Pastile de inima

Mi-l pot inchipui in ziua plecarii sale, cu tigara tinuta intre doua degete, in dreptul tamplei si privind cu ochii-i verzi la cutiile mari de fier din gara si spre marginea lanului din apropiere, inainte ca viteza sa inceapa sa deformeze peisajul si ca totul sa ramana definitiv in urma, afundandu-se in regatul nebulos si fals al amintirilor. Dar nici macar acum nu stiu daca acel act simplu si cotidian de a se urca intr-un tren ascundea un profund sentiment de dragoste, de pietate sau o simpla indiferenta.