+Luca Pițu și moartea

Dan Culcer : Am primit de la Ani Pițu, prin mesaj electronic (mel) vestea tristă și mereu oricum neașteptată a morții lui Luca Pițu, soțul ei, scriitorul care a inventat un limbaj și care și-a înscris numele printre inovatorii limbii române. Nu putem ști care dintre hibridi(o)zările sale se vor dovedi viabile dar studiul acestora va permite, sper, o mai bună înțelegere a posibilităților limbii române. Am fost prieteni de la distanță, nu știu să fi avut ocazia de a ne vorbi, ne-am scris nu multe mesaje, după 1990, am primit cărțile sale cu dedicație, mai ales pe cele din urmă, unde făcea un soi de memorialistică hâtră și tristă. Am avut un prieten comun, pe Marian Popa, despre care ceream vești de la Luca Pițu, atunci când, multă vreme, nu le mai aveam direct de la sursă. Să se odihnească acolo unde și-a ales locul de odihnă, la Focșani, cel care excitase limba română uneori până la orgasm. Doi cuvincioși autori «erotomani» ne-a dăruit Moldova de Vest, pe Emil Brumaru și pe Luca Pițu. Să le primim darul cu voioșie, fiindcă iubirea este mai puternică decât moartea.

Simone Boué, Emil Cioran, Luca Pitu

Luca Pițu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Luca Pițu (n. 14 ianuarie 1947, Caşvana, Suceava – 14 iunie 2015, Focşani) Eseist, publicist şi profesor. A semnat şi sub pseudonimul Magistrul din Caşvana. Fiul lui Vasile Piţu şi al Magdalinei Şoldan, ambii agricultori. După studiile liceale, a absolvit în 1970 Facultatea de Filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi. Debutează publicistic în 1975 în revista studenţească „Dialog”, cu eseul Cheia hermeneutică. Debutul editorial are loc cu un eseu scris în limba franceză despre povestirile lui Ion Creangă, Le chasseur des corbeaux, publicat în 1986în Franţa, la Editura “À l’Écart” (Muizon). În ţară, debutul editorial se produce în 1991, cu volumul de eseuri Naveta esenţială, publicat la Editura Moldova. Colaborează cu poezie, eseuri, articole teoretice şi de opinie la revistele: „Dialog”, „Opinia studenţească”, „Echinox”, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „România literară”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Timpul”, „Orizont”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Contrapunct” ş.a., la cotidianul „Monitorul de Iaşi” şi la revista „Les Cahiers des Amis de Pierre Louÿs”. În 1991 Uniunea Scriitorilor din România îi decemează premiul de eseistică pentru volumul Naveta esenţială, pe care însă autorul îl refuză. Este deţinătorul premiilor pentru eseu acordate de fundaţia „Poesis” (1995) şi de revista „Convorbiri literare” (1996). În 1990 a călătorit ca turist în Pakistan şi în India. În perioada 1992-1994 a fost lector de limba română la universitatea Nancy I. Profesor de teoria traducerii şi logica discursului ficţional la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, Catedra de Limba şi literatura franceză.

Opere publicate (selecție)[modificare | modificare sursă]

• 1986 -- La chasseur de corbeaux, Éditions A l Ecart, Muizon, Reims
• 1990 -- Lettre a un ami occidental, Éditions A l Ecart, Muizon, Reims. Traducerea românească Editura Timpul, Iași, 2004
• 1991, 1995 -- Naveta esențială, Editura Moldova, Iași.
• 1991, -- Sentimentul românesc al urii de sine, Editura institutului European, Iași
• 1994 -- Eros, Doxa & Logos, Editura Institutul European, Iași
• 1998 -- Breviarul nebuniilor curente, Editura Institutul European
• 1998 -- La cafeneaua hermeneutica, Editura Nemira, București
• 1998 -- Breviarul nebuniilor curente, Editura Institutului European, Iași
• 1999 -- Ultima noapte de dragoste si intâia noapte de filozofie, Editura Nemira
• 2002 -- Fragmente dintr-un discurs (in)comod (ediția a II-a), Editura Institutul European
• 2002 -- Temele deocheate ale timpului nostru, Editura Paralela 45, București
• 2005 -- Insem(i)narile Magistrului din Cajvana, ediția a doua, Editura Nemira.
• 2005 -- lautreamont, la rhetorique et moi, Editura Aula, Brașov.
• 2006 -- Dinspre ei și despre mine, Editura Paralela 45

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

• Luca Pitu este acuzat ca a injurat o colega de la Universitatea "Al.I. Cuza" Iasi. [1]
• George Pruteanu: "Luca Pițu - Spiritus erector"
• George Pruteanu: "Luca Pițu - gaya scienza"
• A fost Luca Pitu securist?
• Luca Pitu a batut o profesoara
• Mitul Luca Pitu

- Bună seara, domnule N. C. Munteanu.
- Bună seara domnule Luca Piţu, mă bu­cur să vă aud, mai ales că sunteţi printre cei care nu aţi întors spatele colegului şi prie­te­nului dumneavoastră Dan Petrescu, după ce acesta a scris mai multe scrisori. Dimpo­trivă, am avut plăcuta surpriză să vă număr printre cei care l-aţi sprijinit, dacă nu în to­ta­litate, dar împărtăşindu-i în mare parte ide­ile. Ce vreţi dumneavostră să ne comunicaţi nouă şi, evident, ascultătorilor noştri? Alo?
- Nu vă aud aşa de bine...

- Ziceam că mă bucur că sunteţi alături de Dan Petrescu. Aş vrea să vă prezentaţi dumneavostră dacă se poate şi dacă aveţi ceva să ne spuneţi nouă şi ascultătorilor noştri.
- Am înţeles întrebarea dumneavostră, se aude foarte prost, ce pot să vă spun este că dacă sunt alături de el, este pentru cla­ri­fi­ca­rea logică necesară în chestiunea discutată. Este vorba despre manipularea aşa numitei si­ne­c­doci totalitare, sau a părţii care se sub­s­tituie întregului. Nu? Nu po­po­rul în unani­mi­­tate l-a reales. Ci membri de partid. Mi se pa­re o distincţie logică şi de aceea, pentru ca această distincţie să triumfe, am fost alături. Un al doilea motiv ar fi prietenia care mă lea­gă de o parte din semnatari. Eu rămân ... un, eu nefiind un opozant, nici un dizident, ră­mâ­n conform tradiţiei familiei mele, un apolitic. Dar un apolitic activ.

- Cu ce vă îndeletniciţi dumneavoastră, dacă îmi permiteţi să vă întreb?
- Am fost până la 15 septembrie curent lector la facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi.

- De ce "am fost"?
- Pentru că de la 15 septembrie sunt liber profesionist, sau cu un termen mai puţin plăcut... şomer.

- Care esta cauza pentru care dumnea­vostră aţi devenit şomer de o jumătate de lună sau mai bine de o jumătate de lună?
- Nu o bănuiţi?

- Nu. Sau dacă o bănuiesc aş vrea să o ştiu de la dumneavoastră.
- Faptul că am continuat să întreţin relaţii de prietenie cu Dan Petrescu chiar după ce acesta a intrat în opoziţie politică.

- Este acesta un motiv pentru ca un cadru didactic să rămână fără un post în oraşul în care trăieşte şi a activat până acum?
- Acesta a fost motivul subteran, subiacent sau faptul că am publicat în revista "Agora" nişte eseuri filozofice şi literare, fără...

- Şi acesta e un motiv ca să rămâneţi fără slujbă?
- Se pare că este, nu pentru conducerea universităţii, dar... dacă am admite că universitatea ar avea tradiţionala ei au­to­nomie. Însă se pare că există în universitate ceea ce se nu­meşte univers-securitatea, care este o filială a unei instituţii care în Iaşi are sediul pe Strada Triumfului nr. 6. Şi în momentul când o per­soa­nă este in­de­zirabilă respectivei instituţii, eu ştiu, pentru un neconformism de un anumit gen, atunci se fac presiuni asupra bu­toanelor de la universitate şi se pot obţine efecte ca acela la care m-am referit anterior. 

- Da. Am impresia că aceste organe nu ştiu că în România este garantat dreptul la libera exprimare, dreptul la cuvânt, şi că dumnea­voastră nu aţi făcut decât să vă exprimaţi liber cuvântul şi opiniile. Nu cumva aceia sunt cei care încalcă legile ţării şi nu dumneavoastră?
- Bineînţeles că în şedinţa de... au fost suficient de perverşi; că la şedinţa de excludere se­cretă la care nu au fost invitaţi decât membri protocolului, adică ai univer-securităţii şi pro­fesorii care în universitate se ocupă cu re­la­ţiile cu străinii, raportează activitatea stră­i­nilor în Iaşi, a lectorilor străini, de exemplu, re­la­ţiile colegilor lor cu editurile din stră­i­nă­tate, cu librăriile, cu cartea în limba străină şi ex­cluderea lor a fost propusă de la bază, adică cei patru din comitetul de protocol, dacă vreţi îi şi numesc, s-au...

- Vă rog.
- ... s-au întrunit ... E vorba despre doamna sau dacă vreţi tov. Valentina Agri­go­roaei, tovarăşa Petruţa Spânu, tov. Anca Sâr­bu sau tov. Maria Pavel, al cărei soţ (cu vechime în domeniul respectiv) a fost răs­plătit cu o mi­siune în străinătate, director al Bi­­­bliotecii Române de la Paris. Şi aceştia s-au în­­trunit la o şedinţă, la care venise decanul fa­­­cultăţii, manipulat, pregătit că să obţină cu ori­­ce preţ excluderea. Şi sigur că au invocat, nu ştiu, orice vreţi .. indisciplină, imoralitate. Au, au găsit un limbaj potrivit, evitând să dis­cu­te, eu ştiu... expresie sau libertatea gândirii, sau...

- La libera circulaţie măcar a ideilor, dacă nu şi a oamenilor. Domnule Luca Piţu, puteţi să-mi spuneţi, pe scurt, ce în­seamnă să nu-ţi mai fie frică în comunism şi în comunismul ceauşist în mod special?
- Da, este un risc pe care foarte puţini şi l-au asumat, şi un risc pentru care nu toţi sunt pregătiţi. (...)

- Mai e un om pe care trebuie să-l stimaţi ală­­­turi de Dan Petrescu de la Iaşi în clipa de fa­­ţă şi acela se numeşte Luca Piţu. Sunteţi chiar dumneavoastră, iată dumneavoastră vor­­biţi la Europa Liberă şi dovediţi că nu vă es­te frică. Vă mulţumesc pentru participa­rea dvs. la emisiunea noastră, şi dacă mai aveţi altceva să spuneţi, ceea ce eu nu v-am întrebat, v-aş ruga să o faceţi în în­che­iere.
- Sper să am ocazia să o fac mai târziu, mai ales că în momentul de faţă eu încă mai sper, chiar şi după memoriul adresat rectoratului, la 14 septembrie, la care am primit un răs­puns ne­gativ, chiar şi după acest memoriu prin care ce­ream cu fermitate reintegrarea pe postul pe care l-am avut anterior, deci eu continui să aştept un răspuns de la universitate, eu ştiu? Oa­menii de bine care mai sunt acolo să în­cerce să apere autonomia, tra­di­ţi­o­na­la au­to­no­mie a prestigioasei universităţi ieşene. Deci eu sper.

- Mulţumesc domnule Luca Piţu, (...).
- La revedere, domnule N.C. Munteanu.
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, secţia română