Traducere // Translate

Nelly Miricioiu

sursa: Ziua



Aflam adesea despre performantele sale (neconsemnate de presa, pentru ca era... "fugita") sperand sa o reascultam candva "pe viu". Si a venit, in anii '90, pentru a sustine un concert la Ateneul Roman, ce i-a lasat insa un gust amar, pe care mi l-a marturisit apoi, in 2002, dupa un spectacol cu "Tosca" la Opera Bastille - Paris. "A fost intr-adevar prima oara cand am acceptat sa vin in tara si... a fost una dintre experientele mele de viata - aveam nevoie sa inchid niste dulapuri - am fost multumita ca mi s-a oferit posibilitatea unei emisiuni la TVR, (...) dar trebuie sa spun cinstit ca, desi concertul a iesit foarte frumos, eram emotionata, nervoasa, publicul nu a stiut pe cine asculta si ce asculta si astfel spectatorii au fost destul de 'reci', dar stiti prea bine ca in toate tarile se intampla la fel cu cantaretii care s-au nascut acolo, cu exceptia celor care au niste <> enorme cu care se prezinta (...); romanii nu stiu sa inteleaga, sa recunoasca valoarea noastra, ceea ce nu am inteles niciodata. Cred ca ar trebui sa spun mai curand bucurestenii, cu care totdeauna am avut probleme, poate pentru ca sunt moldoveanca - nu stiu... incerc sa gasesc o explicatie. Dar sensibilitatea mea nu s-a acomodat niciodata cu atmosfera de acolo. Nici la Opera din Iasi nu m-au invitat sa cant, desi eu nu cer niciodata sa fiu platita".

"Este o ironie sa ma invite la Balsoi Teatr din Moscova, iar ai nostri sa nu aiba nici un interes in acest sens. Inteleg ca este multa nefericire in tara, dar mi-ar placea sa fiu angrenata in ceva frumos, umanitar, care sa-i ajute intr-un fel sau altul pe romani. (...) Stiu ca in Romania s-au gasit insa sponsori pentru multi cantareti straini care au venit sa concerteze - sa nu mi se spuna ca nu sunt bani, pentru ca am vazut multi carora li s-a platit enorm! Nu se poate face la fel si pentru o cauza buna? Ca doar nu as veni in Romania sa ma laud - nu am nevoie... (...) Cel mai elegant pentru numele meu ar fi sa se gaseasca sponsori care sa plateasca sala, transportul, hotelul etc., asa cum se face pentru altii. Nu am pretentia unui gaj, ci vreau sa stiu ca sponsorul plateste orchestra si nu-si bate joc, ca se asigura bilete ieftine si ca o parte din suma se doneaza - dar cred ca raman o visatoare... La singura Traviata in care am fost invitata sa cant la Bucuresti, imi amintesc si acum ca era frig, dar la casa de bilete era o coada enorma. Nu aveau un post pentru mine - de fapt nu erau locuri pentru ca toate doamnele care erau casatorite cu membri de partid ocupau acele posturi fara sa faca nimic, iar invidia functiona... Dar le multumesc pentru ca... mi-au facut un mare bine, altfel poate ca nu ajungeam unde sunt si nu ma regaseam ca persoana, nu m-as fi implinit. (...) Dupa '90 am primit invitatii, care insa m-au facut sa ma simt umilita. (...) Bucurestiul nu m-a invitat nici macar acum."

2 comentarii:

Anonim spunea...

O voce unica

Nelly a cunoscut saracia first hand: mama ei s-a angajat bucatareasa la liceul de muzica unde Nelly avea sa absolveasca sectia Canto ca sa-i asigure copilei sale 3 mese zilnice.

Oare cati dintre copiii nomenklaturii (foste si actuale), dotati cu cele mai moderne mijloace didactice, inclusiv preparatori bine conectati, au parcurs, sau vor parcurge, macar un sfert din drumul parcurs de Nelly?

Anonim spunea...

Obrigado por intiresnuyu iformatsiyu