Traducere // Translate

Rothschild Rennaisance, la British Museum

Relicvarul Sainte Epine, datat 1390, cu safire, rubine şi perle
Relicvarul Sainte Epine, datat 1390, cu safire, rubine şi perle
Păstrate odinioară la Waddesdon Manor, tezaurele lăsate moştenire de baronul Ferdinand de Rothschild au fost magistral instalate într-o nouă galerie a British Museum din Londra. Ridicând privirea către ferestrele înalte, aşa cum au făcut-o cândva Charles Dickens sau William Thakeray, care au bântuit prin acest loc, se poate vedea frumoasa colonadă de la British Museum. Vechea sală de lectură a Bibliotecii Regelui, reamenajată de studioul Stanton Williams Architects, adăposteşte acum donaţia Waddeston, făcută de Ferdinand de Rothschild (1839-1898).
Sala de la British Museum cu colecţia Rothschild
Această colecţie legendară fusese începută la Frankfurt, în anii 1840, şi continuată la Viena de tatăl lui Ferdinand, baronul Anselm, sfătuit de pictorul Moritz-Daniel Oppenheim, profesor la Universitatea din Weimar.
“La acea epocă, scria Ferdinand, nu existau laFrankfurtnegustori de curiozităţi demni de acest nume, dar, prin activitatea sa, Profesorul pătrundea în multe case particulare în care descoperea şi alegea o frumoasă cupă germană veche pe care o aducea apoi tatălui meu. Nu pot descrie bucuria pe care o simţeam când dezambala vreo halbă pitorească de Nürnberg sau deAugsburg… cântărită şi cumpărată la greutate”.
Joyau Lyte cu portretul lui James VI
La începutul verii, când familia se pregătea să părăsească oraşul, copilul era autorizat să aşeze unele dintre aceste piese în casetele lor de piele înainte de a fi închise în seif. Numai faptul că le putea atinge declanşa “un fior delicios” în trupul lui…, notează Jérôme Cognard în catalogul expoziţiei.
Vânătoarea de comori
Rothschild Rennaisance
Instalat la Londra în 1860, stăpân pe averea sa în 1874, Ferdinand de Rothschild a dat frâu liber pasiunii pentru lucrurile frumoase. Ridicat, începând din 1874, de arhitectul Gabriel-Hyppolyte Destailleus,Waddeston Manor este capodopera colecţiei lui.
Interiorul unui tabernaclu în miniatură
Tabernaclu în miniatură 1510, din lemn, piele şi aur, aflat la British Museum
Enormul castel în stil franţuzesc, de inspiraţie renascentistă, a fost în întregime mobilat şi decorat cu cele mai frumoase producţii ale secolului al XVIII-lea. Cu o singură excepţie, Muzeul Renaşterii, în care Ferdinand a reunit colecţia sa de orfevrerie şi curiozităţi de la sfârşitul Evului Mediu până în secolul al XVII-lea, în spiritul acelorSchatzkammern ale vechilor curţi germanice.
Sala de la British Museum
Ferdinand Rothschild era foate mândru că poseda două busturi din lemn de cimişir, reprezentându-i pe Margareta de Austria şi pePhilibert de Savoia, care aparţinuseră lui Rudolph al II-lea, cel mai renumit prinţ colecţionar. Epoca în care piesele cele mai frumoase ale orfevreriei europene se plăteau la greutatea lor în aur trecuse. Baronul de Rothschild cumpăra cu sume considerabile de la marile vânzări publice, dar, mai ales, prin tranzacţii discrete ale furnizorilor colecţionarilor. Îşi desăvârşise cunoştinţele vizitând colecţiile princiare din München, Dresda, Copenhaga, Moscova şi Sankt Petersburg. În această vânătoare de comori era o concurenţă dură, mai ales aceea a verilor Rotschild, dar şi a marilor bogătaşi din Statele Unite, fără a uita muzeele din Berlin conduse de întreprinzătorul Wilhelm von Bode
Clopotul Cellini, secolul XVI
Plasat la intrarea în sala muzeului, Relicvarul din aur emailat Sainte Epine este, fără îndoială, obiectul cel mai emblematic cumpărat de Ferdinand de Rothschild în secolul al XIX-lea. Două plăci cu blazon îl desemnează pe comanditarul piesei, Jean, Duce de Berry (1340-1416). Acest “obiect de muzeu” conţinea un spin din presupusa coroană a lui Christos, cumpărată de Saint Louis la Constantinopol în 1239. El i-a aparţinut lui Carol Quintul. În vitrinele monumentale, obiectele erau dispuse pe teme şi uimeau în primul rând prin mulţimea lor. Cupe din aur, cristal de stâncă, pietre dure, nautilus şi nucă de cocos, cu monturi preţioase, emailuri franţuzeşti ce se multiplicau într-o adevărată feerie în care extravaganţa formelor rivaliza cu raritatea materialelor. DespreClopotul Cellini, din argint masiv, decorat cu insecte şi şopârle mulate după natură, Horace Walpole, vechiul lui proprietar, scria în 1772: “Am schimbat toate medaliile mele romane pentru un obiect unic în lume”.
Diamante şi perle baroce
În sala de la British Museum sunt expuse piese de colecţie ale lui Ferdinand Rothschild
Camera roşie de la Waddesdon Manor
De fiecare obiect este legată o istorie, o provenienţă emblematică. Constelată de diamante, Joyau Lyte (The Lyte Jewel) conţine un portret al lui James VI, regele Scoţiei şi Angliei, semnat de Nicholas Hilliard. Regele i-a dat-o lui Thomas Lyte pentru că dovedise că Stuarţii descendeau în linie directă din Brutus, nepotul lui Enea şi fondatorul mitic al regatului. Naturalizat în 1860, membru al Parlamentului, Ferdinand de Rothschild era mândru că le putea arăta reginei Victoria şi prinţului de Galles, viitorul Eduard al VII-lea, acest trofeu istoric britanic.
Un spendid tabernacol în miniatură de la British Museum
Nu mai puţin excepţională, Cupa de la Presburg este nu numai o mărturie de excelenţă a orfevrilor din Nürnberg de la începutul secolului al XVII-lea, dar şi a istoriei comunităţii evreieşti din Bratislava (vechiul Presburg) din secolul al XVIII-lea, de care o leagă o inscripţie în limba ebraică. Ea se detaşează printre cele mai preţioase judaica,reunite de baronul de Rothschild, membru eminent al comunităţii evreieşti din Londra.
Camera Baronului
Vizitatorii vor fi poate surprinşi să afle că unele dintre obiectele cele mai spectaculoase ale donaţiei sunt, în realitate, falsuri. Conservatoarea colecţiilor Renaşterii de la British MuseumDora Thornton, a decis să le prezinte alături de piesele autentice, aşa cum erau odinioară laWaddesdon Manor, mai curând decât să le exileze undeva într-o vitrină. Ele scriu un pasionant capitol al istoriei gustului şi a pieţei de artă.
Sala pentru lectură cu cărţi ilustrate şi Portretul lui Ferdinand de Rothschild
Fals, minunatul pandantiv cu monstru marin compus dintr-o perlă barocă! Falsă, cupa tăiată într-un bloc de cuarţ, surmontată de un Neptun din aur! Unele dintre cele mai inventive creaţii de acest gen sunt opera orfevrului Reinhold Vasters, priceput în a flata gustul amatorilor milionari pentru aceste bibelouri extravagante. Ferdinand de Rothschild nu ştia că datora unui alt falsificator, Salomon Weininger, posesia Relicvarului Sainte Epine. Restauratorul acestei bijuterii din anii 1860 o sustrăsese din colecţiile imperiale ale Austriei, unde o înlocuise cu o copie. Înşelătoria nu a fost descoperită decât în 1959.
Sala de mese
Fumoarul-muzeu de la Waddesdon Manor conserva toate comorile într-un salon din apartamentele sale. În 1896, el instala noul fumoar în aripa Celibatarilor, urmărind exemplul verilor săi, printre care baronul Alphonse, care, în 1876, instalase şi el un fumoar laParis. Acesta avea draperii din damasc roşu, create special la Lyon, canapelele şi fotoliile comfortabile făcuseră parte din muzeul Renaşterii, cel mai select Club al politicienilor din Regat.
Salon cu decoraţie în stil Empire
Salon de la Waddesdon Manor
Dacă îi plăcea să-şi arate colecţia prietenilor şi cunoscuţilor, Ferdinand de Rothschild dorea să-i confere perenitate şi să se bucure de ea un număr cât mai mare de oameni. Considerat ca un al doilea fondator alBritish MuseumAugustus W. Franks a reuşit cu abilitate să-l aleagă pe acest văduv fără copii, trustee (om de încredere) al muzeului. Gest magnific, donaţia a avut consecinţe fiscale fericite pentru că a permis achitarea drepturilor succesorale ale Waddesdon Manor. De la donarea castelului de către James de Rothschild către National Trust, în 1961, publicul se poate bucura de fabuloasele colecţii reunite de Ferdinand de Rothschild.
Magdalena Popa Buluc, Cotidianul.

Niciun comentariu: