În cârciuma dintre ruine şi balalaica este beată
În noaptea asta ies din mine, voi deveni altcineva
Şi poate, totuşi, voi afla de ce-ntr-o viaţă spulberată
Am fost, cândva, altă femeie care-şi dorea să fie eu.
Doi ochi vrăjiţi, din altă lume, celest, imperial, albastru
Mă strigă ireal, pe nume, îmi sunt şi boltă şi hotar
E poate un destin cu har care îmi mângâie dezastrul
Mi-e milă de acea femeie care-şi dorea să fie eu.
Poate-i un sfânt care coboară cu mine-n cârciuma uitată
Poate definitiv e seară, peste ce n-am dorit să fiu
Acum chiar simt şi parcă ştiu, o încordare de-altădată
Am fost, cândva, altă femeie care-şi dorea să fie eu
S-a frânt coloana verticală a unui ev, în care plâng
Tăcerea asta milenară dă balalaica de pereţi,
Nu te opri, aşa înveţi să sorbi lumina din adânc
Mi-e milă de acea femeie care-şi dorea să fie eu.
Rămâne forţa poeziei, învingătoare în prăpăd,
Rămâne lacrima trufiei, peste absenţa necesară
Şi peste jale este vară, filmul îl ştiu, l-am scris, îl văd
Femeia veşnic amânată va obosi să fie eu.
Ultimele trei mesaje ale poetei
Clara Mărgineanu
Clara Mărgineanu
April 1 at 11:34 AM ·
Cândva, am suferit în această viață și pentru că nu am avut frați sau surori. Când am scris volumul ,, Pariu pe prietenie", la sfârșitul anilor 90, am înțeles ce mare șansă este să îți poți alege marea familie, pe criterii de credință, emoție, empatie, spiritualitate și vibrație comună.
De trei zile, privesc cum trupul meu, pentru a supraviețui, se hrănește cu sângele unor oameni pe care poate îi cunosc, poate nu. Pe unii dintre aceștia, e posibil să nu îi întâlnesc niciodată. Așa cum nu voi afla niciodată, câți frați și surori de sânge am. Sentimentul acesta este cât un poem rupt din inima Cosmosului. Nu mai știu cuvinte de mulțumire.
Fiți binecuvântați, dragii mei, Dumnezeu vă zâmbește! Și ne învață lecții esențiale care justifică suferința și dansează cu frica de moarte.
Inima mea vă face o plecăciune!
Clara Mărgineanu
București, Spitalul Colțea
March 31 at 11:06 AM ·
Omenia va învinge pandemia!
Dragii mei prieteni,
Vă scriu greu, cu mâna dreaptă branșată la perfuzii și transfuzii. Vă rog respectuos, ca în ceea ce mă privește, să luați în seamă doar mesajele postate și semnate de mine. Mesajele dumneavoastră scurte, calde și binevoitoare mi-au fost și îmi sunt oxigen și balsam. Deocamdată, există cantitatea de sânge care îmi este necesară. Așa m-a anunțat domnul doctor. Aseară am făcut prima transfuzie, cu speranța că voi fi aptă să suport tratamentul care se impune. Deobicei, scriu mai frumos și mai poetic, acum, respirația în sine mi se pare un poem. Și cântecul Sirenelor de pe Salvare, noaptea, transferată între spitale... În acord cu felul meu de a fi, nu aș fi cerut, vreodată, ajutor pe Facebook. Așa m-a sfătuit Părintele Alexandru (de care fac ascultare), să scriu, să cer ajutorul... Așa am făcut și ce a urmat a fost o revelație a binelui din oameni...
Acum, inima mea vă face o plecăciune. În aceste vremuri scoase din minți, cred că întrevăd o posibilă soluție: Omenia va învinge pandemia!
Omenia, altruismul și generozitatea dumneavoastră v-au anihilat propriile neliniști și spaime. V-ați grăbit să mă ajutați. Acum, pe mine, altădată pe altcineva. Spirala binelui. În aceste gesturi, zâmbește Dumnezeu!
Trimit către fiecare, iubirea mea!
Clara Mărgineanu
Spitalul Colțea, 31 martie
March 29 at 1:10 PM ·
Buni și dragi prieteni,
Nu v-am împovărat niciodată cu postări despre lupta mea cu boala, nici despre nevoi, spitale, suferință... Am încercat să vă ofer poezii, cântece, cărți... Acum, însă, sunt într-o situație limită. Am nevoie urgent de transfuzii cu sânge și aștept de câteva zile bune pe un pat de la Spitalul Colțea. Se pare că nu sunt rezerve suficiente de sânge... De aceea vă rog respectuos, vă rog omenește și creștinește, ca, în măsura în care vă stă în puteri, să donați sânge, specificând că este pentru mine. Știu că trăim vremuri cumplite. Știu că nu vă este simplu să faceți acest act de donație... Această încercare este tot ce mi-a rămas de făcut, în disperarea de a avea nevoie de transfuzii... Vă mulțumesc și vă cer iertare dacă am adăugat un strop de tristețe, duminicii dumneavoastră! Cu Dumnezeu înainte!
Vă asigur de dragostea și recunoștința mea,
Clara Mărgineanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu