Traducere // Translate

Un an fara Umberto

"Ce-i viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?"


In fuga mereu, la un moment dat pana si visul a obosit. Il preluam noi, ii refacem fortele, il tinem in viata. La un moment dat ne va rasplati prin intelepciune si cutezanta.
Odihneste-te in pace, Umberto!
S-a scurs deja un an..




Umberto Ecco:
Până la urmă mori, dar ceea ce ai acumulat nu se pierde; laşi un mesaj într-o sticlă.




Despre adevarul cartilor..

Odată ce a terminat de scris, autorul ar trebui să moară. Ca să nu tulbure calea textului.

Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu..

De fiecare dată când scriu un roman, sunt convins, cel puţin doi ani, că este ultimul, întrucât un roman este ca un copil. Are nevoie de o totală atenţie timp de doi ani după naşterea sa. Trebuie să ai grijă de el. Începe să umble, apoi să vorbească.


Un autor nu adaugă interpretări la opera sa; altfel el nu ar mai fi scris un roman, care nu este altceva decât o maşină de generat interpretări.


Ce vrea cultura? Să înţeleagă infinitul.


Nimic nu dăunează mai mult creativităţii decât însăşi furia inspiraţiei.


Fiecare scrie cu gândul la un cititor. Cine spune că scrie numai pentru sine nu minte neapărat. Ci doar e îngrozitor de ateu. Chiar şi dintr-un punct de vedere riguros de secular. Nefericit şi disperat este scriitorul care nu i se poate adresa unui viitor cititor.




Despre iubire

Orice intuiţie sentimentală devine lirică atunci când se organizează într-o formă artistică, căpătând astfel caracter de totalitate.


Orbit de privirea-ţi, sunt orb pentru că nu mă vezi, mut pentru că nu-mi vorbeşti şi fără memorie pentru că nu mă ai în minte.


Absenţa este pentru iubire ca vântul pentru foc: pe cel mic îl stinge, pe cel mare îl învăpăiază.


Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea.


Plăcerile iubirii sunt nişte rele pe care le râvnim, în care coincid dulceaţa şi martiriul, iar iubirea e îmbolnăvire de bună voie, paradis infernal şi infern ceresc.


Femeia e ca focul care arde. Mai amară decât moartea este femeia, că e ca lanţul vânătorilor, sufletul ei e ca o plasă, mâinile ei ca nişte funii.


Iubirea arată o armonie între două făpturi care era deja ursită de la începutul timpurilor.




Despre credinta


Oamenii nu sunt niciodată atât de complet şi cu atât entuziasm răi, ca şi atunci când acţionează din convingere religioasă.
Adevărul e bunul Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a făcut neputincioşi de a gândi infinitul.
Atunci când oamenii încetează să creadă în Dumnezeu, nu înseamnă că ajung să nu mai creadă în nimic: ei cred în orice.

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu şi datoria călugărului credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilinţă unicul şi neschimbatul fapt al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma.




Despre existenta
Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.


Dacă ceva nu poate fi folosit pentru a minţi, atunci nu poate fi folosit nici pentru a spune adevărul, deci nu poate fi folosit pentru a spune ceva.
Istoria este plină de oameni aventuroşi, cu o mare carismă, cu un dezvoltat instinct pentru interesele lor, care şi-au urmat puterea personală, trecând peste parlamente şi constituţii, făcându-le favoruri preferaţilor lor şi impunându-şi propriile interese în dauna celor ale comunităţii.

Compoziţiile muzicale pot fi foarte triste - Chopin - dar ai o plăcere în această tristeţe. Consolarea ieftină este că vei fi mai fericit. Consolarea mai înaltă este plăcerea şi recunoaşterea propriei tale nefericiri, plăcerea de a-ţi fi recunoscut soarta, destinul şi viaţa aşa cum sunt şi de a atinge astfel o formă mai înaltă de conştientizare.


Să nu apari la televizor azi e o dovadă de eleganţă.

Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă - şi aia greşită.


Un semn este tot ce poate fi considerat ca un substitut simbolic pentru altceva. Acest altceva nu trebuie neapărat să existe sau să se găsească undeva în momentul când semnul îi ţine locul.


Teme-te de profeţi, de cei pregătiţi să moară pentru Adevăr căci, de regulă, mulţi alţii mor împreună cu ei, adeseori chiar înaintea lor, uneori în locul lor.


Acum am ajuns însă la convingerea că întreaga lume este o enigmă, o enigmă nedăunătoare, care ajunge să ne pară o grozăvenie din cauza încercării noastre de a o interpreta ca având un substrat ascuns.

Înţelepciunea nu constă în a distruge idolii, ci constă în a nu-i crea vreodată.


Nimic nu este mai trecător decât formele exterioare, care se veştejesc şi se schimbă asemeni florilor unei câmpii la sosirea toamnei.


Nimic nu îi dă mai mult curaj unui om fricos decât frica altuia.


Iluminismul, epoca raţiunii, este văzut drept începutul depravării moderne.



                                               

Niciun comentariu: