Pieta

Prima impresie pe care o incerci in timpul vizionarii filmului lui Kim Ki Duk este: „ de ce sa ma uit eu oare la un film atat de violent, la un film in care schingiuirea, sexul anormal, teroarea, scenele de cruzime fata de animale, cele de canibalism,  de ucidere sau sinucidere, incest, tortura, scenele de comportament patologic abunda.?.” Aproape ca filmul  nu-ti ofera un respiro in care sa –ti linistesti senzatiile prin cel mai mic gest de normalitate. Chiar si ambientul este alcatuit din gunoaie, deseuri, mirosurile nici macar nu trebuiesc invocate, caci iti excita permanent simtul olfactiv doar tragand cu ochiul.. Sunt foarte dese momentele insupurtabile care depasesc o sensibilitate normala si tu, spectator esti obligat sa inchizi ochii. Dezgustator este efectul primei parti a filmului.

Pieta a luat in 2012 la festivalul de film de la Venetia premiul Leul de Aur. A avut parte de cronici exceptionale cat si de critici virulente. Intrebat regizorul sud-coreean aflat la cel de-al 18-lea film al carui scenarist si regizor este de ce a recurs la aceasta tensiune insuportabila in film, Kim Ki Duk a raspuns ca este un film la fel de realist precum este si atmosfera din tara sa, cand stirile media nu aduc decat noutati  din domeniul patologicului. Pana aici, daca ne-am rezuma sa constatam insiruirea de atrocitati am putea sa spunem ca filmul ar fi echivalent cu o vizita prelungita la un abator sau cu o filmare intr-un bordel permisiv cu toate mizeriile si scarnaviile umane. Faptul ca totusi filmul ruleaza sub genericul Pieta te indeamna sa mergi mai departe. Astepti si speri in acel ceva care sa se apropie de sublimul din statuia lui Michelangelo. Pot spune ca suntem in prezenta unui caz in care cei ce vizioneaza filmul trebuie sa ii atentionezi sa-si tina respiratia si sa-si potoleasca durerile de stomac, caci mesajul deslusit la sfarsit  va fi mai napraznic, chiar daca in cu totul alt fel. Mesajul pe care as putea sa-l dezvalui chiar de la inceput este ca sensul lumii reale  pe care personajele par sa nu-l fi gasit este ca doar o suficienta dragoste a mamei te poate ghida in viata spre normalitate.Fenomenul devine cu atat mai complex cu cat este alimentat si de logica salbatica a banilor care determina oamenii sa recurga la fapte neobisnuite, care desertifica esenta umana perturband tot ce ar trebui sa fie social si normal in acestia.

Despre ce e vorba de fapt?

Kang-do este un recuperator de datorii, nemilos, care actioneaza intr-un cartier sordid din Seul, printre mici meseriasi ajunsi la disperare din lipsa de bani si carora le imprumuta o suma pe timp de o luna pe care o va recupera apoi prin asigurarea de accident . Accidentul il produce chiar Kang-do, un veritabil macelar, prin ruperi de maini,  picioare,  ajutat uneori in mod natural si de sinuciderea victimei ce nu rezista ideii de a ramane invalida toata viata.  Toate aceste victime ale saraciei si camatariei la care apeleaza in ultima instanta la firma unde este angajat Kang-do sunt prezentate de obicei in contextul tragic al existentei unei sotii capabile sa faca orice sacrificiu pentru a evita handicaparea, a unui copil ce urmeaza sa se nasca , a mamelor lipsite de sprijin si mijloace de viata. Tragedia schingiuitului se multiplica. se intinde asupra familiei, afecteaza viata celor ramasi fara sprijin sentimental si material.

Intr-o zi el o intalneste pe Mi-sun, o femeie stranie care pretinde sa fie mama sa si care implora sa fie iertata de a-l fi abandonat de mic la un orfelinat. Mama apare tarziu in joc si in viata lui. Pe masura ce aceasta patrunde cate putin din ce in ce mai adanc in cotidianul vietii mizerabile a lui Kang-do, intre ei se naste o reala complicitate in timp ce  rechinul crud si lipsit de compasiune vede cum in el se instaleaza indoiala de a accepta dragostea materna si de a incepe sa se umanizeze. Printr-o serie  bizara si teribila de teste o supune pe Mi-sun pentru a se incredinta in ochii lui ca este cu adevarat mama sa. Aceasta trece prin toate aceste incercari teribile, greu de descris in fata unui cititor normal si pe care prefer sa le eludez. Atat pot spune ca incestul mama/fiu este cel mai inofensiv test dintre problemele filmului. Mama reuseste sa-i castige increderea. Un timp premiza Pieta se invarte in jurul relatiei disfunctionale intre mama si fiu.

Abia in a doua jumatate filmul ia turnura unei productii ceva mai comerciale, lasand spectatorul sa se destinda oarecum. Totusi, il lasa doar o secunda la scara filmului integral. In loc sa avem mai departe un film despre ramificatiile emotionale ce ar putea rezulta din traiul comun experimentat pentru prima oara de o mama si un fiu, aducand o boare de construct social sau moral, ne trezim in plina actiune ce nu pare prea  familiara  celor obisnuiti cu filme cu razbunari  si sfarsit neasteptat.

Transformarile incep sa apara. in personajul singuratic si odios. Pana acum el se uita la victimele sale fara urma de mila sau simpatie, blamandu-le pentru propria lor alegere cu dobandirea infirmitatii. Convingerea lui era ca „ e o dovada de iresponsabilitate sa nu platesti.. oamenii ca tine sunt niste gunoaie..” Plimbarile sale prin cartierul mizerabil sunt un leitmotiv al filmului, opririle lui la cate un micut si prapadit atelier de manufactura soldandu-se cu atrocitati de negrait si cu  noi si noi drame in jurul sau. Pentru prima data acum, are un moment de umanizare si iarta de datorii pe un tanar ce e dispus sa-si asume orice sacrificiu pentru a-si creste bine copilul ce urmeaza sa se nasca. Aceasta prima bresa umana in ticalosia si lipsa lui de compasiune o pot explica prin faptul ca el care nu a cunoscut  niciodata dragostea unei mame, nu a avut parte de sentimente umane, abia acum  incercandu-le , incepe sa realizeze grozavia faptelor sale. In paralel, pe masura ce Kang-do se umanizeaza, paraseste chiar meseria sa teribila de recuperator sub influenta credintei sale ca a capatat un dar minunat prin aceasta mama, actiunea se desfasoara in doua planuri. Pe de o parte, Mi-sun se apropie  de finalul actiunii ce si-o propusese.

Desi aceasta turnura a filmului ar trebui tinuta ascunsa de cel ce va urmari  filmul, cred ca interesul acestuia pentru film va fi mai bine justificat si dimensionat daca cunoscand finalul va putea face singur mai departe legatura cu pozitia PIETA.

Mi-sun insceneaza prin telefonul in legatura cu Kang-do un atac asupra ei in casa lor, ocazie cu care ea dispare din preajma lui o vreme, aducand  disperare si provocand cautari febrile din partea fiului. Face cu ocazia asta calatoria lui zilnica obisnuita pe la cei schingiuiti de el, cu gandul ca disparitia si atacul asupra mamei este  o razbunare din partea vreunuia dintre acesti nenorociti. Este o calatorie diferita  chiar in aceste momente de trauma pentru el caci  vede deja cu alti ochi tragedia lasata in urma lui, datorata cruzimii sale. Vede cu alti ochi si nu mai este agresiv desi ceea ce-l mana are pentru prima data pentru el o uriasa miza personala.

O vedem pe Mi-san in micul atelier al unui tanar handicapat ce se spanzurase cu cateva zile in urma de teama aparitiei lui Kang-do. Ingana soptit, asezata in scaunul cu rotile al celui disparut un cantec-invocatie de jale si scuza, un refren de jale al mamelor care si-au pierdut copilul,  acelasi refren inganat si lui Kung-do. Incepe spectatorul sa ghiceasca adevarul iar mica compasiune ce-l incearca se indreapta pentru prima data spre drama celui care trait in ticalosie din cauza lipsei de dragoste, incepuse procesul greu si  nesigur al umanizarii nu prin   dragoste ci prin iluzia de dragoste. Acest cantec cu destinatie incerta ca si puloverul impletit cu graba si aproape cu furie  de teama ca nu-l va termina si care lasase sa inteleaga ca-l pregateste pentru aniversarea lui Kang-do sunt actele cele mai emotionante ale filmului, si pe care le vede acum spectatorul ca pe  niste acte de cruzime speciala din partea „mamei” Frumosul pulover in doua culori era destinat adevaratului fiu, cel sinucis din disperare, cel caruia mama sa ii pregatise cel mai teribil act de razbunare. Razbunare care se baza pe o inselaciune nepremisa printre oameni: Cucereste-i dragostea si increderea si apoi lipseste-l de ce ii e mai pretios in viata.

Constienta de ticalosia ei, Mi-sun care si-a indeplinit si datoria de a-si inhuma fiul imbracat in puloverul ei se hotaraste sa termine si ea cu viata fara de rost ce-i mai ramasese, in chiar momentul in care Kang-do mergand pe urmele lasate in micul atelier reconstituie tragedia, realizase drama lui. Dupa ce mama se arunca in gol cu durerea in suflet ca ii facuse atat de mult rau celui care incepuse sa parcurga drumul invers al remuscarii, dupa ce Kang-do ii ingroapa pe mama si fiul ei adevarat impreuna, nu-i ramane altceva de facut decat sa poarte el- prin frauda puloverul simbol al mamei ce-l iubeste continuand sa traiasca mai departe doar cu aceasta iluzie.

Pieta poate fi inteles ca ultimul gand de regret al celui ce intrand pe taramul mortilor recunoaste grozavia faptelor sale, poate fi inteles ca dragostea fara margini a Fecioarei fata de fiul sacrificat, poate fi inteles ca acel sentiment uman care-l poate aduce cu speranta pe cel mai mare ticalos in randul oamenilor, prin dragoste. Poate fi inteles titlul filmului in multe feluri daca accepti tu, spectator ca nevoia si dragostea de mama cladeste si da energia acestei lumi.

                                                                                                       Gabriela Nicolescu