Fara sange sau morti, filmul este totusi o drama: drama cautarii momentului de o secunda la scara vietii in care ai trait revelatia: a dragostei sau a prezentei palpabile a lui Dumnezeu. Orice alt moment in afara acelei clipe de gratie este un moment de cautare , de chin si intrebari. Miracolul, minunea dragostei, cum a fost tradus in romaneste, trairea si prelungirea lui este poate mobilul vietii, scopul launtric al vietii. Toti am dori sa traim miracolul vietii pe culmi, in preajma Muntelui Saint Michel sau in interiorul manastirii de pe coasta Normandiei. Tema filmului e, aşadar, încercarea de a menţine la aceeaşi temperatură o clipă de magie, de revelaţie, de plenitudine. Personajele filmului – cuplul de îndrăgostiţi şi preotul - nu acceptă mai puţin după ce au aflat că se poate mai mult. Ei sunt asemeni primilor oameni aruncaţi din Eden: rătăcesc deznădăjduiţi printre splendorile şi mizeriile lumii încercând să acceadă din nou la acea wonder.
Imi place zborul actritei asociat momentelor de traire intensa, acele cercuri desfasurate cu mainile larg intinse, imi plac gesturile de tandrete reflectand sinceritatea si caldura unui sentiment covarsitor, imi place ideea care spune ca cel care iubeste mai putin este cel mai puternic, imi place sinceritatea recunoasterii convietuirii a foua femei intr-una singura, cea care e plina de dragoste, alta care o trage in jos, in pamant. Imi mai place vantul prezent in fiecare scena de plein air cand acesta unduie parul femeilor sau graul inalt, necosit. Chiar si in interior, ferestrele lasa loc adierii care parca vrea sa improspateze sentimente, sa le intensifice. Malick este un magician al imaginii, al frumuseţii tulburătoare pentru că e efemeră: marea înapoindu-se liniştită, în timpul fluxului, nisipul ca o saltea de apă, mugurii de apă din copac străpunşi de lumină. Printr-o inspiratie fericita regizorul, acelasi cu scenaristul a renuntat la imaginile cosmogonice ce duceau cu gândul la un documentar Discovery, incarcand fara sens, ingreunand imaginea si delicatetea acesteia. (Copacul vietii). Firul narativ este mai conturat, Malick a renuntat la vocea din off. Totusi acesta nu vine in ajutorul gesturilor, ramand in zona elipticului. Desi imaginile de multe ori sunt mai graitoare decat textul, aici textul nu vine sa justifice deşi rămâne fidel viziunii malickiene şi este abia palpabil. Justificarea pierderii pasiunii nu e clara, intristand pe cel care se uita la film caci trebuie sa accepte implacabila descompunere a miracolului initial, ca pe o axioma,nelasandu-i acestuia nicio sansa de a spera in cazuri exceptionale.Tocmai subţirimea firului narativ îl recomandă pe Malick drept unul dintre cei mai curajoşi regizori contemporani. Il va urma in discursul sau doar privitorul care are o incredere absoluta in regizor. Nu imi place in mod deosebit Ben Affleck care nu ma convinge nici prin pasiune, nici prin expresie, nici prin disparitia momentului miracolului . Este egal. In urma filmului, intrebarile filmului nu se limpezesc, urmand sa ne intrebam in continuare daca „Dumnezeu este un rau care va seca, daca dragostea este o porunca a lui Hristos si atunci de ce ne temem ca dragostea noastra va muri?” Filmul este un pretext pentru meditatie ulterioara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu