ssssst

Simteam o mangaiere straina pe fata. Cred ca adormisem pentru ca m-am trezit cu stelele in fata,ciudat de aproape, neobisnuit de luminoase. Eram intinsa pe un tapsan, unde ma aruncasem sfarsita de urcus, dornica sa simt vibratia pamantului. Miresme de noapte, de pamant si de sare imi rascoleau tamplele iar de jos, zgomotele campiei urcau pana la mine. Incantatoarea pace a acestei veri adormite patrundea in mine ca o maree. Ma cuprindea sentimentul cel bun al unei fericiri usoare, imponderabila in apasare, ca o biruinta dobandita impotriva unui destin impus. Doar echilibrul intre evidenta si lirism ma oprea sa ma ridic usor, sa incep sa dau din aripi, doar acest echilibru imi ingaduia sa am acces in acelasi timp la emotie si claritate...
ssssst!