Pastile de inima

O imbratisare perfecta,

Ilinca Bernea

Cât de mult ne-a trebuit ca să ajungem aici

să ne scuturăm din somn, să ne tragem pe umeri cămăşile inocenţei

să ne dezbărăm de maleficele discursuri care ne ţineau captivi

Câte mii de ani ne-au trebuit

ca să găsim drumul ce duce în afara lumii

câte oase ne-am frânt până am învăţat

să ne lăsăm purtaţi de vânturi prin timpul ăsta fără durată…

să trecem prin foc fără ca flăcările să ne orbească

să putem rămâne neclintiţi sub urgiile apelor

De câte ori a trebuit să murim până am izbutit

să ne smulgem rădăcinile din pământ

şi să ne ridicăm la înălţimea muzicii

Cât de greu ne-a fost să ne dezlipim umbrele de pe chipuri

să putem evada din infernalul mecanism

să urcăm sau să coborâm spre abisurile interioare

şi să ne contopim acolo în adâncurile informe

într-o îmbrăţişare perfectă…