În filmul documentar al lui Davide Ferrario, inspirat de baletul Sexxde Matteo Levaggi, proiectat în a doua zi a festivalului, trei perechi de balerini simulează dorinţa şi actul sexual, în timp ce La felicità è un sistema complesso, cu Valerio Mastandrea, se doreşte o comedie amară care povesteşte lipsa de etică a vremurilor noastre.
Sexul, ipocrizia, mafia şi poezia sunt subiectele abordate de regizori foarte diferiţi.
Davide Ferrario a vrut să realizeze un film documentar de nivel hipnotic, pe care Madonna a dorit neapărat să-l vadă.
Lo Scambio, primul film de ficţiune al lui Salvo Cuccia
La felicità è un sistema complesso de Gianni Zanasi povesteşte activitatea idealistului Enrico Giusti, interpretat de Mastandrea, care încearcă să-i convingă pe conducătorii incompetenţi să demisioneze pentru a nu falimenta întreprinderile, provocând şi creşterea şomajului. Alături de Mastandrea pot fi văzuţi Giuseppe Battiston şi israeliana Hadas Yaron, câştigătoare a Premiului Copa Volpi la Veneţia, în 2012, cu La sposa promessa.
Documentaristul sicilian Salvo Cuccia a decis să recurgă la ficţiune pentru a nara, pe baza unor fapte reale petrecute la Palermo la jumătatea anilor '90, Mafia palermitană. Planurile narative se întretaie încercând să surprindă criminalitatea ascunsă în spatele unei “tăcute şi aseptice normalităţi”.
Linda Caridi în Antonia
Lo scambio este primul film de ficţiune semnat de Salvo Cuccia. “Sunt foarte emoţionat. Este prima dată când filmul este proiectat pentru public şi sunt curios să văd reacţiile”, a mărturisit regizorul. Acţiunea se petrece în 1995. “Nu l-am gândit ca pe un film al Mafiei, cel mult ar putea fi un film despre Mafie, dar eu am vrut să povestesc o istorie şi să demontez mecanica evenimentelor pentru a portretiza persoanele implicate în tragedie”.
Lo scambio este povestea unui cuplu. El, comisar de poliţie, trăieşte rigid, înfruntă o zi specială până la evenimentele tragice din final. Regizorul a ales să-şi prezinte acest prim film la Torino pentru că “acesta este un festival fundamental pentru generaţia mea. Am crescut cu el şi am găsit întotdeauna un loc şi atenţia pe care n-o aveam în altă parte. Părerea publicului torinez este importantă pentru mine”.
A Simple Goodbye
În schimb, Antonia, elegia cinematografică dedicată poetesei-filosofului-fotografei milaneze Antonia Pozzi (interpretată de Linda Caridi), care a trăit între 1912 şi 1938, când s-a sinucis la numai 26 de ani, se derulează într-un ritm poetic. Profet al timpului său, Antonia nu a putut rezista cu o mentalitate pe care nimeni n-a înţeles-o. Pelicula povesteşte viaţa şi arta Antoniei, de la studiile liceale la Manzoni din Milano, la dragostea imposibilă pentru fostul ei profesor şi până la sfârşitul prematur. “Povestea morţii ei este aceeaşi cu a vieţii ei: aşa cum a trăit, aşa s-a şi dus, cu o coerenţă supraumană a unui mesaj poetico-existenţial de o dezarmantă actualitate”, a afirmat târnărul regizorFerdinando Cito Filomarino.
Oggi insiema, domani anche, un film ca un volum de dragoste
Un film pe multe voci este Oggi insieme. Domani anche, coordonat de Antonietta De Lillo, care a reunit, într-o oră şi jumătate de interviuri, poveşti de viaţă ale îndrăgostiţilor în vremuri de criză. Povestea unor lesbiene care trebuie să renunţe la împărtăşanie, dar şi a unei căsătorii, a întâlnirii primei iubiri… “Am vrut să fie un film despre noi toţi, de aceea l-am gândit ca pe un film participativ”, a mărturisit De Lillo, care a coordonat munca altor 10 persoane în acest “volum” de dragoste.
Anna Karina şi Eddie Constantine în Alphaville, une etrange aventure, de Lemmy Caution
Morituri, de Daniele Segre, cu Tiziana Catalano, Donatella Bartoli şi Luigina Dagostino, este o comedie poliţistă, ironică şi suprarealistă, despre neliniştile şi dorinţele femeilor. Filmul este al treilea volet al unei trilogii compuse din Vecchie şi Mitraglia e il verme. Trei femei aflate la vârsta de mijloc, Nora – celibatară, Aurora – divorţată şi Olimpia – văduvă, pun în scenă o poveste suprarealistă pe fundalul unui cimitir. Povestea se dezvoltă în două acte, ziua şi noaptea, în lumea celor vii şi a celor morţi. Este, de fapt, o poveste despre singurătate. “Fiecare personaj din Morituri, ca şi cele din primele două volet-uri, îşi duce propria poveste şi propria singurătate, ajungând la o dimensiune abstractă care dă o dimensiune universală şi atemporală”, a explicat regizoarea.
Portocala mecanică
A Simple Goodbye aduce pe ecran două generaţii: cea a lui Shanshan, trimisă de mică să studieze în Anglia şi care duce o viaţă solitară, prinsă în relaţii virtuale care doar o îndurerează, şi cea a tatălui ei, aflat la vârsta de mijloc, care şi-a părăsit de tânăr oraşul natal pentru a se muta la Beijing şi acum îşi aşteaptă moartea. El nutreşte un sentiment de neputinţă faţă de condiţiile de la studioul cinematografic pentru care lucrează, în timp ce boala îl macină din ce în ce mai mult.
Regizoare chineză Degena Yun s-a specializat în departamentul Media al Royal Holloway University din Londra şi a urmat un masterat laAcademia de Film din Beijing.
Colpa di comunismo, o peliculă cu marcă românească
În 2011, a realizat un scurtmetraj, The Forest, urmat, în 2012, deLatitude 52, prezentat la Festivalul de la Montreal.
Scenariul la A Simple Goodbye, care s-a numit iniţial Last Days, a fost selectat la BFA’s New Talent Nurturing Program.
“Oamenii resping mereu moartea. Chiar atunci când trebuie să o înfrunte. Şi eu evit adesea amintirile exacte legate de moartea tatălui meu. Dar când am devenit mamă, am început să înţeleg impulsul oamenilor de a deveni părinţi. Am trăit sentimente unice pe care orice părinte le are pentru copiii lui. Izolarea provocată de aceste gânduri este atât de intensă încât nu ajung mijloacele emoţionale de expresie pentru a o comunica”, a afirmat Degena Yun.
Coup de Chaud
În secţiunea filmelor clasice a fost aşteptat cu nerăbdare Portocala mecanică de Stanley Kubrick. Alex şi prietenii lui merg pe străzile din suburbiile londoneze. Pe un fundal muzical format de creaţii de Rossini, Beethoven şi Singin’ in the Rain, beau, într-o cafenea întunecată, Korova Milk Bar, lapte cu amfetamine, fură, se bat, devin violenţi. Dar forţa constituită de o societate bazată pe hazard e mai violentă decât a lor. Pelicula lui Kubrick, ca un balet de monştri cotidieni, provocatoare, anticipativă, este inspirată de romanul lui Anthony Burgess.
În distribuţie: Malcolm McDowell (Alex), Patrick Magee (Mr Alexander), Warren Clarke (Dim), Paul Farrell (Tramp), James Marcus (Georgie).
La felicita e un sistema complesso
În A Matter of Life and Death, pelicula din 1943 semnată de Michael Powell şi Emeric Pressburger, programată în secţiunea Julien Temple, comandantul Peter Carter este singur într-un aeroplan doborât. Ceea ce rămâne din ultimele sale momente de viaţă, mărturisite prin radio lui June, o tânără infirmieră americană, sunt propriile gânduri despre poezie şi despre dragoste. Apoi se aruncă cu paraşuta şi cade în mare, de unde este adus la mal de valuri. Printr-o bizară coincidenţă, după mai mult timp, o întâlneşte pe tânără şi se îndrăgosteşte de ea. Carter a suferit însă o gravă traumă care pare să fie cauza halucinaţiilor pe care le are, în timpul cărora vede personaje stranii din lumea de dincolo. Este îngrijit de doctorul Reeves, dar, după moartea accidentală a neurologului, suferă o operaţie dificilă pe creier. Între timp, doctorul Reeves reapare într-o sală de tribunal, unde este numit avocatul apărării într-un ciudat proces în care e în joc viaţa lui Peter.
La vita possibile, un film despre speranţă
Pelicula beneficiază de prezenţa unor actori excelenţi: David Niven (Peter Carter), Kim Hunter (June), Marius Goring (Ghidul), Roger Livesey (Dr Reeves), Robert Coote (Bob), Kathleen Byron (Angel), Richard Attenborough (Pilotul englez), Raymond Massey (Abraham Farlan).
Tot în această secţiune trebuie menţionată producţia Alphaville, une étrange aventure de Lemmy Caution, semnată în 1965 deunul dintre protagoniştii absoluţi ai Noului Val Francez, Jean-Luc Godard.
În acest film poliţist combinat cu SF, Godard se joacă cu genurile, cu politica şi cu dezumanizarea, cu alienarea şi pierderea referinţelor culturale ale celor crescuţi în noile cartiere pariziene.
Robert Redford în Borsalino City
Într-un viitor neprecizat, agentul romanelor lui Peter Cheyney, Lemmy Caution, interpretat de Eddie Constantine, este invitat într-o misiune de jurnalul “Figaro-Pravda”, într-o metopolă din altă galaxie, unde viaţa e reglată de computerul Alpha 60, care îndepărtează orice emoţie. În loc de Alphaville spectatorul ar trebui să citească Paris.
În cadrul Noului Val, Jean-Luc Godard (Paris, 1930) este cunoscut întâi în calitate de critic militant al publicaţiei Cahiers du Cinéma, în anii '50, apoi ca regizor începând cu À bout de souffle (1960). În peste 50 de ani de carieră, Godard s-a impus ca unul dintre cei mai radicali şi mai riguroşi inovatori ai limbajului cinematografic.
În distribuţie încă doi actori de prim rang: Anna Karina (Natacha von Braun) şi Akim Tamiroff (Henri Dickson).
Tiziana Catalano, Donatella Bartoli şi Luigina Dagostino în Morituri
În sfârşit, nu putem omite Borsalino City, distribuit de Luce Cinecittà, în care regizoarea Enrica Viola reaminteşte istoria unui obiect, produs cu dragoste şi pasiune într-un mic oraş de provincie din nordul Italiei şi devenit iconic graţie cinema-ului, începând cu Marcello Mastroianni, care l-a purtat în filmul 8½.
Pălăria Borsalino s-a născut la Alessandria şi timp de peste 135 de ani o singură familie a fost la conducerea unui imperiu fondat de pălărierul Giuseppe Borsalino.
Evocând amintirea lucrătorilor unei epoci, pasionaţii de istorie locală şi mari nume ale cinema-ului, ca Redford, Jean Claude Carrière, Deborah Nadoolman Landis, povestesc într-un documentar, prin imagini de arhivă şi filme memorabile, istoria fabuloasă a întâlnirii între visul unui întreprinzător plecat de la nimic şi marea industrie a dorinţelor şi viselor care este cinema-ul.
Comoara de Corneliu Porumboiu, în competiţia Festa Mobile
“Dragă Vittorio, îţi aminteşti de mine? Sunt Robert Redford, ne-am cunoscut la New York. Aş dori mult să am o altă pălărie de la voi. Voi veni la fabrică s-o iau”. Cu anunţul acestei vizite neaşteptate începeBorsalino City.
Filmul Comoara al regizorului Corneliu Porumboiu va concura cu alte opt producţii internaţionale (dintre care patru italiene), la secţiuneaFesta Mobile: The Assassin (regia Hou Hsianhsien, premiat la Festivalul de la Cannes); Under Electric Clouds (regia Aleksej German Jr.), Arabian Nights (regia Miguel Gomes), High Rise (regia Ben Wheatley), La felicità è un sistema complesso (regia Gianni Zanasi), Prima che la vita cambi noi (regia Felice Pesoli), Oggi insieme, domani anche (regia Antonietta De Lillo) şi Antonia în regia lui Ferdinando Cîto Filomarino.
Filmul lui Corneliu Porumboiu a obţinut Premiul Un Certain Talent la Festivalul de Film de la Cannes şi Premiul Zilelor Filmului Românesc.
Pe lângă filmul românesc Comoara, o amprentă românească găsim şi în producţia Cose di comunismo ce aparţine regizoarei italieneElisabetta Sgarbi. Cose di comunismo prezintă povestea a trei românce aflate în Italia, pentru a-şi găsi un loc de muncă.
The Girl in the Photographs în regia lui Nick Simon
Astăzi a fost prezentată pelicula la Vita possibile de Ivano De Matteo, cu Margherita Buy şi Valeria Golino, un film ce s-a bucurat la sfârşit de aplauze.
La această ediţie, din cauza situaţiei îngrijorătoare care pluteşte parcă în aer, s-a renunţat la covorul roşu, deşi actori şi regizori şi-au acompaniat creaţiile. Tot astăzi a fost proiectat filmul Coup de chaud al francezului Raphael Jacoulot, văzut printre cinefili ca un posibil învingător. Şi tot azi, publicul va putea vedea The Girl in the Photographs, sub bagheta lui Nick Simon, în scenografia fiului lui Anthony Perkins, Oz.
Până acum au fost vândute 15.920 de bilete la FTT, spun organizatorii. Au venit foarte mulţi italieni din provincii pentru a urmări maratonul filmelor horror, de la cinematograful Massimo. După câte se poate observa, un adevărat record.
Dar a fost nu numai cinema, pentru că s-a înregistrat un număr record de vizitatori, 103.000, veniţi pentru a vizita Expoziţia Monet la GAM. La care s-au mai adăgat peste 75.000 la Sărbătoarea Ciocolatei, care a inundat străzile oraşului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu