In 1970 Giuseppe Ungaretti a plecat putin din Italia; A ramas poezia lui in inima italienilor si nu numai. A aparut ceva mai tarziu Maurizio Ferri care a preluat spiritul poeziei sale si l-a transformat in imagini (sau tablouri?) impresioniste..
Asfintit
Trandafiriul cerului
trezeşte oaze
nomadului iubirii
Acuma vântul
Acuma vântul a devenit tăcut
Şi tăcută marea;
Totul tace; dar strig singură
Strigătul inimii mele,
Strigăt de iubire, strigăt de ruşine
Al inimii mele aprinse
De când te-am privit, iar tu te-ai uitat la mine
Şi nu mai sunt decât un lucru nevolnic.
Strig şi inima-mi arde fără de pace
De când nu mai sânt
Decât un lucru părăsit, în ruină.
Asta-seara
Balustradă de briză
pentru a sprijini astă-seară
melancolia mea
Casa mea
Surpriza
după atâta vreme
a unei iubiri
Credeam că am risipit-o
prin lume
Covor
Fiecare culoare se revarsă și se potolește
în celelalte
Mai singură spre-a fi când o privești.
Cutreier
În nici o parte
a lumii
nu mă pot
aşeza
În orice
nou climat
mă simt
lâncezind
pentru că
o dată
cândva i-am fost
obişnuit
Şi mereu mă-ndepărtez de el
străin
Născându-mă
întors din epoci
prea-ndelung trăite
Să te bucuri de-un singur
minut de viaţă
esenţială
Caut o ţară
Inocentă
Dimineata
Mă iluminez
de nemărginire.
Frati
Din ce regiment sunteţi
fraţilor?
Vorbă cutremurătoare
în noapte
Frunză abia mijită
În văzduhul zbuciumat
involuntara revoltă
a omului ce-şi constată
fragilitatea
Fraţilor
Italia
Sunt un poet
un strigăt unanim
un cheag dospind de visuri
Sunt un fruct
din mii de-altoiuri felurite
pîrguit într-o seră
Dar poporul tău e rodit
de acelaşi pămînt
care mă poartă
Italia
Şi-n uniforma asta
de soldat al tău
mă odihnesc ca-n leagănul
tatălui meu
Pe-aleea din vale
Puritatea munţilor
înălţată
în globul
domesticit al vremii
Seara
La picioarele paşilor serii
Trece o apă limpede
De culoarea măslinei,
Şi se împreunează cu focul fără amintiri de o clipă.
Prin fum acum aud greieri şi broaşte,
Unde fragede ierburi tremură.
Taina poetului
Am singură prietenă noaptea.
Mereu voi putea străbate cu ea
Dintr-o clipă într-alta, nu ceasuri deşarte;
Ci un timp căruia-i transmit palpitarea mea
Cum îmi place, fără să mă abată vreodată.
Se-ntâmplă să simt,
Până re`ncepe să se desprindă de umbre,
Speranţa nestrămutată
În mine, pe care-un foc din nou o stârneşte
Şi în tăcere restituie
Gesturilor tale pământeşti,
Atâta de iubite că păreau nemuritoare,
Lumina.
Selectie: SD
Un comentariu:
Grazie per avere creato questo album che mi onora moltissimo dato che Ungaretti è un poeta di altissimo livello e ti ringrazio per avere mostrato le mie fotografie che veramente sono un connubio con le sue poesie...il merito è solo di chi sa unire le cose più belle e saperle mostrare!!!!
Trimiteți un comentariu