Traducere // Translate

Venus invaluita in blana



Roman Polanski, 'Venus in fur', sau cum au tradus-o romanii, 'Venus invaluita in blana' este ultima ecranizare, din 2013 a marelui regizor polonez. Un film despre putere, sado-masochism si eternul feminin.,facut fara apel la pornografie ci doar la mecanismele puse in miscare de catre dorinta de stapanire, de exercitare a puterii folosind toate mijloacele seductiei pornind de la captarea atentiei pana la pedepse corporale. Toate duse pana la limita de suportabilitate a celui ce accepta postura de sclav intr-o relatie  de tip stapan absolut-sclav asumata de ambele parti.
Nominalizată la Premiile Tony în 2012, "Venus învăluită în blană" de David Ives este una dintre cele mai jucate piese de teatru din Statele Unite. Ecranizarea semnată de celebrul regizor Roman Polanski a avut premiera în cadrul Festivalului de la Cannes în 2013.

Filmul are la baza aceasta piesa a lui  David Yves,ea insasi bazata pe romanul lui Leopold von Sacher-Masoch. (Parintele masochismului) Coautor al scenariului este chiar Polanski despre care te intrebi de la un capat al altuia al filmului daca a dorit sa elogieze comportamentul extrem de putere al practicii sado-maso sau a dorit sa dezvaluie gama infinita de exprimare a actritei Emmanuelle Seigner, nu intamplator mult mai tanara sa sotie. De altfel. Polanski, a respins orice sugestie privind o paralela cu propria sa viata.

Personajul principal, Thomas (Mathieu Amalric), e singur într-un cinematograf parizian, dezamăgit de calitatea slabă a candidatelor pentru rolul la care castingul tocmai s-a încheiat. Chiar înainte ca regizorul să plece, apare Vanda (Emmanuelle Seigner): e tot ceea ce regizorul urăşte mai tare: energică, vulgară, dezlănţuită, şi nu s-ar da în lături de la nimic pentru a obţine rolul. Deşi un pic constrâns să o distribuie în rol, Thomas va avea o surpriză: Vanda îşi înţelege perfect rolul şi întruchipează perfect personajul lui Leopold Masoch. Vanda, nu numai ca este potrivita ca o manusa rolului, ( ea poarta chiar si acelasi nume cu al personajului interpretat.),dar  a facut si o cercetareexhaustiva a rolului, stiind toate replicile pe dinafara. Asemanarea pare sa fie mult mai fidela chiar decat a considera ca actrita este in pielea personajului. Asa se face ca Thomas, regizor si autor al cartii  pe masura ce se desfasoara auditia trece de la atractie la obsesie, pana cand cu Vanda care-si aroga un rol din ce in ce mai dominator,  balanta puterii basculeaza complet..


Personajul principal al romanului incheie un contract cu barbatul cu care convietuieste sa-l domine timp de un an precum o face un stapan cu un sclav., fapt ce ar putea fi interpretat ca un gest de compensatie al femeii aflata permanent in stare de victima a dorintelor pornografice ale masculilor.
Vanda, actrita nu este o femeie oarecare. Este frumoasa in zeci de feluri si expresii, atragatoare, irezistibila, cu un corp si un limbaj al acestuia expresiv, lasciv sau agresiv, cand feminin si bland, cand violent, crud, dominator, inuman, umilitor pentru Thomas pana in ultimul grad de acceptare. Wanda este inteligenta si dispune de un arsenal de seductie bogat, variat caruia, Thomas care intra in pielea sa din tinerete ii este incapabil sa-i reziste.
Thomas experimenteaza si adevereste parerea lui Kissinger despre putere: „Puterea este cel mai puternic afrodisiac”

Mai putin credibil in aceasta desfasurare lenta de admirabile partituri actoricesti este insa chiar personajul Wanda, pe care spectatorul nu o intelege , nu-i prinde mobilul actiunii, al razbunarii practic care i-o atribuie regizorului, reprezentant al tagmei masculine.Intarsiile personale si ad-hoc ale Wandei prin textul piesei incearca un scenariu usor politist de justificare al acestei actiuni predeterminate, dar justificarile sale cad la o simpla analiza a barbatului. Dorinta de a umili un barbat presupus a fi un barbat plin de bune intentii fata de femei (vezi atentia acordata logodnicei sale) si-ar afla justificarea daca scenariul ar fi dezvaluit niste puncte negre de demontare a orgoliului Wandei in trecutul sau. Asadar, consider nejustificat acest personaj, desi frumusetea artistei, jocul superb al celor doi actori, culorile frumoase ale fundalului scenei te fac sa te pierzi in alte amanunte si sa ignori, tu, ca spectator aceasta problema cheie: La ce bun toata demonstratia?
Faptul ca finalul concret este incert, nu rapeste nimic din ideea sau atmosfera filmului, faptul de remarcat nu este ce s-a ales de Thomas, traieste, l-a omorat tortura, ci degradarea si umilinta la care s-a auto propus furat de seductia subtila a excesului sado-maso la care a acceptat  sa se supuna. Unica imagine a orasului in noapte este superba, cu tot pustiul absolut si magia care o traiesti din plin, tu ca spectator.

Cannes 2013: Roman Polanski, la vizionarea filmului „Venus invaluita in blana” declara ca „lupta femeiii pentru egalitate este un mare pacat; pilula a alungat romantismul din viata noastra.”

G.N.

Niciun comentariu: