Ilinca Bernea: Obscenitatea cochetariei culturale

Nu cred în minoratul și majoratul culturilor, ci în obscenitatea cochetăriei culturale, care e ignoranță deliberată, profesată ca virtute. Nu e nimic admirabil în a cosmetiza existența, în a idiliza și parfuma și ascunde sub preș lucrurile care nu sunt demne de un goblen cu fluturi și maci. O cultură adăpată cu mostre de idealitate infantilă, plină de eufemisme, care refuză să vadă și să știe și care îi ține în față lumii o oglindă cosmetizantă este maculatură. Ignoranța în sine e mai acceptabilă decât comoditatea și cochetăria celor care aleg să întoarcă ochii. Un mod de a te raporta la viață ”cool” sau pudic sau idilizant este un sacrilegiu la adresa a tot ce înseamnă condiție biologică. O ființă muritoare, expusă angoasei și durerii merită o conștiință care să o vegheze.
O cultură care livrează doar paliative și sedative, care e oarbă la sărăcie, la durere, la nefericire și la toate temele majore: frica, foamea, disperarea, singurătatea, violența, sexualitatea extremă, teroarea de a înfrunta boli incurabile este, nu minoră, ci una de fufe sclifosite.

Din ce în ce, exigențele divertismentului au ajuns să monopolizeze circulația formelor de comunicare onestă. Doar știința mai ține piept epidemiei de eufemisme. Abstracțiile și teoriile sunt și ele tot produse culturale cosmetice, tot modalități de a sublima și decanta lucruri pe care cei mai mulți nu se încumetă să le privească în față.
E foarte ușor să emiți osho-isme când n-ai vizitat nici un spital de psihiatrie și nu ai stat de vorbă cu vrun un nemâncat în carne și oase, cu vreun fost heroinoman, cu vreo femeie care a trăit cu un sadic.
Indignarea e o muncă de birou.
Revolta organizată sub formă de agendă socială e o glumă.
Singurul lucru care chiar ajută e păsarea.
În loc să ne servim pe tavă mostre de gândire magică, mai bine am învăța să ne privim în ochi.
Măcar atât.

  IB