un eveniment, sa produca o stire, ci un eseist, where everything goes, s-ar zice. dar nici acolo nu e chiar asa.

Scriati atit de frumos de "normalitatea germana" fata de care mi-am permis sa fiu foarte sceptic. Cazul de fata ma confirma din pacate. Am cautat sursa directa pt a verifica enormitatea cum ca cei trei - Eminescu, Nae Ionescu si Eliade - ar fi fost membri marcanti ai Garzii de Fier. Tare m-ar fi mirat o asemenea incompetenta de la un scriitor german dar ... o alta axioma de-a mea spune ca nu trebuie niciodata subestimata prostia/incompetenta umana. Si asa si e - pe jumatate. Intr-adevar berbecul teuton scrie ca

"Seit 1934 war Cioran wie der Religionsphänomenologe Mircea Eliade, der Philosoph Nae Ionescu und der Dichter Mihali Eminescu Anhänger der rumänischen "Eisernen Garde" Corneliu Zelea Codreanus, jener fanatischen klerikal-faschistischen Terrororganisation, die sich die Erneuerung Rumäniens unter Ausschluss aller Fremdstämmigen und Fremdblütigen, allen voran der "heimatlosen" Juden, zum Ziel gesetzt hatte und politische Gegner liquidierte."

Eminescu contemporan cu Zelea-Codreanu, asta poate doar sa iasa din necunoasterea intregului context cultural romanesc si din chizmirea unor surse disparate fara a avea privirea de ansamblu data de specializarea in domeniu. Pe scurt, rusinos pentru un critic literar.

Ajung acum insa la critica celuilalt critic, recte dl. Plesu. Dupa cum se vede in text, cuvintul folosit pentru a defini relatia celor trei, adica patru, cu Garda e "Anhänger", care inseamna "sustinatori" si in nici un caz "membri" si in nici un caz "membri marcanti" ("Mitglieder").

Acum nu stiu ce sa cred, e vorba de manipulare sau de nestiinta?

Interesant

adăugat de DiS la data de 04 Iunie 2011 08:06:57

Un articol interesant si cu care sint in mare parte de acord. Cu ceva adaugiri: cu tot respectul pe care vi-l port, mi se pare ca romantizati, cu inteligenta naivitate, islamul. Sarea, piperul, traditiile, cultura, moravurile pitoresti nu trebuie confundate cu religia. Uitati, poate, ca islamul sufist, mai blind si mai relativist, este istoriceste slab si oprimat, covirsit de presiunea islamului sunit/wahabist si a celui shiit, preponderente numeric si politico-militar in lumea islamica, si care "versiuni" ale islamului numai moderate nu sint oricum le-am lua. Este extrem de discutabil daca o reforma a islamului e posibila, data relativa ingustime si cruzime a surselor initiale, dar putem intotdeauna spera.

Intr-adevar nu toti musulmanii sint extremisti, probabil o covirsitoare majoritate nu este extremista, doar oameni cumsecade chinuiti de propriul sistem, dar tendinta islamului insusi, bazata pe textele "sfinte" care includ nu numai Koranul ci si aprigele, crudele hadith, este extrema prin natura sa.

Proverbele arabe, bucataria "pakistaneza" (practic cam aceeasi cu bucataria indiana, retele culinare nu sint de distins religios), ospitalitatea beduina, umorul turc, rafinamentul persan... toate acestea au precedat islamul, nu se datoreaza islamului si vor - sa speram - supravietui islamului.

De asemenea, va dau dreptate ca este scandalos cind cineva ca G. B. Shaw, care pare atit de cosmopolit si rezonabil in piesele sale de teatru, este scuzat cu atita usurinta pentru tendintele sale extremiste nescuzabile, pe care faceti bine ca le mentionati.

Asta insa nu e o scuza pentru derapajele triste ale generatiei Noica/Eliade/Cioran, argumentul de tipul "tu quoque" nu este un argument adult. Va multumesc pentru atentie.

flasneta

adăugat de oliver la data de 04 Iunie 2011 06:06:27

Vorba banateanului: fiecare neamt cu tararaiul (flasneta)lui. Fituica locala din orasul Freiburg se adreseaza profesorului de filozofie de la universitatea din localitate , Ludger Lütgehaus rugandu-l sa scrie un articol despre Cioran cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nasterea acestuia. . Dl. profesor , se pare, traieste ca si alti universitari freiburghezi traumaticul stigmat lasat de colaborarea mai mult decat activa cu miscarea national-socialista a rectorului universitatii din Freiburg din anii 30 , marele filozof Heidegger. A face o paralela intre comportamentul marelui filozof aflat la maturitate cu articolele unui tanar student cuprins de admiratie juvenila, este fara indoiala o gresala impardonabila.
A folosi termenul generic de „gazetarii germani” mi se pare insa o gresala la fel de mare ( de, fiecare filozof cu flasneta lui). Nu de mult fostul ministru al apararii din Germania a fost supus oprobiului public dupa ce s-a dovedit ca lucrarea lui de doctorat este un plagiat. S-a retras, se pare, pentru totdeauna din politica. Se intampla si la case mai mari. Care e acum trasatura „poporului german” ? Sunt schmecheri ca noi ati zice. Eu as zice : la nemti orice schmecher isi gaseste nasul.
Ma intreb ce e mai bine? Sa scrii la gazetele romanesti cat de inalta e papura la „nemti” sau cate noduri ai gasit in ea.
Acu cativa ani am fost surprins de vitrina librariei dintr-un sat de munte (Leukerbad- Elvetia) plina cu cartile lui Cioran si Celan. Intrand in vorba cu proprietara librariei am constatat ca aceasta a citit cat cuprinde din opera acestora si , fire sensibila, a rezonat cu pesimismul comun celor doi. ( originii comune dambovitene nu i-a prea dat mare importanta) . Sa fi tras concluzia ca „elvetienii” sunt culti si sensibili?

islam - cioran la tinerete

adăugat de iona la data de 03 Iunie 2011 10:06:38

Interesanta asociere...desi, inclin sa cred, total intamplatoare. Sau poate de la un nivel in sus nimic nu este intamplare...Ceea ce imi pare mie comun islamului si lui Cioran (la tinerete) este radicalismul de tipul "cine nu este cu mine este impotriva mea" (de origine iudaica) radicalizat in versiunea islamica si in legatura directa cu stirpirea necredinciosilor. In cazul lui Cioran radicalismul este dat de inversunarea impotriva neajunsurilor, imperfectiunilor sinelui, vietii, societatii, sistemelor, ideologiilor. Daca gandirea unui om capata, cu trecerea timpului, o patina a echilibrului, in cazul unui sistem conceptual vast si inradacinat schimbarea se produce, cred eu, fie lent si de-a lungul a generatii, natural, pe nesimţite, fie accentuat, cu spirite novatoare, dar nu fara tensiuni.

________________________

SI ACUM SA INCHEI: PAI UN DITAMAI PLESU SE MARGINESTE LA A SCRIE O PASTILA LA FITZUICA SA BUCURESTEANA IN LOC SA SCRIE LA EDITORUL SUSNUMITEI GAZETE GERMANE? SA NU MAI ZIC, CINE SCRIE CARTILE CE STABILESC ADEVARUl? NE-O ARUNCA ASA CA SARMAUA PESTE GARD PE ACEEA CU G.B. SHAW, IAR NOI NE BUCURAM CA LE-A ZIS-O. NUMAI CA ASA CEVA TREBUIE INDREPTATE TOT ACOLO UNDE AU FOST SPUS GRESIT PENTRU PRIMA DATA...

Cat despre Emmanuel Todd, e clar ca Musiu Plesu n-a inteles nimic.  Ce noroc de multi fraieri a avut si el in viatza!