In plina vara, intr-o zi
de iulie chipul meu a devenit altul. Era un chip al memoriei mele.(memoria
femeilor seamana cu acele mese de cusut de demult. Are sertare secrete care
raman inchise pentru totdeauna). Acel chip fusese al meu cu cateva secole in
urma. Era un chip neted, senin, zambind neincetat unor replici auzite sau
inchipuite care imprumuta stralucire din lumina zilei. Seara, tarziu, cand
singuratatea se simtea la ea acasa, chipul meu de iulie se ascundea fara voia
sau stirea mea in acel sertaras inscriptionat cu culoare sidefie si facea loc
celuilalt chip, neschimbat, cunoscut de toti in care lacrimi scrijelisera din
plin obrajii si toate liniile din palma se asternusera pe el.
Era ceva revoltator si
inadmisibil si indecent; nu mai puteam sa ies in lume cu acel chip de zi, in
care fiecare recunostea in el ce voia: tinerete nepotrivita, sperante ridicole,
zambete adolescentine; ce-ai facut, ai vreun secret, urmezi un tratament, ti-ai
vandut sufletul pentru o farama de tinerete?
Si ce era mai ciudat este ca nu-mi pasa, ca starea de bine ma inunda si
ma apara de orice ironie, de orice privire incarcata de malitie sau repros. La
ore tarzii, insa, tristetea ma invaluia profund.. nu aveam unde sa indrept o
asemenea senzatie, unde sa o incui ca sa scap de ea. Nu avea nici forma, nici
greutate, nici nu ma puteam infasura in ea. Era asemenea vantului ce trecea pe
langa mine. Cu timpul m-am obisnuit cu chipurile mele diferite cu compensarile
dintre starea de zi si starea de seara tarzie. Imi rascumparam tristetile cu o
mare nevoie de a iubi si imi plateam imprudenta de a fi deschisa spre orice
bucurie posibila cu amaraciunea ca nu ma puteam opri la atat.
Si a trecut vara.
Intr-o zi de septembrie, in plin soare m-am hotarat: mi-am desprins chipul de
pe fata si l-am ascuns intr-un sertar inaccesibil si a fost un noroc sa am un
chip de rezerva cu care sa ies in lume, unul cunoscut lumii, asezat si
intelept. Acesta a devenit chipul meu septembrional de demult si printre riduri
privesc acum cu calm si regasit echilibru autumnal, fara repros, fara regret
oglinda tanara din vara. Acum toate cele s-au asezat la locul lor. Ce voi face la noapte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu