In jurul meu se vorbeste de weekend cu un aer degajat si usor amuzat. Imprumut din atmosfera asta destinsa si imi prelungesc visarea cu cateva minute Ma preling in starea aceea in care duminica ploioasa cu nori nehotarati si cu matusi solicitante, si vecini zgomotosi ma indeamna sa-mi privesc corpul din spatele ferestrelor mate, sa-mi caut chipul de demult, in indoite fotografii din care inefabilul s-a scurs pe hartia lucioasa si incretita, sa-mi imbrac tristetile intr-o pelerina usoara si sa-mi regasesc iluziile nesperate si toate vietile mele de proba in valurita oglinda. Acolo il invoc pe tanarul zeu care-mi picura din cand in cand din harul lui cate un strop, Acea mirare de pe fata lui ma lasa sa inteleg ca abia ne-am despartit si ca doza de licoare ce mi-a daruit-o ar fi trebuit sa-mi ajunga pentru inca o viata visata. Eu o inteleg insa ca pe o raza a unui soare viitor, iar umbra lui care se rostogoleste alene in undele miscatoare ale timpului insotita de vocea care pipaie departarile lumii imi imblanzeste vointa si chipul. Intind mana usor, abia schitat mangaind un contur doar de mine imaginat si il intreb pe tanarul zeu cine va scrie in locul meu cuvinte aspre sau delicate, cine va trai in locul meu viata asta pe care mi-e greu s-o mai recunosc fara ajutorul lui? Si el, frumosul zeu imi intinde abia schitat inca o doza din licoare..
Apoi, revin la obisnuitele gesturi mecanice ale acestui weekend ploios..
SD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu