Maria Callas, eterna divă şi muza inspiratoare
Divele ne-au fascinat întotdeauna, la fel ca şi zeiţele.
Maria Callas este mai mult decât Norma şi mai mult decât o Divă a secolului al XX-lea.
Tragediana este singura care merită titlul de Divă după părerea puriştilor. Prezenţa sa psihică dezlănţuită şi majestuoasă părea extraordinară. Câteva dintre Dive, mai avizate, au simţit norii care vin asupra lor şi s-au retras în glorie. Tragediana a îndrăznit să abordeze întreg repertoriul, îmbogăţindu-şi talentul din bel canto-ul romantic care era regatul său, din tragedia clasică, din cea donizettiană sau pucciniană, din drama verdiană... Nu se ştie ce ar fi putut dobândi încă din operele pe care nu le-a cunoscut.
Diva Maria Callas la New York în 1958
Maria Callas a fost una dintre personalităţile cele mai emblematice ale secolului XX, cu o voce de aur şi un temperament de foc. Îi plăcea să spună despre ea: “Eu nu sunt o cântăreaţă care joacă, ci o artistă care cântă“. Maria Callas a inflamat cele mai mari scene ale lumii cu vocea sa splendidă de soprană şi cu talentul interpretativ.
Era denumită "La Divina" sau "Regina della lirica".
Cele 100.000 de priviri ale Mariei Callas sunt povestite într-o mare expoziţie deschisă recent la Museul Amo din Verona.
În Traviata
Expoziţia de la Verona povesteşte extraordinara carieră artistică şi viaţa Mariei Callas. Este o călătorie a emoţiei acompaniată de inegalabila voce a lui Callas, care interpretează ariile Vissi’de Arte din Tosca, Sempre Libera din Traviata, de filmări din epocă, interviuri, nenumărate obiecte ce au aparţinut artistei. Se pot admira spelendidele ei rochii, bijuteriile inedite, documente provenind din arhive naţionale şi internaţionale, video-uri, scrisori, fotografii, multe prezentate pentru prima dată.
Maria Callas împreună cu Salvador Dalí
Să ne aducem aminte că aceasta a debutat în La Giocondade Amilcare Ponchielli la Arena din Verona. Parcursul expozitiv avându-l curator pe Massimiliano Capella acoperă întreaga sa viaţă, de la formarea în Grecia până la exilul parisian. Pentru prima dată sunt expuse şi jurnale de epocă de la 1948 la 1977, fotografii de scenă şi din viaţa privată (1942-1976), provenind din colecţia personală a Mariei Callas, multe dintre ele cu numeroase autografe.
Maria Callas în Medea
Verona şi Paris sunt cele două oraşe pe care le-a iubit, în care şi-a consumat triumfurile şi dramele. Expoziţia este articulată în 14 secţiuni urmând un fir cronologic şi în acelaşi timp tematic şi va fi deschisă până în 18 septembrie.
De la Verona expoziţia va poposi la Atena şi New York, la Paris şi Mexic.
Maria Callas provenea dintr-o familie de greci imigraţi în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos şi Evangelia Dimitriades.
În timpul filmărilor la Medea alături de Pasolini
Tatăl său îşi schimbă numele în Georges Callas şi deschide o farmacie în cartierul Manhattan din New York.
În 1937, părinţii se despart. Din copilăria dificilă Maria şi-a tras talentul său de tragediană.
Împreună cu mama sa ea se întoarce în Grecia, reuşind să obţină o audiţie pentru Conservatorul din Atena, la clasa profesoarei de canto Maria Trivella.
Iubea bijuteriile
Trivella îşi amintea de Callas: ”O studentă model. Fanatică, fără compromisuri, dedicată studiului trup şi suflet. Progresul său era fenomenal. Studia cinci sau şase ore pe zi... În şase luni, cânta cele mai dificile arii din repertoriul internaţional de operă cu o muzicalitate extraordinară”.
Bijuteriile de scenă etalate în expoziţie
Pe 11 aprilie 1938, la debutul său, Callas a încheiat recitalul din sala Parnassos cu un duet din ”Tosca”. Întâlnirea decisivă a fost cu profesoara Elvira de Hidalgo, care se hotărăşte să-i ofere o audiţie la Conservatorul din Atena. Aceasta îşi amintea despre ea: “Atunci când a deschis gura am rămas pietrificată. Maria avea o voce excepţională. Aş putea spune că avea un trombon în vocea sa. Tonul vocii sale era cald, liric, intens; se răspândea în jur, strălucind ca o flacără şi umplând aerul cu reverberaţii melodioase, ca un carillon. Era un fenomen uimitor, sau mai degrabă un mare talent care necesita control, pregătire tehnică şi disciplină strictă pentru a ajunge să strălucească la adevarata valoare”.
Callas împreună cu Aristotele Onassis
Cariera artistică a Mariei Callas a fost fulminantă. Între 1942 şi 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele ”Il Mercante di Venezia” de Mario Castelnuovo-Tedesco, ”Fidelio”de Ludwig van Beethoven, ”Der Bettelstudent” de Carl Millöcker şi”Tosca” de Giacomo Puccini. Adevăratul său debut este la Atena, la Teatrul Olimpia înCavalleria Rusticana. America rămâne visul său. De aceea se decide să se întoarcă la New York, undeobţine o audiţie la ”Metropolitan Opera Theater”, soldată însă cu un insucces.
Împreună cu Mario del Monaco şi Luchino Visconti
Continuă să studieze pentru a-şi perfecţiona tehnica vocală şi, în fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajată să cânte la Opera din Chicago, unde în ianuarie 1947 debutează în rolul principal din ”Turandot” de Puccini, fără a înregistra un succes remarcabil.
Flori şi aplauze pentru Divina
Revine în Italia la 27 iunie 1947, fiind însoţită de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul căruia vine în contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era în căutare de interpreţi pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas şi îi încredinţează rolul principal în opera ”La Gioconda” de Ponchielli. De aici începe ascensiunea sa profesională. Italia o consacră ca o mare artistă şi Divă.
Dario Fo a pictat-o pe Maria Callas
În Verona cunoaşte pe Giovanni Battista Meneghini, industriaş bogat şi mare amator de muzică, cu care se va căsători la 21 aprilie 1949, deşi îi separă o diferenţă de vârstă de 37 de ani. Meneghini preia şi rolul de agent teatral, asigurându-i contactul cu cele mai importante teatre de operă din Italia. Acesta, care între timp îi devine soţ, îi oferă o icoană a Sacrei Familia, pictată de pictorul veronez Giambettino Cignaroli, care-i va deveni talismanul pe care-l va purta mereu cu ea.
Maria Callas a dinamitat toate codurile.
Maria Callas în 1957 la un bal
În 1948 apare pentru prima dată în rolul titular din opera ”Norma”de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenţa, cu un succes deosebit. În repertoriul său memorabil, creaţia din ”Norma” va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Divarămânând neegalată până astăzi.
În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirică la ”Teatro alla Scala” din Milano cu opera ”I vespri siciliani” de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârşite şi de strigăte de ”bis”.
Callas şi Gobbi în Tosca
Urmează turnee în Italia (Verona, Veneţia, Roma) şi la Chicago, ”Metropolitan Opera” din New York, ”Covent Garden” din Londra cu operele ”Lucia di Lammermoor”de Donizetti, ”Aida”, ”Il Trovatore” şi ”La Traviata”de Verdi, ”Norma” de Bellini şi altele.
Între 1947 şi 1953 teatre din Veneţia, Florenţa şi Roma devin centrele carierei sale, unde interpretează roluri fundamentale: Norma, Lucia di Lammermoor, Medea şi La Traviata.
Maria Callas pregătindu-se pentru a interpreta Ifigenia de Gluck la Milano, 1957
Întorcându-se la Florenţa interpretează La Traviata de Giuseppe Verdi, Lucia de Lammermoorde Gaetano Donizetti, dar mai ales Medea de Luigi Cherubini.
Celebrul şef de orchestră Arturo Toscanini este cucerit de vocea ei şi vrea să-i încredinţeze rolul titular în ”Macbeth” de Verdi, dar opera nu a fost inclusă în programul ”Scalei”.
Viaţa Mariei Callas se împarte între diverse reprezentaţii, călătorii şi relaţii sentimentale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.
Costumul de scenă din Tosca
În anul 1959 este invitată de miliardarul armator grec Aristotel Onassisla o croazieră pe yacht-ul său ”Christina”, împreună cu personalităţi din protipendada internaţională. Callas se desparte de Meneghini şi devine amanta oficială a lui Onassis. A fost o pasiune ”destructivă şi violentă”, cum a fost definită de ea însăşi. Onassis, gelos, o ţine departe de activitatea artistică.
Urmează un turneu în America de Sud, unde obţine un extraordinar succes la Teatrul Colon din Buenos Aires. Aplauze furtunoase în Mexic la Palacio de las Bellas Artes, unde interpretează rolurile Aida şi Traviata. Străluceşte în Traviata în Brazilia.
O fotografie dedicată lui Giovanni Battista Meneghini, 1947
La insistenţele lui Zeffirelli, reapare pe scenă în 1964 cu ”Tosca” la ”Covent Garden” (Londra) şi apoi cu ”Norma” la Paris, dar vocea sa se resimte după anii de inactivitate. Înregistrează încă un succes triumfal în 1965 cu ”Tosca” la New York, după care urmează declinul. La Roma este silită să întrerupă un spectacol cu ”Norma” după actul al II-lea. O reprezentaţie la Londra cu ”Tosca”va fi ultima sa apariţie într-un spectacol de operă.
Viaţa sa privată nu este mai bună. Onassis o părăseşte pentru a se căsători cu Jacqueline Kennedy, văduva preşedintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. În 1973 mai întreprinde un turneu mondial de concerte împreună cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termină în 1974 la Sapporo în Japonia. Este ultima sa apariţie în public.
O Tosca de neuitat
Maria Callas nu mai este decât umbra aceleia care făcea să delireze publicul, nu mai are simţul scenic, nu mai caracterizează personajele, vocea sa care încânta cu timbrul, extensiunea vocală, culoarea şi vitalitatea plină de vibraţie nu mai este decât o palidă amintire a performanţelor din trecut. Se retrage la Paris, trăieşte în singurătate aproape uitată de lume. Moare la 16 septembrie 1977 în vârstă de 55 de ani, în circumstanţe nu tocmai clare. Moartea ei a suscitat numeroase interpretări şi fantasme. Nu de mult o echipă de cercetători italieni de la Universitatea din Bologna au stabilit că decesul ei s-ar fi datorat unei maladii degenerative a corzilor vocale, dezminţind ipoteza că aceasta s-ar fi sinucis.
Prima donna assoluta
Piatra de mormânt de la cimitirul ”Père Lachaise” aminteşte de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au rămas înregistrările pe discuri cu vocea sa, care a dat viaţă într-un mod neegalat atâtor personaje tragice şi nefericite.
Un mit al liricii
O altă poveste pasională, dar platonică a fost cea dintre Maria Callas şi Pier Paolo Pasolini. Ea era după nouă ani ”de sacrificii inutile” alături de Onassis. El avea obsesia unui nume: Ninetto Davoli. A fost o întâlnire între două suflete fragile şi neliniştite. S-au întâlnit pentru a produce peliculaMedea de Pasolini, în care ea era protagonistă. Erau anii 1968-1969. Medea lui Pasolini este o îmbinare între cruditate şi inocenţă, dintre barbarie şi sublim, e o transfigurare a mitului tragic descris după Medea lui Euripide. Maria Callas a reuşit un rol de excepţie realizând conflictul între lumea “arhaică” dominată de emoţii şi cea “modernă“ dominată de raţionalitate. Pelicula de un mare impact a fost finalizată în 1970. Pasolini a reuşit cu artă să schimbe registrul narativ îmbinând dragostea, moartea, disperarea, ura, plânsul…
Unul dintre costumele sale pentru Armida
Pasolini era îndrăgostit de ea şi îi scria: ”Eşti ca o piatră preţioasă”. Maria s-a iluzionat crezând că-l va putea vindeca de homosexualitate. Au început filmările în Africa. Cu ei erau şi scriitorii Alberto Moravia şi Dacia Maraini. La sfârşitul filmărilor el i-a dăruit un inel creat special pentru ea de Giuseppe Zigaina. Maria nu a încetat de a spera. A fost o dragoste imposibilă.
Cotidianul britanic „Guardian” a făcut public duetul pe care soprana Angela Gheorghiu l-a făcut peste timp cu celebra Maria Callas.
Maria Callas şi marele regizor Luchino Visconti
Albumul „Homage to Maria Callas”, lansat de EMI Classics, a fost primit de melomani cu viu interes. Repertoriul CD-ului "Homage to Maria Callas" include arii de care Angela Gheorghiu este puternic legată emoţional. Un duet pe care Angela Gheorghiu l-a făcut cu Maria Callas. Cu ajutorul inginerilor de la celebrele studiouri Abbey Road, din Londra, Angela a înregistrat „Habanera” din opera „Carmen” de Bizet, unindu-şi vocea într-o imprimare-arc peste timp cu cea a sopranei de origine greacă.
Practic, specialiştii au realizat un soi de „audio-Photoshop”, izolând vocea Mariei Callas dintr-o înregistrare a anilor ’50 şi alăturând-o unei înregistrări făcute de Angela Gheorghiu.
MAGDALENA POPA BULUC Publicat Vineri, 25 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu