Intr-o
zi de 31 iulie am fost la Comana sa-i uram iubitului nostru Gellu Naum
cele dorite si potrivite de ziua lui, de pe 1 august.Ne-a povestit
atunci despre relatia lui cu caisul din fata geamului sau. (o redau
aproximativ si evident, fara farmecul Maestrului):
Ostenit de atata rod, hotarat sa se mai odihneasca in gradina ce pleca in panta spre apa din josul gradinii, caisul care se sprijinea cu ramurile in fereastra unde-si pleca poetul ochii a refuzat sa mai faca flori si fructe. Medita. Intr-o zi, poetul necajit de atata incapatanare care rapea din magia prieteniei lor, i s-a adresat pomului si i-a atras atentia cu tristete ca daca el nu intelege sa-si respecte intelegerea cu prietenul sau tot in varsta si sa-i ofere bucuria mirosului fructelor sale, il va taia, Macar sa fie lumina in incapere.. I-a dat termen pana la primavara. In luna aprilie, caisul care isi neglijase pentru o vreme prietenia si indatoririle sale in calitate de prieten, a inflorit, a uitat de oboseala si batranete, si-a deschis vasele sale sevei ce urca din pamantul ingaduitor...
Gellu Naum
Acolo, langa mal
O floare de cais, fotografia mea, in amintirea marelui Poet
Ostenit de atata rod, hotarat sa se mai odihneasca in gradina ce pleca in panta spre apa din josul gradinii, caisul care se sprijinea cu ramurile in fereastra unde-si pleca poetul ochii a refuzat sa mai faca flori si fructe. Medita. Intr-o zi, poetul necajit de atata incapatanare care rapea din magia prieteniei lor, i s-a adresat pomului si i-a atras atentia cu tristete ca daca el nu intelege sa-si respecte intelegerea cu prietenul sau tot in varsta si sa-i ofere bucuria mirosului fructelor sale, il va taia, Macar sa fie lumina in incapere.. I-a dat termen pana la primavara. In luna aprilie, caisul care isi neglijase pentru o vreme prietenia si indatoririle sale in calitate de prieten, a inflorit, a uitat de oboseala si batranete, si-a deschis vasele sale sevei ce urca din pamantul ingaduitor...
Gellu Naum
Acolo, langa mal
Acolo lânga mal sub mânastire
o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)
ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara
Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste
Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ala scâncea zicea Te rog goneste-l
As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta
pesemne însa ca luceam atât de tare
ca ochii lor au început sa lacrimeze
si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine
venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta
oricum mi-era egal Pluteam si eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea zicea Te rog goneste-l
O floare de cais, fotografia mea, in amintirea marelui Poet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu