21 martie, ziua mondiala a poeziei

Mă iartă, nu mă iartă
Matei Visniec

Supărată pe mine rău rău ea cânta
când m-am aşezat la masă
nu tu cuţit, nu tu lingură, nu tu pahar
pâinea era netăiată, supa rece, vinul înăcrit
eu nu făcusem însă nimic, de câte ori să-ţi mai spun
că n-am făcut nimic, i-am spus
jur cu mâna pe inimă, mâna mea n-a atins altă inimă
şi ca să vadă ea mai bine că inima mea n-a atins altă inimă
îmi smulg cu delicateţe inima şi i-o pun pe masă
lângă pâinea învechită brusc în faţa mea
lângă farfuria cu supă neagră
lângă vinul care făcea spume în sticlă
cinci minute am stat aşa, cu mâna pe inima mea palpitândă
abia reuşind să-mi stăpânesc inima palpitândă excitată de
imensa zonă de libertate întrezărită brusc pe faţa de masă
cinci minute am stat aşa aşteptând ca ea să-şi termine cântecul
întrebându-mă cu inima strânsă
mă iartă, nu mă iartă




Hazard

Ilinca Bernea
În toată acea mulțime de ochi împroșcând cerul cu himere nu exista decât o singură privire care mi-ar fi putut alunga spaima
În tot acel torent de culori și sunete care luase cu asalt orașul nu exista decât o singură notă care ar fi putut să îmi vindece melancolia
În toată acea goană zbuciumată după liniște o singură tăcere îmi putea reflecta chipul
În toată acea risipă de râsete și furii, un singur zâmbet ar fi putut opri pentru mine timpul în loc 
În toată acea pădure de brațe care se roteau nebunește prin aer nu exista decât o singură mână pe care o cunoșteam cu adevărat
și acea mână îmi juca la zaruri rând pe rând
melancolia
chipul
liniștea
dorința