Viata dubla (Passion of mind)

De cate ori ni se intampla sa traim si retraim acelasi vis frumos din care nu ne vine sa ne trezim? E visul care ne permite sa traim aevea tot ce nu ne e permis sau ne e imposibil de realizat in viata plina de evenimente comune, zilnic aceleasi, terne, previzibile, incarcate de rutina.Uneori ajungem sa ne dorim sa adormim cat mai repede si sa ne invocam Visul. Acest obicei, netinut bine in frau, care ajunge sa ne ofere bucuria si deliciul vietii ne poate acapara uneori in mod periculos.

Cand Marie adoarme in Franta, Marty se trezeste in New York. Cand Marty adoarme seara in New York, Marie se scoala in Franta. Ambele femei sunt interpretate de Demi Moore in filmul lui Alain Berliner, ”Passion of mind”, un film care traverseaza supranaturalul cu un caz interesant de personalitate multipla, cum il numeste unul din psihiatrii femeii. Ea are de fapt doi psihiatri de care ea are nevoie. Ea le marturiseste ca are o viata dubla si ii e teama ca nu va mai sti care dintre ele este cea reala, care imaginara, visata. Psihiatrii o sfatuiesc sa renunte la cea visata, caci altfel psihicul ei nu va rezista si sfarsitul ar fi de neocolit. Din pacate femeia chiar nu stie care ii e viata reala si care e viata din vis. Indiferent in ce tara se duce la culcare, ea se trezeste in cealalta tara. Personalitatile multiple sunt destul de rele, dar cel putin ea nu e nevoita sa mearga in timpul noptii la baie; trezitul in mijlocul noptii ar putea duce la un atac schizofrenic fatal.

Filmul foloseste mijloace supranaturale ca sa redea personajele lui Demi Moore, traind doua vieti contrastante. In Franta ea duce o viata linistita, de critic de carte, este vaduva si isi creste cele doua fetite. La New York ea este un puternic agent literar care isi dedica viata carierei sale in intregime. In Franta ea il intalneste pe William (Stellan Skarsgard), in New York ea il intalneste pe Aaron (William Fichtner) Amandoi barbatii o iubesc. Ambele personalitati, Marty si Marie sunt constiente de cealalta si isi amintesc ce li se intampla in cealalta viata.

Daca ea ar putea sa-si adune ambele vieti intr-una singura, sa fie asa cum face atat Marie cat si Marty dar ambele sa se petreaca in asa numita realitate, am putea spune ca e in ordine. Si din moment ce atat Marie cat si Marty se destainuie doctorului sau, te intrebi de ce ar fi necesara rezolvarea dilemei.  Daca poti trai jumatate din viata linistita in Franta si cealalta jumatate in agitatul Manhattan, bucurandu-te de copii si apoi traind fara griji fara ei si fiind indragostita de doi barbati grozavi, inselandu-l cand pe unul, cand pe celalalt- care ar fi problema? Cand nu esti impreuna cu cel pe care-l iubesti ai sansa sa fii impreuna cu cel pe care deasemenea il iubesti. Daca merge, nu ar trebui sa schimbi nimic…

Dar..din pacate lucrurile nu pot merge. Fiecare din barbati cunoaste problemele ei, nu poate ramane langa ea in timpul somnului, stie despre existenta celuilalt barbat din viata ei. In rolul lui Marty, ea isi doreste copii cu Aaron. Este o dorinta care transpare mai presus de dualitatea traiului ei, in care ea are parte de copii intr-una din ipostaze. Acest lucru ne da un indiciu. Aaron conditioneaza copiii posibili de starea ei de dualitate, caci nu ar vrea sa-si supuna copiii unei atare aventuri anormale. In acelasi timp William se dovedeste deosebit de gelos si relatia pare greu de mentinut in conditiile acestea. E drept ca scenaristul scapa din vedere amanuntul fusului orar dintre Franta si SUA, mic impediment pe care tu, spectator nu poti sa-l ignori si sa nu-l taxezi. Dar intr-o situatie psihotica, e obligat cinefilul sa treaca cu vederea unele inadvertente care sunt prea terre-a-terre. De ce nu si-a acceptat femeia aceasta situatie, pana la urma?

Sa nu facem din ea o victima ci un explorator al propriului psihic. O intrebare fireasca ar fi aceea de ce daca avem de-a-face cu o femeie care se elibereaza in jumatate din timp de un stil de viata, acceptand cu nonsalanta un altul diferit, filmul nu abordeaza o cale deja batuta a lucrului reprobabil care necesita interventie psihiatrica?

O alta dificultate in “Passion of Mind” este cea a barbatilor. Skarsgard si Fichtner aduc mai multa contributie filmului decat ar fi strict necesar. Acestia doi sunt actori complexi cu taceri sau jumatati de vorbe subtile. Amandoi par a fi baieti de treaba, dar nu sunt deosebit de credibili. Ii suspectam de a detine secrete sau agende ascunse. Ei zambesc, sunt placuti si calzi si suportivi si totusi noi ne intrebam care este parerea lor reala? Poate ca pentru aceasta poveste speciala ar fi fost nevoie de actori mai directi, mai transparenti care sa te ajute sa descifrezi mai repede dilema filmului: Care din femei si care dintre barbati populeaza realitatea si care sunt personaje visate?

Demi Moore face ce poate ea mai bine intr-un scenariu care nu pare sa stie ce ganduri are cu ea. Ea este convingatoare in rolul fiecarei femei dar nici ea nu pare sa conduca clar comportamentul ambelor, adica al femeii impartite, cu personalitate dubla. De aceea sfarsitul povestii este mai degraba la latitudinea spectatorului.

Asa ca eu am brodat astfel finalul: Intr-un moment in care ea se trezeste in timpul unui vis intrerupand desfasurarea celui de-al doilea rol, ea are o discutie in umbra, in tenebre daca vreti, cu mama ei, disparuta de mult care ii spune ca i-a fost aproape in toate momentele, ca de fapt nu a parasit-o niciodata. Discutia pare ca a determinat-o pe femeia care de data asta apare in dublu rol simultan, cele doua femei privindu-se   fata in fata, semn al inaspririi bolii,  sa revina la rolul Marie, sa-si imbratiseze copiii, sa-i asigure ca va fi intotdeauna langa ei sa-i mangaie, sa le frece picioarele amortite in timpul somnului, sa-i sarute, sa-i iubeasca. A realizat ca acea viata in care ea era cu copiii era de fapt materializarea dorintei ei puternice de a avea copii si ca aceea era de fapt viata visata. Viata si dragostea reala erau in Manhattan, viitorul era langa Aaron si langa copiii asteptati conditionat de catre Aaron, de revenirea lui Marty la o singura viata. Filmul te lasa sa crezi orice, inclusiv aceasta varianta pe care v-o propun.

De recunoscut ca viata oricarei femei intre realitate si imaginatie este o tentativa greu de ocolit. Stim insa noi oare unde sa ne oprim?

G.N