Priveste te rog mai intai fotografia, porneste muzica si citeste apoi sa constati ca e inca mijlocul zilei... si chiar daca locomotivele trec pe langa noi, ramane acel sentiment de torid care poate trece spre seara, poate trece maine.
Noi aparent avem.pielea aceasta galben-pamantie, plina de colbul drumului. In interior, suntem floarea soarelui, aurii si stralucitori, suntem binecuvantati prin semintele noastre, rodul nostru in asteptare, corpuri golite de parul auriu sau galben palid care la apus se transformau in floarea soarelui de culoare sobra, neagra-nebunatica, urmarita pe furis de ochii nostri din umbra locomotivelor nebune intr-un asfintit pe-un mal de rau cu containere de plumb si cosuri goale de nuiele si delurosul urcus, priveliste de seara pe asezate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu