Cacoyannis si Euripide: Ifigenia in actualitatea politica

Filmele sunt de altfel mituri: Ne permitem sa zburam peste timp si spatiu si camera ne permite sa vedem un om drept in fata si sa-i simtim sufletul. Miturile incearca sa aduca sens lipsei de sens si sa impuna ordine in haos si in moarte. Ultima parte a Trilogiei troiene a lui Euripide, Ifigenia, primele doua fiind Electra si Femeile din Troia, a ilustrat cu ajutorul regizorului grec Michael Cacoyannis, actualitatea sau chiar modernitatea comentariului politic apartinand autorului tragediei. Miturile sunt atemporale si marele tragedian grec  intra si scormone in partea cea mai inselatoare, mai delicata sau daca pot spune, mai fragila a mitului. Acesta descrie lectii grele, dure invatate din suferinta si cum o persoana care abuzeaza va suferi la randul sau.

 Ifigenia ne da ocazia sa vedem care este relevanta miturilor pentru timpurile moderne. Euripide, cu sau fara voia sa, reuseste sa lumineze intunericul prezent. Atrocitatile din fosta Yugoslavie, razboaiele tribale din Africa, rezistenta impotriva imperialismului perpetuat in Irlanda, razboaiele civile din Grecia,  dar si terorismul cu razboaiele lui concomitente, toate isi gasesc o rezonanta in productiile moderne ale pieselor lui Euripide. Miturile capteaza adevaruri constante care transced capriciile circumstantelor specifice. Miturile sunt cele care dezvaluie suferinta umana inglobata in schimbarile politice sau cosmice.

Filmul poate fi o parabola. Ne gandim ca poate au existat sau exista cazul unor presedinti care creaza o criza internationala ca o diversiune la scandalul privind viata sa privata care ar putea conduce la suspendarea sa. (Nixon, de exemplu). Daca o tara e destul de puternica ar putea bombarda unde doreste sub pretextul depistarii terorismului. Daca o tara e destul de bogata incat orice alta putere sa si-o doreasca drept colonie, atunci orice pretext cum ar fi adapostirea in acea tara a unei sotii adulterine poate constitui o justificare morala a unui atac armat major. Cauzele sustinute a fi reale sunt intotdeauna credibile sau au acest aer de autenticitate.
Ifigenia arata un tata care accepta sa-si sacrifice propria fiica din dorinta de putere; aceasta e doar o varianta a faptelor reprobabile, inumane, posibil a avea loc motivate de dorinta puterii. Puterea celor fara de putere are rolul doar de a arata realitatea din spatele mitului si poate speranta ca aceasta revelatie va inspira o schimbare.Cacoyannis recurge la un clasic cu probleme universale pe care le aduce intr-un moment istoric particular.
Exista asemanari intre filmele lui Cacoyannis si piesele lui Euripide.  Ei arata o lume extinsa in care barbatii pot fi batbari. Noii eroi sunt de fapt femei, sclavi, si copii si de multe ori eroismul lor consta in gradul lor de suferinta in calitate de victime. Amandoi dezvaluie dialectica puterii. Euripide era un critic al societatii sale si de aceea dramele sale nu erau opera populare.  Se pare ca in timpul ambilor creatori critica situatiilor sociale nu era deloc apreciata in tarile si in timpul lor. Putem accepta adevarurile lor universale doar daca nu simtim presiunea politicilor curente. Ambii au parasit la un moment dat Atena din motive ce tineau in substrat de o democratie imperfecta. Ambii erau un fel de tauni socratici.

Cacoyannis a fost intotdeauna interesat de puterea femeilor-de a suferi si de a schimba. El uraste ipocrizia, in special a celor puternici manifestata fata de cei slabi. Aceste doua interese sunt aliniate cu relatiile structurale dintre adevaruri larg acceptate si realitatea contingenta: femeile (si tarile mici) sufera in modul lor propriu de manifestare in timp ce barbatii recurg la reguli in general impersonale de dominare. De altfel el exprima intr-un interviu ca gradul de stilizare a filmelor sale este dictat de impactul emotional pe care il sconteaza. Nu doreste sa umple de lacrimi ochii spectatorilor ci sa le atinga inimile, sa-i socheze si sa-i emotioneze.  Asa ajunge la un soi de experienta cathartica. De exemplu, Aristotel il considera pe Euripide a fi  cel mai tragic dintre tragedienii greci. De altfel ambii, si Euripide si unicul regizor care l-a putut reda pe acesta in intreg tragismul sau,  aduc lacrimi atat pentru victime cat si pentru spectatorii insisi.
Ifigenia este un studiu al victimei iar Cacoyannis este un maestru in a arata ce simt victimele. El adauga un prolog in care un cerb este impuscat. Camera ne permite sa impartasim perspectiva cerbului, vedem copacii cum se invart in jur, si sangeram la randul nostru. O secventa similara mai tarziu in film, proiecteaza paralela dintre cerb si Ifigenia; ea este vanata in padure precum cerbul si noi impartasim iarasi perspectiva ei.. Regizorul reuseste sa capteze teroarea victimei inocente El sugereaza contradictia dintre violenta rationalizata- noi trebuie sa omoram copilul ca sa trecem cu success peste razboi, adica ceea ce oameni cred ca justifica actiunile lor – si sensul suferintei victimelor si crimele comise impotriva umanitatii.

Euripide ne-a aratat clar care e pretul razboiului: proprii nostrii copii. O tara intotdeauna isi trimite proprii copii sa lupte in razboaiele ei. Acceptul lui Agamemnon de a-si sacrifica fata este in nota obisnuita a oricarui lider care declara razboi. Doar ca la inceput ei isi imagineaza ca tragediile razboiului vor lovi pe altii iar mortile ce se vor plati tribut nu vor fi ale lor sau ale copiilor lor.. Vechiul dramaturg grec ne pune moartea direct in fata ochilor; Clitemnestra realizeaza obscenitatea deciziei grecilor sa-i omoare fata si declara ca aceasta crima reprezinta alegerea rea. Calchas este singura sursa a oracolului si oracolul a oferit o sansa: viata fiicei lui Agamemnon sau Victoria.. Tatal, desi indurerat  a optat pentru victorie si pe masura ce trecea timpul cu atat mai putin era capabil sa-si schimbe hotararea.  Cand armata a auzit despre cererea oracolului,  era deja prea tarziu ca sa-si mai schimbe hotararea-revolta soldatilor l-ar fi desfiintat - iar cand Agamemnon a incercat sa se scuze in fata Clitemnestrei invocand ca intreaga familie ar putea fi omorata, poate avea dreptate. Mai devreme el ar fi avut o sansa. Amandoi, atat el cat si fratele sau Menelaos si-au dezvaluit slabiciunea, unul pentru putere, celalalt pentru o femeie. Euripide demasca barbatii si ii arata schimbandu-si pozitiile, inversandu-si rolurile in privinta acceptarii sacrificiului Ifigeniei. Acestia sunt exemplele de corupti ale lui Euripide.


Razboiul a fost un profesor aspru ... Pentru a se potrivi cu schimbarea evenimentelor, a fost nevoie ca si cuvintele sa-si schimbe sensurile obișnuite. Ceea ce se  obisnuia sa fie descris ca un act de agresiune este acum considerat drept curajul pe care ne-am astepta sa-l gasim la un membru al unui partid; sa se gandeasca la viitor si sa astepte era doar un alt mod de a spune despre cineva ca era un las; orice idee de moderatie a fost doar o incercare de a deghiza un caracter inuman; capacitatea ca toate partile implicate sa inteleaga o intrebare a fost de regula total improprie actiunii. Entuziasmul fanatic a fost semnul caracteristic unui om adevarat si ideea de a complota pe la spatele unui dusman a fost o forma de aparare perfect legitima. Oricine profera cu violenta era intotdeauna considerat de incredere, si oricine care a obiectionat a devenit un suspect.  A complota cu succes parea un semn de inteligenta, dar si mai inteligent era  sa vezi cum se naste un complot... Relatiile de familie au fost o legatura mai slaba decat apartenenta la un o partid, deoarece membrii grupului erau mai pregatiti sa mearga pana la capat indiferent de motiv

Acesta este modul in care functioneaza Calchas și fiii lui Atreus, așa cum este ilustrat in Iphigenia la Aulis a lui Euripides. Este totodată tipul de politică care a avut loc intre Grecia, Cipru, America si turci.Inca grecii traiesc cu consecintele acestei dezastruoase politici de manevrare a puterii. Este tipul de negociere care conduce la atat de multe razboaie. Un motiv politic prevalează in fata justiției. Aceasta este povestea Ifigeniei.

Cacoyannis isi face filmul mai uman printr-o poveste de dragoste (love story) si introduce un fermecator Ahile, in locul egocentricului puritan pe care il gasim in Euripide. Cacoyannis ii face pe toți tinerii sai mai atragatori. Orestes este mai fermecator si mai hotărât, iar Ahile este acum un iubit indragit. Ochii lui o intalnesc incet-incet pe Ifigenia, si este dragoste la prima vedere. Presupun ca Cacoyannis crede ca intr-un film popular trebuie sa existe o poveste de dragoste. Se adauga multe dintre remodelarile franceze ale tragediei grecești, precum cele făcute de Racine în Phèdre..

Sunt multe lucruri care se pot face cu camera de filmat și care nu se pot exprima prin cuvinte, si astfel se fac modificari. Discursul egotist pe care il tine Achilles in fata Clytemnestrei, sustinand ca a invatat cum sa fie temperat in infrangerile si bucuriile sale, este tăiat. Oare ce s-a intamplat cu Achilles, a carui manie a generat Iliada lui Homer? Cel al lui Euripides ii spune Clytemnestrei cand aceasta ii cere ajutor, "Nu ma cauta, te voi cauta eu" si o sfatuieste sa se inteleaga cu Agamemnon. El arată ca principala preocupare pe care o are nu este ca fiica ei urmeaza sa moara, ci ca nu a fost consultat in prealabil. De aceea se consideră insultat. Toate acestea sunt eludate de Cacoyannis, care ne arată un Achilles tanar, curajos, dispus sa lupte pana la moarte pentru dragostea lui.

Retin ca mesaj politic valabil: Daca ca lider (om politic) propui unei armate (electorat) bogatie (atacarea Troiei) atunci trebuie sa te tii de cuvant. Pana in acel moment trebuie sa eviti cu orice chip momeala poporului cu imbogatire daca stii ca acest lucru inseamna moarte, tragedii multiple, dezastre neinchipuit de greu de suportat. Liderul are constrangeri majore, cele familiare neintrand in categoria de maxima atentie. Razboiul trebuie evitat ca prima optiune.Acestea sunt lectii valabile in antichitate, valabile si acum, dupa 40 ani de la aparitia Ifigeniei lui Cacoyannis.

                                                                                                                                        G.N