Traducere // Translate

Giuseppe Ungaretti si Maurizio Ferri



In 1970 Giuseppe Ungaretti a plecat putin din Italia; A ramas poezia lui in inima italienilor si nu numai. A aparut ceva mai tarziu Maurizio Ferri care a preluat spiritul poeziei sale si l-a transformat in imagini (sau tablouri?) impresioniste..

Asfintit


Trandafiriul cerului
trezeşte oaze
nomadului iubirii


Acuma vântul


Acuma vântul a devenit tăcut
Şi tăcută marea;
Totul tace; dar strig singură
Strigătul inimii mele,
Strigăt de iubire, strigăt de ruşine
Al inimii mele aprinse
De când te-am privit, iar tu te-ai uitat la mine
Şi nu mai sunt decât un lucru nevolnic.


Strig şi inima-mi arde fără de pace
De când nu mai sânt
Decât un lucru părăsit, în ruină.


Asta-seara


Balustradă de briză
pentru a sprijini astă-seară
melancolia mea

Casa mea


Surpriza
după atâta vreme
a unei iubiri


Credeam că am risipit-o
prin lume

Covor


Fiecare culoare se revarsă și se potolește
în celelalte
Mai singură spre-a fi când o privești.

Cutreier


În nici o parte
a lumii
nu mă pot
aşeza


În orice
nou climat
mă simt
lâncezind
pentru că
o dată
cândva i-am fost
obişnuit


Şi mereu mă-ndepărtez de el
străin


Născându-mă
întors din epoci
prea-ndelung trăite


Să te bucuri de-un singur
minut de viaţă
esenţială


Caut o ţară
Inocentă


Dimineata


Mă iluminez
de nemărginire.


Frati


Din ce regiment sunteţi
fraţilor?


Vorbă cutremurătoare
în noapte


Frunză abia mijită


În văzduhul zbuciumat
involuntara revoltă
a omului ce-şi constată
fragilitatea


Fraţilor


Italia


Sunt un poet
un strigăt unanim
un cheag dospind de visuri


Sunt un fruct
din mii de-altoiuri felurite
pîrguit într-o seră


Dar poporul tău e rodit
de acelaşi pămînt
care mă poartă
Italia


Şi-n uniforma asta
de soldat al tău
mă odihnesc ca-n leagănul
tatălui meu


Pe-aleea din vale




Puritatea munţilor
înălţată
în globul
domesticit al vremii


Seara


La picioarele paşilor serii
Trece o apă limpede
De culoarea măslinei,


Şi se împreunează cu focul fără amintiri de o clipă.


Prin fum acum aud greieri şi broaşte,


Unde fragede ierburi tremură.
Taina poetului


Am singură prietenă noaptea.
Mereu voi putea străbate cu ea
Dintr-o clipă într-alta, nu ceasuri deşarte;
Ci un timp căruia-i transmit palpitarea mea
Cum îmi place, fără să mă abată vreodată.


Se-ntâmplă să simt,
Până re`ncepe să se desprindă de umbre,
Speranţa nestrămutată
În mine, pe care-un foc din nou o stârneşte
Şi în tăcere restituie
Gesturilor tale pământeşti,
Atâta de iubite că păreau nemuritoare,
Lumina.
                                                                                                                 Selectie: SD

Niciun comentariu: